19 October 2012

Jurnal de bebeluna (3 luni)

Doamnisoara bebeluna e o minune care nu inceteaza sa ma incante: acum scoate la iveala una bucata gropta in obrazul drept (si doar acolo, cel stang nu are) pe care o vanez deja cand zambeste. Si zambeste mult, cu toata gurita larg deschisa a incantare, zambeste, gangureste, isi suge cu pofta pumnisorii si da ritmic din picioare, lovind salteaua cu forta.

Partea cu batutul de toba din picioare se aplica si la baie, unde ii place-place-place si se amuza singura lovind apa cu putere. Se mai distreaza si cu jucariile atarnate: caruselului mama-gasca ii spune povesti intregi, cu tipete si chiote,iar jucariile de la salteluta sunt certate, trase si jumulite de manutele ei neindemanatice in cascade intregi de sunete care ma termina pur si simplu: copila mea vorbeste, vrea sa vorbeasca muuult :D.

Masuratorile de acum, hmmm, aproape doua saptamani, indica o copila de 6850 g, 63 cm si o multitudine de cute adorabile la cele trei luni ale ei - grea, grea, stiu, asa ca am trecut la baby carrier ca pe mine ma lasa spatele.

Raceala insa ne-a facut sa stam mai mult prin casa, mai ales ca si eu am picat la datorie rau de tot si n-am fost in stare de prea multe, asa ca abia astept sa ne reluam rutina cu plimbarile si sa ne refacem un program ceva mai coerent - pe moment oricum am senzatia ca vrea sa isi schimbe orele de masa si incerc sa ma dumiresc ce si cum. Mai ales ca ziua nu prea pare sa aiba chef sa doarma: foarte putin si in reprize scurte, cam de o ora-maxim doua. Mda, nu imi mai aduc aminte cum era la bebe 1, nu mai stiu si oricum invat din nou, alt stil, alt ritm, ca doar e alt copil.

Isi tine capul bine de pe la doua luni sau chiar mai devreme, tantosa si mandra intoarce privirea peste tot, sa vada ea. Pentru ca vede, focalizeaza foarte bine si e mereu in alerta. Cand o iau in brate isi infige o manuta in parul meu iar cand ii dau de mancare ma trage de bluza si ma tine strans, sa nu ma piarda, de parca as putea sa plec undeva :D... Daca ma uit la ea imi zambeste larg si ofteaza a incantare si de multe ori se opreste din mancat doar ca sa se uite la mine si sa imi traga un zambet :D. Sta pe burta si ridica bine capul cu miscari incete, ezitante, usor uimita la inceput, incantata de reusita ei dupa aceea, moment in care ma descopera culcata pe saltea langa ea si iarasi apare zambetul acela larg de-un-milion-de-dolari.

Nu se impaca bine cu rochitele (ce rochite la un bebelus, ca i se suie toate incap sau se aduna pe la spate, pfff?) - o mai imbrac pe la ocazii, sa fie si ea eleganta, insa ultima data mi-a facut figura si pana cand am ajuns la party domnisoara isi umpluse pumnisorii cu pufisori gri din minunata rochita tricotata si ii indesa fericita pe gat, motiv de panica maxima pentru al ei tata si de dezbracare rapida a odorului ramas astfel in dres roz si body pastelat oh, ce chic!

Bro' al ei, fratele cel mare, o fascineaza si se uita mereu dupa el curioasa iar daca acesta plange se lanseaza si ea intr-o jelanie intreaga, de zici ca e sfarsitul lumii la noi in casa, cei doi copii bocesc pe doua voci. Si daca tot a venit vorba de cei doi, behold:

2 comments:

Mariana said...

ce bine seamana prichindeii...si la noi se intampla la fel

Zu said...

@Mariana: da, eu sunt uimita de catd e bie semanau ca bebelusi, nu credeam...