17 September 2012

Iubirea ca un gumilastic

Cand am nascut prima data credeam ca atunci cand iti vezi nou nascutul iubirea te loveste ca un tren si te lasa lat, pe veci inamorat de copilul tau. Eh, cam asa e... dar nu chiar asa. Pentru ca atunci cand il vezi prima data te emotionezi fantastic si simti asaaaa... mult drag si duiosie si fluturi in stomac si zile intregi esti ca un om beat ce orbiteaza pe langa bebelus, insa iubirea creste in timp, se expandeaza catre infinit pe masura ce ii descoperi degetelele, zambetul stirb, mimica cea caraghioasa, puterea si curajul cu care face primii pasi, modul inegalabil in care spune "mama"... si tot asa.

Te indragostesti de copilul tau pe zi ce trece.

La al doilea sa zicem ca eram pregatita, stiam ca o sa ma topesc de dragul ei si o sa ii admir incantata toate cutele de Shar Pei, pozitiile de somn si veselia din fiecare dimineata, cand vorbim si noi "ca fetele". Ce nu stiam era cum e sa iubesc DOI. Banuiam ca e loc de iubire pentru amandoi dar nu stiam ca o sa fie chiar asa, ca iubirea mea pentru el nu se va calca nicidecum in picioare cu iubirea mea pentru ea... ca tot acest sentiment se va lungi si lati oricat de mult e nevoie. Ei bon, acum stiu: iubirea nu se uzeaza si nu se rupe, e la fel de infinita si absoluta oricati copii gazduieste sub umbrela ei.

So, reformulez: te indragostesti de copilul tau pe zi ce trece si iubirea e ca un gumilastic :D.

5 comments:

g.cojocaru said...

:) Ca de bine te inteleg! :)
Sa iti fie sanatosi!

Denisa said...

Eu nu înţeleg (încă), dar tot m-a luat bocitul :)
Ce frumos scrii tu, Mamă Zu!

Zu said...

@Gabi: tu stiai secretul, nuuu???:D

Zu said...

@Denisa: multumesc frumos, m-a emotionat complimentul :-)

Ioana said...

Foarte mare dreptate ai. E uimitoare iubirea asta de 2 puisori

There was an error in this gadget