25 October 2012

Eu de ce nu??? (chestie de perspectiva)

Unul dintre misterele mari pe care mi le ofera blogosfera este "cum de unora li se intampla si mie nu"? Mai precis, eu si cele doua nasteri ale mele nu ne-am intalnit cu prea multi oameni rai in maternitate, nici cu cucoane artagoase care sa comenteze ceva despre laptele meu (nu, n-a incercat nimeni sa ma descurajeze iar procentul celor sictirite era net inferior), nici cu pediatre disperate ca alaptez/ inca mai alaptez/ de ce alaptez (dimpotriva!), nici cu prea multe femei rele si insistente privitor la caciula din capul copilului  meu (n-am sa neg, au fost cateva, dar daca le lasi in durerea lor in doua minute ai si uitat ca exista), nici cu femei care se uita piezis ca sunt cam singura nebuna care indrazneste sa scoata copilul afara pe ploaie/ frig/ vant (nope, nimeni n-a iesit la geam sa se holbeze mai bine la asa minune), nici cu valuri de uimire la vederea "copilului purtat" (nu, nu s-a cutremurat pamantul la sositea noastra) si nici cu invazia pungilor de pufuleti ascunse marsav in orice carucior.

Si ma intreb: de ce nu, ma rog? Ca daca citesti pe net te iei cu mainile de cap si nu mai iesi din casa de cata lume incuiata si rauvoitoare e pe strazi.

Cred ca umblam pe strazi diferite...

Sau, poate ca pe langa unele incidente la care indignarea e cat se poate de reala, de multe ori e vorba de cautarea lor cu insistenta, poate ca e doar o chestiune de perspectiva aleasa: te astepti sa se uite lumea ciudat la tine pentru ca x lucru si atunci automat vei observa orice privire, cat de mica... iti doresti atentia aceasta care sa iti arate tie cat de speciala, unica, aparte esti... ai nevoie de confirmarea excelentei tale in rolul de mama si o gasesti in dovada faptului ca esti altfel, contra gandirii invechite si inchistate. Uneori dormi si asa cum iti asterni si lumea are tenta rozalie sau mai gri pe care cauti sa o vezi.

Ori, again, poate ca pur si simplu ne plimbam pe strazi diferite...

9 comments:

Laura said...

Hi, hi, ce-mi place cum ai scris. Eu am dat si mai de una si de alta (mamici care se uitau urat ca nu coboram in parc cu arsenalul de servetele dezinfectante si geluri nu stiu de care) dar le ignor. Nu caut in mod special persoanele care se uita urat iar daca se uita, le ignor.

zmeura said...

da da, si eu ma plimb pe strazi diferite. :)

am avut o nastere foarte ok, asistentza ok, nu m-au interesat parerile si privirile altora. nici macar nu ma gandeam la ele.

a fost si este foarte ok.

Anonymous said...

Ce frumos ai scris, ma bucur ca mai exista si femei normale. Pai daca vrem sa ne concentram doar pe ce nu ne place sau pe ce ne irita, e normalca sa vb dpar despre asa ceva. Asa ca depinde de noi ce alegem de la viata.
Mihaela

Ana said...

bine zis, dar cam harsh ultimul paragraf. unii oameni pur si simplu se mai uita urat. dar poate miopia fericirii tale e mai mare decat ele. ceea ce, desigur, nu i un lucru rau.

AndreeaG said...

:))) Eu am zis ca "nu mi se intampla" pt ca partea cu copilarimea s-a petrecut in provincie, una destul de relaxata ... dar clar tine si de atitudinea personala.
Deci si eu am "strazi" roz, deja ne adunam mai multe :))

AndreeaG said...

:))) Eu am zis ca "nu mi se intampla" pt ca partea cu copilarimea s-a petrecut in provincie, una destul de relaxata ... dar clar tine si de atitudinea personala.
Deci si eu am "strazi" roz, deja ne adunam mai multe :))

Miruna said...

Depinde de mai multe, evident ca si de felul in care te raportezi si cata importanta dai unui lucru. Dar si de loc, frecventa, oamenii din jur, cat de mult observi din ce se intampla in jurul tau, la ce varsta a ajuns copilul.

De exemplu eu sunt una dintre alea cu mari probleme legate de personalul neonato din maternitate (cred ca am nascut in aceeasi ca si tine, dar cu un an si ceva inainte). Eu nu am cum sa uit sau sa interpretez altfel ce i s-a intamplat copilului meu acolo, cu tot optimismul si rozul din lume, nu am cum.

In rest pufuletii, alaptatul, purtatul/nepurtatul sunt aspecte minore (pentru mine). La noi in parc te bufneste si rasul, sunt parculete pe bisericute. La ala cu nisip vin copiii cu bunici, la "piramida" stau naturistele, la primul cu leagane mamele cu telenovele si seminte si tot asa, e chiar amuzant. Noroc ca-i parcul mare si ne suporta pe toti :).

Zu said...

@Miruna: unele experiente sunt cat se poate de reale si justificate. Acelea ar trebui povestite, zic eu, pentru ca e in puterea noastra sa schimbam lucrurile, macar o particica... insa altele sunt prea cautate si nu inteleg la ce bun. La ele ma refer aici si singura explicatie pe care am gasit-o este cea clasica: descrie dusmanul cat mai grandios ca sa iasa ulterior in evidenta cat de mare/tare/grozav esti tu pentru ca ai reusit sa-i faci fata.

Oricum ca veni vorba de neonato in acea maternitate, punctual - am senzatia ca s-a schimbat doctorita sefa, poate era alta si inainte sa nasc eu prima data, nu stiu, cert e ca la prima nastere am avut o doctorita sefa iar acum o alta.

Anonymous said...

Pentru ca tu nu faci din tantar armasar, ca sa folosesc vorba romaneasca. Si mi se pare normal asa. Depinde prin ce lentile privim lumea, asta nu inseaman ca totul e roz.

There was an error in this gadget