26 March 2012

Ursuletului nu ii e somn, pentru ca merge la balul florilor :D

Visul meu dintotdeauna a fost sa am o casa a mea, iar casa asta, in varianta ei idealo-utopica nu e vizualizata chiar pana la ultimul surub, insa pot sa va spun oricand, la orice ora din zi si din noapte, cum ar arata biblioteca. Sau biroul, spuneti-i cum vreti. Cred ca e singura incapere pe care o "vad" cu adevarat: spatioasa, luminoasa si inalta - o laterala e un perete intreg de sticla prin care intra lumina jucausa a primaverii, iar restul sunt rafturi de sus pana jos, rafturi pline de carti, bine organizate. Cum e foarte inalta, peretii acestia sunt strabatuti pe la jumatatate de o galerie care sa permita accesul la rafturile de sus, o galerie suficient de lata cat sa poti lua o carte si sa te poti aseza acolo, la inaltime, direct pe covorul moale al pasarelei, turceste, poate cu ceva de rontait alaturi... Jos mobilierul nu e scortos si sobru, ci aerisit, modern si confortabil, taman potrivit pentru lectura si pentru a bea o cafea in tihna ... iar biroul, biroul meu, urma sa fie mare, spatios, practic, eficient, "baza mea" de unde sa comand lumea inconjurata de carti :D.

Bref, iubesc mult cartile si mi se par sufletul unei case si al locatarilor ei, iar Bu zice mereu ca daca ma scapa intr-o librarie e vai de noi. Ma fascineaza mai tare librariile decat magazinele de haine, imagine that :D, desi recunosc, in ultimul timp nu mai cumpar atat de multe carti - sunt scumpe si sunt prea multe cumva, m-au ametit...

Insa imi doresc ca cel mic sa iubeasca si el cartile. Stiu ca de computer si televizor si Playstation si iPad si... o sa dea inevitabil si nu am dubii ca il vor cuceri, asa ca "menirea" mea e sa il atrag inspre carti cat nu e prea tarziu, motiv pentru care noi citim, citim seara la culcare povesti pe care le aleg cu grija, sa fie potrivite, frumos ilustrate, simple si placute. Nu va dati seama cate grozavenii exista pe lumea asta in materie de carti de copii, nu imi dadeam nici eu seama pana acum, brrr.

Asa ca apreciez mult cartile pe care le primesc de la Cartea copiilor, pentru ca gandim cumva la fel: vrem sa promovam cartile - ei catre publicul larg, eu catre publicul meu tinta, un omulet cu par carliontat, cel mai bun critic, va spun eu :-).

Una dintre primele "lecturi" ale omuletului a fost Omida mancacioasa, mancata de mult deja :D. Acum am primit Nu ţi-e somn, ursuleţule? si Balul florilor, tare frumoase carti amandoua - si cand zic frumoase, fix la asta ma refer, au ilustratii dragute si arata bine, arata a carti pe care iti face placere sa le citesti :D. Ambele au intrat in rotatia de seara a lecturilor noastre, rotatie pentru ca daca nu negociem fix doua carti pe seara si daca nu le alternam riscam 1. sa citesc tot teancul de carti (si sunt destule, vai mie!) si 2. sa cedez nervos invatand o poveste ca un papagal (serios, de cate ori poti interpreta aceeasi carte cu feeling si rabdare, ca eu deja scartai pe la incheieturi si ma bucur de fiecare noua aparitie in teanc ca de o gura de aer proaspat).

Hitul a fost cea cu ursuletul, deh, poate pentru ca morala e usor mai fina la Balul florilor care e o  poveste despre acceptare si prietenie. Imi place mesajul pe care il transmite, acela de a avea curaj, de a indrazni fara a fi agresiv, de a iti infrunta propriile prejudecati pana la urma... dar cred ca mai are de asteptat nitelus pana la o varsta mai potrivita, zic eu.

Ursuletul insa a urcat rapid in topul preferintelor, fiind cartea cu mo'-mo' (=mor mor, = urs, evident :D). E o poveste calda, induiosatoare cumva, cu ilustratii tare dragute, adorabile chiar... de care eu am profitat cu "nerusinare" pentru a sublinia fix ce-mi trebuie mie, ah, ce mama sunt si eu: 1. ca e luna afara, adica noaptea se doarme 2. ca ursuletul nu e singur, vezi, mereu e cineva langa el, tati sau mami vegheaza 3. vezi, intotdeauna poti sa vorbesti cu tati si mami, lor poti sa le spui orice, nu se supara, te asculta cu rabdare si te ajuta 4. the big one, ca e normal sa iti fie frica de intuneric, insa ia uite... cum se rezolva lucrurile... etc. Ok, fiecare extrage din poveste ce vrea, se poate lectura si in cheia cu "ursuletul vroia doar sa fie luat in brate" insa eu aveam ce aveam cu frica de intuneric (si de lupul din Alba ca Zapada cea citita de bunici :D). Cartea e scrisa simplu, repetitiv, cald, te prinde in ritm si te duce catre somn asa ca ne place, noi votam "pentru" :-).

3 comments:

Camelia said...

Si noua ne plac cartile de la Cartea copiilor. Omida si balul le-am bifat, ursuletul nu l-am luat ca citisem in prezentare ca e despre teama de intuneric si cum piticului meu nu ii e teama deocamdata am zis sa nu-i dau idei :D

Zu said...

Da, si eu am avut o ezitare dar am intors putin povestea, dupa cum spuneam mai sus - si vad ca a prins bine.

Vio said...

Daaa....si eu sunt in stare sa stau ore in librarii:))
Recunosc ca in ultima vreme am investit mai putin in carti. Pt mine. Caci investesc mult in cartile pt el. Al naibii de scumpe-s:(well..asta e...
Din fericire si fi-miu sta, fara nicio problema, cate-o ora-doua.. Daca libraria are masuta si scaunase pt copii. Ia o carte, se uita pe ea, o duce la loc, apoi ia alta, iar se aseaza, iar o duce..tot asa..Daca sunt alea cu litere sau nr le citeste pe toate "A de avion, de la abinutza..etc-etc", "povesteste" ce vede in desenele din ele "aici baietelul a ulcat in bus, aici busul sta la stop, aici...":))
Dupa vreo ora sau cat dureaza sa le vada pe toate cate-i plac, zice "gata, melgem acum". Si in timpul asta si eu citesc sau ma holbez la ce-a mai iesit..sau pur si simplu bantui printre rafturi..
De obicei asta facem noi in Kretzulescu, la etaj. Ne stiu oamenii de acolo deja:))
Da Doamne sa-l tina dragul asta de carte :)))