Ce fel de mama sunt

Cand cei de la Kinder m-au intrebat daca sunt o "mamica de toata lauda" (expresie care da titlul site-ului lor), intai mi-am zis ca eu nu sunt asa ceva. Apoi m-am mai invartit nitel in jurul cozii si am revenit asupra ideii: si ma rog de ce nu? Ok, probabil nu foloseam chiar cuvintele astea, insa ma consider o mama buna, nu? sopti dracusorul de pe umarul meu stang... Bine, bine, insa sa nu exageram, mai e loc si de mai bine aici, plus ca e cazul si de ceva modestie, nu ma caracterizeaza genul acesta de afirmatii, zise ingerasul de pe umarul stang. Mdap, insa chestiunea asta cu "nu sunt perfecta" e si ea de bine, obsesia lui "eu stiu cel mai bine, eu sunt absolutul" e periculoasa rau - after all am vazut deja din scandalurile de pe net unde poate duce lipsa asta a unui simt al proportiilor - a revenit persuasiv dracusorul cel smecher...

Of bon, ce mai tura-vura, eu chiar am o parere buna despre mine ca mama, zau :D. Recunosc faptul ca inca nu s-au jucat cartile pana la final si o sa fiu convinsa de rezultatul pozitiv al minunatului meu rol de mama cand o sa imi vad copiii fericiti si impliniti la casele lor, dar so far so good. Si pana cand juriul "ala adevarat" = copiii mei o sa se poata exprima concret pe subiect (btw: cel mic mi-a zis ca ma iubeste, oare se pune? :D), pot sa bat campii cat vreau eu.

Doar ca nu am habar sa ma laud, am crescut cu povestea aceea cu "lauda de sine bla bla" asa ca tot ce pot spune cu adevarat e ca sper ca reusesc sa fiu fix ce mi-am cam dorit sa fiu ca mama: copiii mei sa stie ca ii iubesc neconditionat, sa am rabdare si mult calm, sa facem lucruri fun impreuna, sa ii ajut sa descopere lumea si sa se dezvolte intr-un mod creativ (prin joaca), sa le ofer amintiri pentru o viata, sa fiu stanca si refugiul lor... Bref, vreau sa le fiu mama care stiu eu ca pot sa fiu, mama calda si buna si mirosind a fursecuri abia scoase din cuptor, mama leoaica pentru puii ei, mama "sunt destul de inteleapta sa te las sa cresti independent si sa nu te tin legat de fustele mele", mama capabila sa renunte la si sa faca lucruri pe care nu ma vedeam in stare sa le fac inainte sa ma loveasca maternitatea din plin, mama care invata de la copiii ei si incearca sa se perfectioneze in fiecare zi, mama care nu se teme sa isi recunoasca greselile si are puterea sa se replieze, mama care are umor si nu se ia atat de in serios, mama care ofera repere, mama care crede ca familia e cel mai important lucru pe care l-a facut vreodata. 

Si de ce scriu postul acesta? Pentru ca m-am saturat de avalansa de discutii de pe net care pot face orice mama la inceput sa se indoiasca de instinctul si calitatile ei de mama. Rectific: pot face si o mama aflata la a doua nastere sa se intrebe daca e suficient de buna, trust me (o sa va povestesc despre asta cu alta ocazie). Dincolo de toate dezbaterile aducatoare de sentimente acute de vinovatie, baza ideii de maternitate e iubire, multa iubire. Si dincolo de IQ mai mare sau mai mic in functie de n variabile pe care le tot scot la iveala studii peste studii, mai exista si EQ, inteligenta emotionala, iar asta cred eu ca depinde de iubire. 

Puterea sentimentelor este fantastica si prea putin apreciata - gandirea/intelectul au ajuns pe primul plan, desi aspectele afective pot schimba major caltatea vietii unui om. De noi depinde nu in mod special "ce IQ" are ci cat este de capabil sa se bucure de viata si sa o priveasca pozitiv. IQ-ul este un dat genetic ce nu se modifica in mod special in urma experientei de viata, asa ca ce putem face pentru a ne ajuta copii sa fie mai buni in viata? De iubirea investita de noi in el depinde formarea ca OM a unui copil... de ea depind empatia, stabilitatea lui emotionala, spontaneitatea, creativitatea, capacitatea de a gestiona relatii, puterea de a fi bun si generos si iubitor, abilitatea de a isi gestiona propriile sentimente... Si nu e asa de complicat, magia e acolo, mama cea mai buna pentru copilul ei e fix mama lui si nu alta, e nevoie doar de putina incredere in fortele proprii (nu, nu orgoliu maxim si nici ochelari de cal). The force is with you :D.

Revenind la situatia mea, well, pot spune ca so far, so good...