23 July 2012

Imblanzirea lupului

"Micul print" este una dintre cartile mele preferate, mi se pare magica, delicata si fabuloasa (daca toata chestia asta are sens :D) si exista in ea un fragment pe care il iubesc nespus:

„Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de celălalt. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume… (…) Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viața mea se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. (…) Te rog, îmblânzeşte-mă. (…) Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la negustori. Cum însă nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!”

Cumva am senzatia ca si copilul meu "stie" cartea aceasta si mai ales acest fragment pentru ca joaca lui de-a "vine lupul" m-a facut sa zambesc si sa ma gandesc la "Micul print". Ei bine, lupul, dusmanul nostru cel mai cel pe care invariabil a trebuit sa-l trimit seara la culcare la el acasa, ca e tarziu si mamica lui il cauta precis si e ingrijorata...  de ajunsesem sa ma satur sa fiu prietenoasa cu lupul asta imaginar care se ivea taman cand imi era lumea mai draga si bantuia prin patul copilului meu (care se refugia speriat in camera mea)... well, lupul este acum prietenul omuletului.

???! Ok, am insirat eu mereu ca lupul nu e rau, ne e prieten bla bla bla... si m-am chinuit sa fiu prietenoasa cu jivina care imi strica ploile prin casa, but still, la asa intorsatura de situatie nu ma asteptam. Se pare insa ca omuletul m-a ascultat si m-a luat chiar mai in serios decat ma luam eu in sinea mea :D.

Asa ca, dap, mai nou mi-l "arata": uite, aici e, lupul meu, e prietenul meu, ba chiar il si mangaie (imaginar, ok, mangaie aerul si imi arata aerul, nuuu avem lupi reali prin casa :D) si ii da diverse obiecte usor cam fara sens dar bon, el stie de ce ar avea lupu nevoie de sapca lui, un yoyo si o pernuta.

Monumental, a zis mintea mea amuzata, incercand sa proceseze noua informatie si sa vada pe asta cum o abordeaza...

Insa the best one este lupoaica, pentru ca da, turns out ca avem si o lupoaica. Cel putin asa mi-a declarat copilul: ca sunt doi: un lup fetita si un lup baietel. De fapt, daca am inteles eu bine, EU am o lupoaica, la fel cum copilul meu are un lup - eh, da, ce e aiurea in chestia asta??? Si lupoaica mea nu ii place copilului meu, e urata, mi-a spus el strambandu-se deranjat... in timp ce lupul lui e frumos. Deh.

Logic, nu? :D Acum sa vad cum ma inteleg eu cu lupoaica asta si ce fac cu ea...

Update: dupa ce am detaliat nitel problema am aflat ca fiecare membru al familiei are cate un lup - si Bu si eu si omuletul si surioara lui. Eh, la surioara e mai complicata chestiunea, mi s-a spus ca nu are lup pentru ca doarme, dar are lup cand se trezeste si ca lupul ei e la gradinita (logic, nu??? :D). Si, normal, tatal si fiul au lupi baieti iar mama si fiica au lupi fetite, pentru ca sunt fetite. A, si azi lupul meu era frumos (s-a uitat la mine indignat, la modul "cum puteai sa iti imaginezi altceva, normal ca e frumoasa")...

11 comments:

mariamirabela said...

Ce frumosai povestit! Venind din oricare alta parte as fi spus "ce-i aiureala asta?", dar venind de la tine este frumos si dulce si duios.

Zu said...

:-)) chiar aseara, intre doua schimbari de scutec si urlete ale bebelunei, ma gandeam ca e haotic ce am scris, poate sa mai adaug ceva, poate merita formulat altfel pentru ca in capul meu are sens, insa sunt taare nedormita si haituita asa ca ce postez e scris pe fuga si cu jumatate de minte pierduta in alte directii :D.

Simona said...

Auzi, e stresat piticotul tau de venirea bebelinei? Sau de fpatul ca trebuie sa te imparta? Poate asa putin, si nu stie cum sa exprime? Cel putin eu stiu la ai mei, prin intermediul prietenilor "imaginari" (la noi sunt cei doi ursuleti plusati) ei isi proiecteaza sentimentele. Iar faptul ca lupul lui e frumos in timp ce lupoaica ta nu, imi spune mie ca are ceva sa-ti spuna si nu stie cum... Sau sunt dilie si vad prea multe unde n-ar trebui :-)))
Va pup!

I-Dana said...

e posibil sa aiba legatura cu noua lui realitate, cu ce traieste acum cu venirea celei mici. "lupoaica ta" poate fi o proiectie pentru el, poate fi partea din tine pe care el nu o accepta si pe care e suparat, cea care a adus pe nastere unui alt copil si pe care il iubeste ... el ce se face acum? doar niste ginduri :-). prietenii imaginari exista, insa, ei reprezinta parti / fatete ale noastre. copiii sunt inca deschisi sa ii primieasca, noua ni se pare weird :-)

Zu said...

@Simona: m-am gandit si eu la asta. Iti dai seama ca stau ca pe ace, urmarind fiecare semn bun sau rau, orice schimbare, sa vad cum primeste el noutatile din viata noastra... Inca nu sunt complet sigura, mai ales ca nu mi-a zis de lupoaica mea decat o singura data, insa sunt "in garda".

Zu said...

@I-Dana: mie imi place lumea lui imaginara si imi mai place cand "spune povesti" si interpreteaza diferite scenarii cu jucariile lui. Mi se pare ca are o viata interioara bogata si sunte fericita ca poate sa "vada" atatea lucruri dar, da, ciulesc urechiile la ce spune pentru ca sunt indicii grozave despre ce gandeste si simte el. Au trecut abia doua saptamani si un pic de cand am nascut, inca nu imi e clar nici mie cum se aseaza lucrurile, insa am insista sa stea cu noi (nu l-am trimis la buncic sau ceva) si am decis ca trecem impreuna prin asta... acum sa vedem ce iese :D.

Zu said...

Intre timp am mai aflat lcururi noi - asa ca am pus un "update" :D

AndreeaG said...

Ma speriasem, initial, crezand ca "lupoaica" ta poate fi legata de aparitia micutei, si imi parea cam ostila imaginea lui, trasfigurata astfel, chiar daca din ce povestesti in rest, pare foarte atasat si tolerant cu surioara, dar daca zici ca fiecare aveti cate un lup ... m-am linistit :D
Si normal ca merge la gradinita, unde vrei sa merga, la serviciu?! Merge la gradinita de lupi :D

Uite ca nu ma gandisem sa ii "imprietenesc" cu lupul ... inca nu au avut traume mari desi "doamnele" de la gradinita ii speriau frecvent ca "vine lupul", sa se urce in patuturi si sa se culce (mare idiotenie!).

Mi-am dat seama, la un momentdat ca din pricina "lupului" (din povestea cu scufia, de data asta) nu agreea, dra mea, ideea cu plimbat prin padure (pe care o putem accesa relativ repede), dar s-a linistit din fericire.

Zu said...

@Andreea G: si eu m-am intrebat dar nu, nu cred ca are legatura. Interesant e ca toti avem lupi - chiar azi radea cineva cand i-am povestit si ma intreba daca fiul meu se uita la "Urzeala tronurilor" :-))).

Nu stiu daca am facut bine cu imprietenirea, pare sa fie ok, dar m-am gandit ca varianta in care ii resping teama si o minimalizez nu e buna, asa ca am incercat sa il iau in serios si sa incercam sa relationam cumva cu lupul asta insistent. Mai avem si un elicopter, mai nou si un crocodil si saptamana asta a aparut si un sarpe, sa fiu cinstita am cam obosit cu atatea jivine in jur :-)))

AndreeaG said...

Valeeeu, da' chiar ca sunt cam multe jivine, tot respectul ca reusesti sa le gestionezi! :)
Sa ne ti la curent, platim bilet sa venim la voi la ZOO :)

Zu said...

:-)) astept sa creasca si cea mica, sa vad atunci cu ce vine si ea...