11 September 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 7 luni - continuare

Cum omuletul la 2 ani si 7 luni pare sa fie prolific, iar mama lui aeriana, revin cu completari, pana nu uit, ca e pacat sa nu fie jurnalul cat mai detaliat. Asadar, in completarea celor de aici:

Canta. Pe strada in casa, in masina (imi spun bunicii surprinsi), omuletul meu lalaie de mama focului niste "ceva-uri" proprii care mie nu imi suna a nimic si imi par doar niste insiruiri aiurea de sunete. Ma scuzati, stiu ca e puiul meu (=puiul ciorii) si ar trebui sa imi sune a triluri de privighetoare, dar, nope, nu sunt, sunt doar niste "zgomote" nostime foc, pe care el le interpreteaza cu toata seriozitatea, patruns complet de aceasta indeletnicire.

Mananca. Langa noi e un magazin de branzeturi si mezeluri, din cele traditionale ce au impanzit intreg Bucurestiul. Omuletul meu se opreste de fiecare data in usa lui si imi declara incantat: "mnam-mnam", aratand cu degetul catre tejgheaua de branzeturi. Asa ca intram, doua personaje naucitoare, clienti zilnici dar care cer fix 3-4 felii de cascaval, taiate mai groase, ca sa le poate tine omuletul bine in mana... si acesta le papa vesel pe strada, fix cat tine drumul pana acasa.

Cumpara. Cu banuti lui. Eu am un paharel cu maruntis (10 bani, 5 bani...) si omuletul l-a gasit. A insirat banutii pe canapea, i-a descantat/ organizat/ admirat... dupa care a decretat ca mergem sa cumparam lapte. Asa ca la magazin s-au itit de dupa tejghea un capsor simpatic si doua manute mici ce strangeau in degetele cate o moneda nesemnificativa dar inmanata cu mare mandrie nevoie mare vanzatoarei. Evident ca eu am completat suma si, victorie, am cumparat lapte, adica, ma scuzati, omuletul a cumparat lapte!

6 comments:

MMA said...

Ce dulce e! Si vad ca esti mindra de el. Sa va traiasca si sa va bucurati de el.

g.cojocaru said...

cat a crescut cavalerul! :) ... deja face cumparaturi... nu mai ai mult si-l trimiti la piata :))))

Camelia said...

Aha, deci si voi si platiti! al meu stringe banii intr-o pusculita-masinuta (evident). si cum gaseste o moneda, jap la pusculita!

Zu said...

@MMA: multumim frumos, sunt foarte mandra, parca iar am cazut intr-o etapa de "admiratie": pur si simplu ma uit la el cat s-a lungit, ce mare e... :D

Zu said...

@Gabi: ;-)) mi se pare fantastic cum imita tot ce vede, ma imita cum gesticulez cand vorbesc la telefon... cum ma sterg pe maini... arunca si el la cos gunoaiele... si acum vrea sa si plateasca, la fel ca mine.

Zu said...

@Kamelia: Pusculita nu avem, ma tot gandesc sa-i iau si eu una, dar cred ca imi trebuie una care sa se desfaca, sa ii poata cerceta continutul, altfel nu cred ca se va prinde care e ideea.