25 October 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 8 luni

Stiu ca e aproape final de luna insa cel mic a fost in vacanta la bunici, asa ca nu am avut prea multe de scris despre evolutia lui. Insa weekend-ul acesta am fost sa il luam si pot sa spun ca m-am topit :D. E mai inalt cumva, cu un vocabular imbogatit, pur si simplu adorabil... si totusi tot copilul meu cu figura aia vesela care imi zambeste creata si luminoasa, primul lucru pe care il vad dimineata in fata ochilor.

Interesant este ca, la fel ca anul trecut, dupa o sedere prelungita la bunici reactia la aparitia noastra nu este una gen cliseu de film: cu el fugind cu bratele deschise si strigand "maami!!!". Nu copilul nostru dovedeste a n-a oara ca el face lucrurile in ritmul lui, asa ca atunci cand am aparut in raza lui vizuala ne-a tratat de parca fusesem doar pana la magazinul din colt, o fuga de 5 minute. Doar lumina din ochi si insistenta cu care a inceput sa ne aduca jucarii dovedeau ca "e ceva acolo". Evident ca pana la sfarsitul zilei omuletul deja se tinea doar dupa noi, devenisem interlocutorii lui favoriti, se cuibarea in bratele mele si ma mangaia din cand in cand dupa care pleca mai departe la ale lui, se agata de piciorul lui Bu iar cand a vazut ca facem bagajele a tropait pana cand l-am scos afara de unde nu se mai dadea dus de langa masina "sa nu cumva sa piarda trenul" si sa nu il luam cu noi :D. Cunoscandu-l, era clar extrem de fericit iar bucuria cu care statea in masina si entuziasmul cu care si-a redescoperit casa... wow, plus ca turuia incantat, de mama focului.

Cel mai induiosator, pur si simplu de topit inima si facut piftie suflet de mama :D a fost prima noapte, cand am dormit toti trei impreuna la munte si pur si simplu ma cauta in intuneric, manuta mica si calda ce ma batea usor pe brat, parca sa se asigure ca eram acolo... ma prindea de mana si ma tinea asa sau pur si simplu imi gasea obrazul si incepea sa ma mangaie...

18 comments:

Luminita said...

bravo, ma bucur si eu de bucuria ta, citindu-ti postul, de bucuria asta dulce a regasirii :)

Oana said...

hm, ce frumoasa e treaba asta cu manuta prin intuneric:)
si ilinca are cam aceeasi reactie dupa cateva zile in care nu ne vedem, zici ca am fost putin iesiti
dar recunosc ca eu de mult ori ma asteptam sa reactioneze asa cum vedeam in filme sau cum imi imaginam eu, noroc ca ea imi arata mai mereu ca e EA si atat:)

Roxana said...

frumoasa povestea voastra:). Copiii au reactii diferite la despartiri d-astea. O prietena imi povestea ca baiatelul ei de 3-4 ani le arata clar ca e suparat pe ei cand se intorceau. Nu pupici, nu povesti, statea imbufnat si ii ignora. Cam juma de ora:d. APoi gata, calare pe mami si tati.
A mea e destul de retinuta cand ne revedem, da un pupic si cam atat. Dar apoi incepe incet incet sa ne dea tarcoala:)

Kamelia said...

aaaa, ce frumos!!
al nostru cind l-am "abandonat" ultima data (citeva zile) a "verbalizat" despartirea si ne-a zis ceva de ne-a terminat: "te cautam prin casa si nu te gaseam"... cam asa ceva... si ne-a tot repetat asta.

g.cojocaru said...

:) tare frumos. :) imi place tar mult sa citesc postarile tale... imi dau o stare de bine, si imi aduc multa liniste... si curaj. :)

Radda said...

cat de draguuuut!!!sa simti manuta micuta a puiutului cum isi cauta mama.....offf ce lucru frumos dragostea asta!!! :) tu stii cat il iubesc eu pe piticul tau si cat de mult ma bucur cand citesc lucruri despre el, dar cand am citit ultima fraza......pur si simplu ......m-am topit!! :)

Zu said...

@Luminita: multumesc frumos, e o amintire aparte :D

Zu said...

@Oana: si totusi, cand il iau de la gradi sare de mama focului in bratele mele, stigand vesel maaaamiiii!... Ceea ce imi aminteste: cum sunteti cu gradinita?

Zu said...

@Roxana: Cred ca e greu pentru prietena ta... mi se pare cel mai dificil, cand cel mic isi arata pe fata nemultumirea, parca te acuza ca l-ai lasat. Eu am senzatia ca pe noi ne cam "uita" si desi asta nu imi pica tare bine, cred ca una peste alta e mai bine asa.

Zu said...

@Kamelia: ce simpatic :-). Piticul mai facea ceva dragut: purta discutii telefonice imaginare cu noi, tinand mana la ureche si turuind de mama focului.

Zu said...

@Gabi: curaj??? pfff, tu ai doi copii, asta da curaj :D

Zu said...

@Radda: :-) nah, acum ma emotionez eu...

The way I am said...

Foarte frumos si emotionant.
Sa va traiasca, sa va bucurati impreuna.

Zu said...

:D multumesc frumos

Oana said...

daaaa, am avut si eu parte de cliseul mult dorit:))
suntem ok cu gradi, voi? de luni m-am gandit la voi:)

Zu said...

@Oana: la noi a fost o dereglare la problema olitei, insa pare sa se fi reglat, vineri nu a mai facut la el... Per total inca nu zic "hop", dar pare sa fie ok.

Oana said...

da, nici noi nu zicem inca hop, desi pare a fi totul bine pana acum

Masaj erotic Baia Mare said...

Foarte frumos si emotionant.
Sa va traiasca, sa va bucurati impreuna.

There was an error in this gadget