Intamplarea face ca recent am ajun sa ma gandesc la chestia asta cu mojo-ul personal (adica starea proprie de bine - sa te simti bine in pielea ta, tu cu tine :D). Cand mojo-ul e ciobit nimic nu e ok si functionezi cam ca un avion din cele lovite in aripa care se chinuie sa se tina pe linia de plutire - mai si iese nitel fum, mai si pierzi combustibil, bref esti pe avarie.
Si, dupa cum se stie "if mama ain't happy ain't nobody happy" sau, mai clar formulat, varianta aia cu instructiunile din avion: in caz de urgenta mai intai iti pui tie masca de oxigen si abia apoi ii ajuti pe ceilalti. Nu poti ajuta/ da ce e mai bun din tine, avea grija de ceilalti, oferi exact latura ta pe care doresti sa o oferi celorlalti daca mojo-ul tau a incasat-o in plina figura. O proasta imagine de sine se va reflecta negativ in relatiile tale cu cei din jur si ca sa fii omul care iti doresti sa fii, mama buna pe care vrei sa o aiba copiii tai, trebuie sa ai grija de tine si nevoile tale, nu le poti ingropa la infinit intr-un colt al sufletului - e nevoie de pauze din cand in cand, de cautarea bucuriei in lucruri cat de mici, de rasfat si timp pentru tine. Ma tem ca nu cred in femeile eroine care se sacrifica pe altarul familiei etern (mai devreme sau mai tarziu vor face poc) si nici in mamele zbuciumate, cu coafura zburlita si copilul atarnat de gat (ce crezi ca ii transmiti copilului in acele momente?) - nu e nimic superior aici, trage aer in piept si recunoaste ca u need help and your mojo needs you, o sa fie mult mai bine pentru toti dupa ce gasesti o cale sa iti tragi sufletul si iti reincarci bateriile nitel. A, si nu, nu astepta sa vine un el calare pe cal alb sa se ocupe de mojo-ul tau, e posibil sa ajute si el, corect, dar cand ai vazut, ma rog, ultima data un individ calare pe cal alb si, well, de ce sa lasi ceva asa de important pentru tine in voia sortii si sa baltesti in asteptare?
So, chiar daca se arde mancarea pe foc si nu-s bani/ nu e timp/ nu e energie, realitatea e ca timpul investit in repararea mojo-ului propriu este cu adevarat o investitie. Merita si meriti, face minuni, e vital, must always find a way to take care of your mojo.
Howgh! :D
2 comments:
Adevarat graiesti tu... Mojo-ul isi va cere mereu halca de carne, ideal e sa te prinzi cand moare de foame si ce trebuie sa ii gatesti sa isi revina. Si mai sunt si momentele alea unde nimic nu merge, niciun bandaj nu ajuta, si esti pur si simplu low. Ai voie, pe buna, si ar fi cazul sa nu te simti vinovata. Atunci e momentul sa nu te mai tot straduiesti sa fix it, ci sa astepti pana e fixable.
Ai dreptate, uneori e nevoie sa lasi timpul sa treaca - cred ca si asta e investitie in mojo-ul personal: nu iti ceri prea multe, iti acorzi timp sa te vindeci...
Post a Comment