03 February 2012

3 ani de parenting

Maine, poimaine (bine, luni :D) se fac trei ani de cand minunea asta mica ne-a aterizat in brate. Nu, nu o sa intru acum in detaliile lacrimogene, presimt ca o sa imi scap din frau sentimentele materne si hormonii de sarcina intr-un post pentru care cred ca ar trebui sa-mi cer anticipat scuze si sa va sfatuiesc sa va pregatiti muuulte batiste :D. Acum insa chestiunea e ceva mai putin sentimentala: ce am invatat eu in acesti trei ani?

In primul rand, ca sunt cumva doua tabere (God knows why) si netul se imparte in doua in loc sa se lupte cu problema copiilor cu adevarat abuzati (ca sa zicem asa...). Despre problema data am mai scris, cu varf si indesat, nu am sa reiau aici, opiniile mele pe tema au fost deja exprimate.

Revelatia de data recenta este ca sunt o mama buna (sa ne intelegem, buna nu inseamna perfecta). Nu ca ma indoiam de asta, nu aveam de ce sa ma indoiesc, dar cand ti se confirma cumva ca metodele tale venite in special din instinct matern si bun simt "se pupa" de multe ori cu metode de parenting cunoscute si cand vezi ca ai reusit in cea mai mare parte sa eviti niste "capcane" facile, ori cand vezi pur si simplu "roadele" directiei pe care ai ales-o, ah, bon, damn, it feels good! Imi place cum suntem acum, imi place unde suntem acum, sunt destul de incantata de noi (:D hehe).

Acum insa, mama asta buna este perfectibila si ea. Oooo, din belsug :D! Si asta este descoperirea cu numarul trei. Ca e de invatat, adaptat, repliat constant. Ca e loc de "mai bine", de evoluat. Ca atunci cand respiri si zici ca te-ai prins care e "schema", pac, copilul evolueaza, contextul se schimba si ai nevoie rapid de un raspuns potrivit la o situatie noua. Plus ca fiecare dintre noi are "bubele" proprii de tratat. Asa ca invat, citesc, ascult, discut, pun intrebari "tembele" poate dar plec cu niste raspunsuri pe care mai apoi le pot procesa si asta e ce conteaza, incerc, revin, dau cu capul in pragul de sus si vad ca nu e bine, caut. Sunt carti, cursuri de comunicare, sau chiar informatii care iti sar in ochi daca doar ai putina bunavointa sa te uiti in jur/ vezi ce fac alte persoane, ce zice copilul, care e dinamica familiei. Idei de analizat, insusit, adaptat propriei persoane.

Si are doar trei ani. O picatura mica din cei, sa spunem, 18 ani (ca sa o luam doar cea mai mica cifra posibila) care poate ar certifica reusita si experienta mea in domeniu. Asa ca nu e loc de asezat pe lauri si tras concluzii, e muuult prea devereme sa trag linie si sa spun 1. ca ma pricep 2. ca am reusit 3. ca pot da lectii. Asta e descoperirea numarul patru: drumul e lung, presarat cu multe situatii noi.

Si axioma? E despre iubire, normal. Copilul te schimba in moduri in care nu iti imaginai. Prioritatile se modifica, intelegi lumea altfel, o vezi intr-o noua perspectiva si, surprinzator, pentru copilul tau faci lucruri iesite complet din zona ta de confort. Si nu ma refer aici doar la sacrificiile acelea marete devenite deja mit, ci si la maruntisuri - eu una am o groaza de hachite si pitici mici mici la care nu credeam sa ma vad renuntand in ruptul capului, ba chiar eram sigura ca o sa ii tai capul celui care ma va obliga la asta - hehe, cat de tare ma inselam :-)).

4 comments:

Roxana said...

da, da:)
Imi dau seama cat de multe s-au schimbat in ultimii aproape 3 ani. ce probleme, dileme aveam in 2009 ..ce banale mi se par acum, cand am trecut prin ele si le-am gasit rezolvarea:)).
Abia astept sa vad care vor fi intrebarile urmatorilor ani:)

Kamelia said...

aaa, ce bine inteleg si eu ce ai scris!
like. :)

Zu said...

@Roxana: sunt curioasa cum o sa fie sa le reiau. Mama imi spune ca la al doilea copil (eu :D) a fost mult mai relaxata privitor la temperatura apei in cada etc etc. Eu am senzatia ca va trebui sa-mi aduc aminte o groaza de lucruri, mi se pare ca le-am uitat cumva.

Iar cu ce vine, pfff, numai daca ma gandesc la scoala, alegerea liceului, facultatea... sa-l las singur in tabere... sa fiu soacra (sunt si mama de baiat!)... mor :D.

Zu said...

@Kamelia: multumesc. De multe ori si eu ma regasesc in ce postezi, am senzatia ca cei doi omuleti seamana in multe privinte, posibil si mamele :D.

There was an error in this gadget