19 September 2011

Supravietuiesc



Adele - Rolling in the deep. Mare hit candva pe la radio, still very nice, imi place mult cum "creste" iar vocea ei merge perfect.

Stiu ca am lipsit mult de pe aici si s-a cam prafuit situatia (si s-a umplut de clipuri??? urasc blogurile cu multe filmulete si nimic altceva), dar, da, inca mai traiesc. Supravietuiesc. Sincer, asta e cuvantul: supravietuiesc. Am senzatia ca asta am facut mai tot anul asta, parca sunt intr-o goana constanta dupa un tren care insista sa fuga inaintea mea. Nu eu controlez situatia, ea ma duce pe mine si sentimentul acut este ca nu am facut nimic, doar ca am reusit sa trec si de ziua asta, si de asta, si de asta... sa supravietuiesc. Copilul e bolnav, supravietuiesc, ma intorc la job, supravietuiesc, gauresc peretii, supravietuiesc, vacanta mea se da peste cap, supravietuiesc, jobul meu se complica dramatic cu bonus un program nou de invatat, supravietuiesc, casa mea o ia razna, supravietuiesc, ma lovesc depresii, supravietuiesc, ma simt tradata, supravietuiesc, sunt dezamagita, supravietuiesc, copilul descopera crizele de tantum, supravietuiesc, fac si desfac bagaje, supravietuiesc, spal si strang lucruri, supravietuiesc, proiectele mele se suprapun cu diferite urgente majore, supravietuiesc, caut gradinita, supravietuiesc, ma apuca vionovatiile de mama, supravietuiesc, scoatem multi bani din buzunar, supravietuiesc, ma dau si eu cu fundul de pamant, supravietuiesc, sotul lucreaza mult, supravietuiesc, diverse persoane ma calca pe nervi, supravietuiesc, imi vine sa urlu, supravietuiesc, fac piata, supravietuiesc, nu merge liftul trei zile la rand, supravietuiesc, trecem la olita, supravietuiesc, computerul se buseste de cateva ori la rand si mereu in momente critice, supravietuiesc, uit (???) sa platesc facturi, supravietuiesc, ne panicam si ne agitam, supravietuiesc, ajung o peltea emotiva, plang mult (eu!??), supravietuiesc, nu dorm destul, supravietuiesc, vestile bulversante se tin lant... si tot asa, supravietuiesc la fiecare in parte, una cate una, e tot ce pot sa fac.

Si zau daca se poate spune ca mi se intampla ceva special, nimic, astea nu sunt tragedii, sunt cotidian cu un twist de "cam multe care insista sa nu iasa", dar parca prea vin toate tavalug. A nu se intelege ca umblu plansa si nervoasa non stop, dar nici nu pot sa spun ca stau bine cu moralul. Nu ma deranjeaza ce fac, ci faptul ca pe langa asta planurile mele, dorintele, tot ce vroiam sa mai fac (fie ca e vorba de o intalnire de suflet, o reteta de placinta, o piesa de teatru sau un proiect la care tin) este amanat pe termen nedefinit, de la inceputul anului incoace, mereu intervenind o urgenta, o prioritate a altcuiva sau o chestiune de neignorat si iar mai strang putin din dinti, sa trecem si hopul asta si apoi sa vina o perioada mai buna si uite asa am ajuns obosita psihic de nu mai stiu ce zi e, cine sunt, ce naiba fac. Nu vreau si nu sunt genul care sa imi traiesc viata doar ca sa spal rufe si sa platesc facturi, doar "supravietuind" fiecarei zile pe rand... si totusi, de fiecare data cand ma trezesc ma asteapta o lista atat de lunga de "neterminate", ca nu am timp sa ma gandesc la altceva. Vreau sa o iau putin inaintea trenului sau macar sa ajung sa alerg in paralel cu el, nu cu sufletul la gura in urma lui.

Dar imi revin eu. I'll be back! cu o multime de povesti, ca tare s-au mai adunat de spus si facut si imi pun eu viata nitel pe picioare si moralul la inaltime si atunci sa vezi the new me, all happy and shiny :D. Stiu ca nu e asa de rau si ca va trece, pana atunci nu ma vaicaresc ci supravietuiesc...

Keep walking.

18 comments:

forfecutsa said...

Draga mea,

Postul tau s-a mulat fix pe sufletul meu si ce traiesc eu de trei luni. Sau, vorba ta, supravietuiesc.

Zau ca te inteleg, eu abia astept sa se faca noapte si sa dorm..sa dooorm, si sa uit de toate. Iar dimineata respir adanc si o iau de la capat.
Abia astept sa se termine 2011, ca tare purcel a fost:P

Pana atunci, te pup si te imbratisez tare si iti trimit putina energie pozitiva de la cerceii mei roz-verzui:)

MMA said...

Of, credeam ca numai eu simt asa ceva. Stiu ca nu te incalzeste ca iti spun ca nu esti singura......si nici nu am cuvinte de incurajare.
Saptamina frumoasa si usoara!

Radda said...

Stiu ca nu scrii aici ca sa te vaicaresti si ca nu-ti place in general sa te plangi, dar iti scriu cateva randuri doar sperand ca iti vor ridica, cat de putin, moralul. Stiu ca esti un om ca toti ceilalti si suferi, plangi, te enervezi etc, dar de cele mai multe ori eu uit asta, pt ca tu esti cam ceea ce imi doresc eu sa fiu: happy, deschisa, plina de compasiune, inteligenta, cu o cultura impresionanta, mereu la curent cu lucrurile frumoase din lumea asta mohorata(arta, teatru, film, carti, manifestari culturale, ciocolata :), lucruri si jucarii pentru copii, concerte etc), mereu cu o gluma draguta la indemana, cu o vorba buna, un sfat si un imbold, o mama moderna, grijulie, indemanatica, o femeie plina de viata, hotarata, sclipitoare, asa ca nu....nu poti sa cazi pt ca atunci cele ca mine, care te citim, te ascultam si pe care ne inspiri, am fi pierdute!!
Eu cad mereu si am nevoie sa ma ridic, asa cum spune si forfecutsa, abia astept in fiecare zi sa vina seara, sa dorm, sa dom si iar sa dorm, sa uit si sa nu vad, sa ma ascund de toate si de toti, asa ca eu am nevoie sa ma inspiri ca sa ma pot ridica!! Sper sa-ti revii repede si sa te vad all shiny!!!

mariamirabela said...

Zu: imi pare rau, imi pare rau si de-ai stii cat de bine te inteleg. Mie nu mi se intampla lucruri atat de "rele", dar zau ca imi doresc sa dorm mai putin si sa fac mai multe. Iar cand, in sfarsit, am parte de nesomn de la 2 din noapte la 6 dimineata nu pot sa fac nimic, caci deh, m-am blocat pe partea cu trebuie sa dorm, e noapte si ce ma fac eu maine dimineata cand se trezeste copila fresh? Si fac prost, asta-i adevarul, sunt morocanoasa daca n-am dormit suficient, imi este greata si nu vreau sa ma ridic din pat. Si se da ziua peste cap...

Sper sa te vedem repede inapoi, tu, cea stralucitoare si vesela si mai ales, buna. Te imbratisez si sunt alaturi de tine, virtual vorbind!

Monis said...

Hang in there!
Stiu ca nu ajuta la nimic sa-ti spun ca nu esti singura, caci de fapt singuri le traim pe toate, dar poate ajuta sa-ti reamintesc ca toate trec, si asta este si ea cu siguranta, doar o perioada. Ceea ce-mi repet si mie :)

Zu said...

@forfecutsa: Vezi, retea din ultimul tau post... vreau sa o fac, inca de cand ai publicat-o si asta a fost acum muuuult timp... :D. Cam asa sunt cu restantele si imi pare rau sa aud ca si tu (mie imi pari cu asa multa bucurie de viata) treci prin ceva similar. Nu stiu ce e cu anul asta, stelele aliniate gresit sau ceva... dar am auzit multa lume cu corabiile inecate asa ca da, eu m-am resemnat sa cam toot supravietuiesc pana pe la finalul lui :D.

Zu said...

@MMA: cred ca e un an aiurea pentru multa lume. Nu prost, ca e mult spus proast, pur si simplu parca nu se aseaza lucrurile cum trebuie. Lasa ca mai e putin si ne lansam in 2012 gata sa mutam muntii din loc :D! Sincer, chiar sper asta, mie mi-a ajuns starea asta de leguma plutitoare.

Zu said...

@Radda: ooof, ce frumos mai insiri tu despre mine acolo: zau ca nu seamana cu imaginea aia jumulita din oglinda :-)). Pfff, nici in zilele mele bune si shiny nu cred ca sunt atat de perfecta, dar, hei, cine sunt eu sa te contrazic ??? :-))) Sincer, dupa cum ti-am zis, eu sunt buna doar de parghie mobilizatoare, pentru asta ma las exploatata linistita oricand, dar mai mult... zau ca nu sunt :D.

Zu said...

@Mariamirabela: la tine a fost un an nebun, cu mutari, calatorii si tot tacamul, te cred ca esti stoarsa. Cred ca si la tine, ca si la mine, e mai mult o oboseala psihica, o lipsa de energie teribila. Eu asa ma simt, ca intr-o tura infinita in montagne russe. Unde gasim butonul de oprire? Macar de "pauza"...

P.S. Stralucitoare si vesela da, dar buna, pfff, multumesc frumos :D.

Zu said...

@Moni: Ajuta, ajuta, sigur. O vorba buna face foarte bine la moral, multumesc. Ai dreptate, sigur o sa treaca, dar zau ca ar trebui sa se grabeasca. I-am dat deadline (sau ultimatum :D): pana la sfarsitul anului sa se termine cu balamucul asta ca altfel incep sa pocnesc pe la incheieturi si nuuu e bine! :D

g.cojocaru said...

hai ca trebuie sa vina ea si vremea ta! Mai rezista putin! ;) Te pup!

Roxana said...

In primul rand, eu ma bucur cand pui muzica pe aici ca imi clatesc si eu urechile pe la munca:). IAr Adele, sunt fan:)
In al doilea rand, imi pare rau de perioada mai urata, dar hei, mai e un pic si anul asta nesuferit se termina. IAr 2012 mie imi suna bine, nush de ce:). Mai rezista un pic, mai supravietuieste inca un pic. Gata, vine un nou inceput. Pupici

ana said...

daca ai incerca sa gasesti ceva colorat in fiecare dintre actiunile astea care la tine se reduc la supravietuire, nu te ai simti putin mai bine? exemple: daca n ai fi tu, puiul ar face in pantaloni si nu la olita, curentul s ar opri, imbunatatirile casei ar astepta pe termen nedefinit si sotul n ar avea cui aduce bani acasa:) mai intoarce o data clepsidra si zambeste:))
mai e si solutia -temporara - descrisa de ultima propozitie in engleza:))) e sloganul stim noi carei marci! a doua zi dupa o betie te ai trezi cu capul atat de mare -si aceleasi treburi de rezolvat!- incay ti s ar parea ca zilele dinainte au fost un mic Rai:))

te pup si sparge oglinda aia care te arata jumulita:)))

Zu said...

@Gabi: rezistam, rezistam, ba chiar am senzatia ca am trecut deja de ochiul furtunii :D (sper ca nu fabulez) asa ca astept plaje mai linistite.

Zu said...

@Roxana: aaa, pai atunci mai pun muzica :D. Adele imi place foarte mult si partea noastima e ca m-a sunat fratele meu sa-mi spuna ca auzise de dimineata melodia la radio si tocmai se intreba cine e, ca ii placuse... dupa care a deschis blogul meu si clipul trona in ultima postare :-)).

Si mie imi suna bine 2012, cu toate previziunilor lor de toate felurile :D, eu il vad ca pe un liman linistit asa ca, da, trag tare pana acolo (vaslesc :-))).

Zu said...

@Ana: eu de obicei cam asa fac, cum spui tu. Cam asa sunt, ca fire, cu un zambet ascuns, o doza de autoironie... doar ca nu stiu, s-a defectat mecanismul sau ceva, ca anul asta nu prea mi-a iesit figura. Am incercat eu, cu umor, cu schimbarea perspectivei, cu intelepciune, doar ca tot veneau peste mine si pana la urma m-au napadit si m-au transferat altor stari de spirit, mult mai sumbre. Nu e insa o tragedie, chiar nu e, nici macar nu pot sa ma plang de o viata prea grea sau ceva, ai dreptate, e vorba mult de moral aici si al meu are nevoie de o doza de vitamine, ceva, pentru insanatosire. Pana ma dumiresc unde e cura asta miraculoasa... I'll keep walking :D.

P.S. Bine, si sparg oglinda... :-))

silavaracald said...

Concluzia mea: cam SUPRA-viețuiești. Las-o mai moale un pic, că se supraturează motorul și n-o să mai fi nimănui de folos așa. Știu că e greu, dar n-ar strica să simplifici puțin lucrurile, adică să nu le mai faci pentru un timp pe cele dispensabile.
Știu: ușor de zis... :)
Baftă!

Zu said...

Stiu, ai dreptate, asta incerc sa fac. Problema mea e ca multe din situatiile astea nu depindeau de mine, veneau cu titlu d eurgenta si eu trebuia sa le fac fata, bulversandu-mi tot programul si facandu-ma sa traiesc mereu tot amanand restul vietii mele. Acum parca ne-am mai linistit putin, desi mi-e si frica sa zic ceva :-)).

There was an error in this gadget