07 September 2011

Kidnapping?

Aflata cu cel mic pe langa parcul Ioanid, pe una dintre aleile laturalnice, omuletul a gasit o balta si dezacordul a fost total: el vroia inauntru, eu eram convinsa ca mai bine nu. Ca sa evit un conflict si sperand ca se va razgandi, am plecat cativa pasi mai incolo, vorbind la telefon in timp ce-l priveam ce face. Ce sa faca? Un domn in varsta s-a apropiat de el, genul acela de bunic care intra in vorba cu cei mici si le spun diverse, doar ca, una doua, il vad ca pleaca cu copilul meu de mana in directia opusa!!! Hait! Evident ca in doi pasi eram langa cel mic (am si stigat la el si i-am inchis si lui Bro' telefonul in nas :D), panicata de ce vedeam - iar domnul mi-a explicat senin ca piticul tot zicea apa asa ca il ducea in parc, la cismea, sa-i dea apa (???!!). Ha! Nu stiu ce a fost asta, e prima (si sper eu singura) data cand patesc asa ceva si mi s-a facut rau, la propriu. Omul acela putea sa fie orice, de la un bunicut amabil pana la... mai rau, nu stiu si nici nu vreau sa ma gandesc, stiu doar ca nu iei copilul altuia de pe strada!!! Nu!

Acum ma gandesc cum sa-i explic omuletului ca nu e voie sa plece cu strainii, inca nu imi pusesem cu adevarat problema asta, ca doar e inca mic si sunt mereu cu el, cu ochii pe el... desi e adevarat ca nu sunt genul sa il tin lipit de mine, mai degraba am mereu grija sa fie in raza mea vizuala si la o distanta usor de recuperat, din cativa pasi sa pot ajunge la el. Dar mi-a sarit inima din loc.

Iar doua minute mai tarziu, dupa ce m-am ratoit la domn si i-am explicat ce si cum copilului, suna Bro': ca dupa ce trag un urlet brusc si ii inchid telefonul in nas sa fac bine sa-l sun inapoi, sa nu dea in panica pura :D.

19 comments:

Simona said...

OMG, nici nu vreau sa-mi imaginez prin ce ai trecut - cred ca faceam crima daca vedeam un strain ca-mi ia copilul de mana... poate sunt paranoica, dar asa ceva nu mi se pare in limitele permise... Deocamdata e destul de devreme sa te astepti la discernamant din partea piticului, poti doar sa-i repeti lectia cu speranta ca in timp, va ramane ideea infipta in creier. Ca norocul ca in scurt timp va incepe sa fie circumspect fata de straini, asta te mai ajuta sa nu faci cu inima pana o sa inteleaga pe deplin conceptul ca nu toti oamenii iti vor binele... Sper sa nu mai ai experiente din astea, ma gandeam cum as fi reactionat eu, dar cred ca nu bine si nici frumos...

Mariana said...

deunazi veneam de la cumparaturi si fii-mea mergea in spate, mancand pufuleti Si ea are mersul molcom cand e vorba despre asta. Si un domn, ajungandu-ne m-a avertizat"grija la copil, ca asera a zis la stiri ca se fura copii".
Stiam asta, dar stirea din Ro, acum a aparut si aici. Si eu ma mai supar pe Diana (diverse motive, gen ca al tau) si o mai las in urma(drept pedeapsa). Probabil de-acum o sa gasesc o alta metoda de a o convinge sa mearga langa mine, sau o sa merg in pasul ei , daca nu am de ales.
Te cred ca ai tras sperietura, si eu sunt panicoasa, dar mai mult in sinea-mi, nu prea scot la suprafata.

Roxana said...

aoleu, ma sperii...
Noi n-am patit asa ceva, desi multi se opresc si se baga in seama cu Andreea, chestie care pe de-o parte mi se pare draguta, dar pe de alta parte imi da o oarece stare de discomfort...
Si eu zic ca e devreme pentru el sa retina chestia cu strainii, dar poti sa ii spui si sa-i repeti, pana invata.
Si sa speri ca a fost o intamplare singulara:(

Iulia said...

Eu cred ca totusi nu era rau intentionat omul, doar ca nu si-a dat seama. Oricum, sperietura a fost serioasa.

MMA said...

Copilul meu are 12 ani jumate si mereu ii repet de chestia cu strainii. Nu stiu la ce virsta am inceput sa ii spun, dar ii repet in fiecare zi.
Nu cred ca nu era rau intentionat omul, pentru ca trebuia mai intii sa se uite in jur sa strige tare al cui e copilul, nu sa plece cu el.

Zu said...

@Simona: nici acum nu-mi vine sa cred ca am patit asta :D, sunt usor socata. Nici mie nu mi se pare normal sa pleci cu copilul altuia, oricat de bine intentionat esti, mai ales ca nu arata ca si cum era un adult ingrijorat care cauta parintele copilului gasit pe strada, sa zicem. M-am ratoit bine la el, dar sincer eram mai preocupata sa-mi iau copilul din mana lui...

Zu said...

@Mariana: Culmea e ca pe aleea respectiva, intr-o parte era intrarea in parc, cu bariera pentru masini iar in cealalta eram eu, asa ca mi-am si zis, ok, il las sa se linisteasca putin ca nu are ce sa se intample, masini nu au de unde sa vina decat din sensul meu (eu de obicei fiind foarte atenta la faza cu masinile). Era in raza mea vizuala, am ajuns imediat la el, nu-i problema... insa pur si simplu pe asta nu mi-o imaginasem, faza in sine m-a luat complet prin surprindere.

Zu said...

@Roxana: si cu noi vorbesc toti vecinii, oamenii de pe strada, mai ales cei in varsa... il intreaba diverse, glumesc cu el (o doamna chiar i-a oferit o bomboana ? - am bagat-o eu in geanta :D) si incerc sa il las sa fie sociabil, e placuta ideea de lume deschisa pe strada, de atmosfera prietenoasa... uneori mai au si replici din cele naucitoare "sa-i pun caciula etc" dar sunt cam imuna la astea. Asa ca am crezut ca domnul, care arata ca un bunic respectabil de altfel, e din aceeasi categorie si ca vrea sa-l intrebe ce face la apa sau sa-i laude caruciorul de shopping sau ceva similar...

Zu said...

@Iulia: nu stiu ce sa zic. Nu vreau sa trag concluzii, nu pot sa judec pe cineva asa de usor, insa nici nu mi s-a parut normal sa-l ia de mana si sa plece cu el, bine intentionat sau nu. mai intai trebuia sa se uite in jur cautandu-ma (eram si aproape, culmea), sa intrebe cu voce tare de mama lui, ceva...

Zu said...

@MMA: :D exact asta ziceam si eu ceva mai sus, ca m-a surprins ca nu m-a cautat. Eram aproape, dar pentru ca nu vorbeam direct cu cel mic si mai stateam si la telefon, poate ca parea ca nu suntem impreuna, ok, insa el nu s-a uitat in jur dupa mine, nici nu l-a intrebat pe pitic "unde e mami" (i-ar fi aratat, sigur) sau ceva. Plus ca, bine intentionat sau nu, nu pleci cu copilul altuia sa-i dai apa in parc, te gandesti ca are un parinte, ceva si ca probabil e in jur, ca o sa moara de inima cand nu-l gaseste etc etc

shmeny said...

da, nici eu nu as judeca usor, dar e clar ca in cazul asta ai instinctu care parca iti spune ca e ceva aiurea. si mie mi se pare usor aiurea, sincer. bine ca nu ai apucat sa ajungi la o concluzie intr-adevar oribila.

Oana said...

Doamne! pai si daca un copil ii spunea ca vrea o masinuta, se ducea sa i-o cumpere?? banuiesc ca te-a vazut si pe tine totusi cu el, nu? doar nu credea ca e singur..brrr, stranie tre sa fi fost senzatia ta:(

Mamiţuni said...

Zu, da' amabilul in chestiune a schitat macar vreun gest de cautarea a adultului insotitor? (s-a uitat vreo clipa in jur, dupa tine?)
Daca nu, cum a justificat asta? (faptul ca nu a cautat adultul insotitor?)
Cat de departe era cismeaua?
Mergeau in directia ei?
Cam cat a durat intervalul "una-doua" - cat a parut sa dureze dialogul dintre pitic si domnul in varsta? Ar fi fost vreme sa aiba realmente loc dialogul "apa, apa?" / "stai, ca te duc eu la cismea?"

(semnat: Sherlock)

g.cojocaru said...

e greu de imaginat o reactie in astfel de momente. Bine ca nu a fost mai mult, mai rau. Bine ca s-a terminat... cate despre piticot, cred ca va intelege candva, daca incepi sa il bati la cap de pe acum.

Zu said...

@Shmeny: Sincer, nu stiu ce sa spun. Nu vreau sa trag o concluzie, am sa sppun doar ca a fost cu siguranta ciudat si ca ma prins complet nepregatita. E usor sa se intample ceva, mult mai usor decat credeam. Dincolo de asta... nu pot sa spun ca m-am simtit sau mi-am simtit copilul cu adevarat in pericol: eram acolo, am intervenit repede, gata.

Zu said...

@Oana: nu cred ca m-a vazut, sau cel putin ca m-a asociat cu copilul, stateam deoparte si vorbeam la telefon. Asta m-a mirat si pe mine, ca nu a zis nimic, pur si simplu a plecat cu el... dar nu am idee care a fost rationamentul. Eu ma uitam cat de usor si linistit mi-a plecat copilul...

Zu said...

@Mamituni: :D ce-mi place mie cum gandesti...
Asta e, ca nu m-a cautat, nu m-a strigat iar de intrebat... nu mi-a trecut mie prin cap sa-l intreb. Cred ca asta m-a intrigat cel mai tare, ca nici nu si-a pus problema, nu l-a intrebat pe copil de mine, ceva (ca ma arata omuletul cu degetul, sigur). Insa da, cismeaua era in directia in care mergeau si era aproape iar piticul probabil ca intona fericit apa, apa, ca taman se holba la o balta si poftea sa intre in ea. Pretext bun s ail ia de acolo sau doar amabilitate, zau daca am habar ce concluzie sa trag... stiu doar ca m-am speriat de zile mari cand l-am vazut plecat linistit de mana cu domnul acela.

Zu said...

@Gabi: Nu vreau sa sperii lumea, nu a fost o tragedie, sunt insa socata de cat de usor a fost sa il abordeze cineva si sa plece fara mine, poate ca se intorcea sa ma caute cativa pasi mai incolo dar deja putea sa fie prea tarziu... asta ma sperie cel mai atre si da, trebuie sa vad cum il conving sa nu plece cu strainii fara insa sa-l sperii definitiv sau ceva, ca nici asta nu vreau, are doi ani.

mariamirabela said...

Ooo, ce spaima trebuie sa fii tras! Eu o las mai mereu in fata pe Degetzica, de fapt, ea ma lasa in urma caci ii place sa fuga de langa noi si s-o ia la sanatoasa, iar chestia asta nu am reusit sa i-o scot din cap. Sa vezi cum facea la mare: cand ne auzea ca ne pregatim sa strangem sa mergem acasa, ea se ridica de pe cearsaf si pornea prin maracini, prin cioburi spre casa. Trebuia mortis sa ne ducem dupa ea, caci nu avea de gand sa se intoarca. Cred asta, ca de lasat n-am lasat-o niciodata, la cata lume este pe plaja si prin apropierea ei.