08 September 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 7 luni

Mie imi place muzica rock. Copilul meu ar trebuie sa guste un Whitesnake melodios, o Metallica mai zbantuita sau poate chiar un Iron Maiden energizant, ca doar a fost la concertele acestor formatii pe cand era in burta mea... si asa si parea sa fie, sau cel putin asta atesta filmarile facute prin casa cu omuletul trantindu-se melodramatic pe jos, pe genunchi (rock star style) sau tropaind febril de pe un picior pe altul intr-o pozitie cracanata (sugerant atitudinea de chitarist pe scena). Mai nou, insa, ma simt intr-un univers rap, pentru omuletul si-a descoperit propria persoana si in loc de Aa'pi se refera la el insusi cu nou gasitul cuvant eu, in varianta lui piticoteasca si cat se poate de rap: "iou"!. Si cum vrea sa faca el orice, toata ziua asta aud: iou, iou, iou, spus ferm, raspicat, sacadat (in timp ce ma impinge deoparte), mai ca ma astept sa aiba si continuarea aferenta iar casa sa-mi rasune de "Iou', man!". What's up?

Eh, si omuletul iou-iou e foooarte slow motion in ultimul timp. Un drum Eminescu-Obor (pana la posta) dureaza frumos doua ore si cuprinde analiza culorilor tuturor masinilor de pe o latura de Mosilor; cereri insistente de mancat la terasa (?); oprirea la trecerea oricarui nino, autobuz, tramvai, ba chiar si motocicleta si semnalarea lor zgomotoasa; impinsul responsabil la un carucior de supermarket de jucarie in care mai adunam, dupa caz, o castana, doua frunze, un covrig, sapca data jos din cap, o revista; hranirea porumbeilor cu covrigi; dorinte fierbinti de a devia traseul pe alte strazi, stradute si mai ales prin pasaje, soldate cu negocieri aprige daca totusi asta ar insemna o intoarcere radicala din drum; dat huta pe o rampa minute in sir; suspinat pe langa orice punga de pufuleti la Mic.ro (si multe magazine de-astea mai sunt in drum)/ chiosc cu biscuiti in vitrina etc; tavalit nitel pe jos, adunat pietricele, eventual decis ca vrea sa mearga in patru labe o bucata buna de drum (!!!); sters insistent cu servetele umede intreg mobilierul din posta; oprit ("ca e obosit/ vrea sa stea sa se uite cum trec autobuzele/ are chef de altceva"), spre disperarea mea fix la o strada de casa pe care deja o vizualizez salvatoare, locul idilic in care am sa ma prabusesc...

Pe langa toate acestea parca este si mai capos si dificil in ultimul timp. Crizele de tantum, cat sunt ele de rare (si sunt rare, dar si in raritatea lor tot se vede o intetire) devin chiar crize si am ajuns sa facem showuri de toata jena pe strada, fie ca tipa din neant, face fix ce ii spun eu sa nu faca sau o ia la fuga in directia opusa. Sunt rare, insa imi ajung pana peste cap. Dupa cum spuneam pe Facebook, dupa o zi care le-a cam depasit pe toate: "De ziua mea mi-a pus capac. A decis ca vrea sa doarma (adica s-a culcat si vroia nani fix acolo) pe treptele unui bloc imputit , sa umble la o cutie electrica de pe strada, sa arunce cu pietricele in orice, sa isi vare mainile intr-o balta si sa picteze cu o pana varata in apa murdara o vitrina, sa fuga fix in directia opusa mie, sa atinga cele mai imputite lucruri pe care le gasea... doua ore a durat cosmarul si iesisem doar sa cumpar lapte. Da, copilul meu era ala linistit...". Bref, mie imi fierbe sangele in vine, mai ca dau in clocot toata in timp ce ma stradui sa vorbesc calm si sa gasesc o noua parghie de negociere, ceva... si sa nu scot flacari pe nari... iar el zambeste smecher. Am scos cartea lui Catherine Dolto - De ce fac copiii crize de furie. S-a uitat foarte atent la poze si l-au impresionat explicatiile mele. Sa vedem cum functioneaza...

Altfel, e iubaret. Pupa si insista sa fie pupat. Rade, topiaie, alearga, sare ca o broasca. Se entuziasmeaza si chiuie de fericire. Intelege impecabil orice ii spun. Mananca, baga in el cu entuziasm in special supe, taietei sa aiba. Cere singur mar. Deschide frigiderul, se uita ce l-ar tenta, glasuieste si apoi inchide usa trantind-o cu zgomot. Pune sinele de la Ikea si face seturi de trenulete pe care le plimba prin toata casa, in timp ce imi expica, doct, ca avioanele si elicopterele zboara pe cer, dar masinile nu, ele merg pe pamant. Iar trenul are nevoie de sine, evident! Adora tractoarele, iubeste sa coloreze si uraste sa-l speli pe gura. In schimb se spala singur pe dinti de n ori pe zi si scupa constiincios apa pe care o bea dintr-o canuta. Se cocoata singur pe scaunel, da drumul la apa la chiuveta si se spala pe maini, dar mai spala si o masinuta, ceva. Daca ii dau un servetel umed se sterge ceremonios pe maini. Apoi curata si podeaua :D.

Recunoaste masinile, toate masinile: a mea, a lui tati, a lui Bunu personala, a lui Bunu de la work... numai la masina noua (si frumoasa foc!) a lui Bro' a declarat scurt ca aia e "Aa'pi titi". Orientat baiat :D. Cat despre Cars... eu m-am saturat pana peste cap de el, omuletul e fascinat si tot neamul meu are cate o masina/ rol in film. Avem: Aa'pi titi (evident ca Fulger :D), tati titi (Bucsa :D), mami titi (Sally, asta era simpla, masina lui Bunu (judecatorul), a Gogoasei (cel mic... Guido) si tot asa, restul le incurs, Bu le stie mai bine.

Pasareasca lui - japoneza pura - este fascinanta, ultima achizitie fiind "ai", cuvant generic ce se aplica la orice situatie de disconfort propriu: supa arde, apa din cada frige, banana e prea rece, totul e ai, mami si frumusetea limbii lui consta tocmai in bogatia de sensuri pe care le acorda unui singur cuvant. Omuletul isi simplifica viata. Mai are un adorabil "eee", spus cu buza de jos lasata si imensa tristete in glas (semn ca cineva plange) si opusul lui, un "hem" din gat, declinat la toate persoanele din casa (Arpi sughita, dar mami nu, nu sughita si nu, nici Buna nu sughita). Lucram la "te rog" - e inca optional.

Ultima luna a adus, treptat, singura, trecerea la olita. Fara stres, fara obligatii - o saptamana la bunici, urmata de incurajari/ laude si neaparat un pupic zgomotos, au facut ca piticul sa prefere sa semnalizeze vehement cand face si apoi sa se laude cu "produsul" finit pe care il ducem ceremonios la WC impreuna, el trage apa, eu spal olita. Musai sa-l pup, iar daca uit cumva mi se opreste in drum si face zgomotos din buze "smack, smack", zgomotul de pupic. Inca mai exersam faza cu "fara pampers pe strada", nu ma grabesc, nu il cert, nu il agit (a facut si la copac, dar s-a si intors acasa cu un mers cracanat si o "placinta" in chilotel). Nostima este ideea lui ca in vasul olitei nu intra mai multe "chestii", motiv pentru care m-am trezit cu un caca pe covor, ca doar olita era deja ocupata cu un pipi facut inainte si neinterceptat la timp de mama abia trezita, fantoma nauca prin casa... (ok, surpriza nu a fost asa placuta :D).

Trusa mea de doctor si exersarile indelungi par sa fi meritat: la ultima vizita a doctoritei au cautat iepurasul in urechi, s-a jucat cu stetoscopul, a capatat o "paleta" de limba si nu a zis nici pas (wow!). In fine, la injectie a plans, dar asta ma asteptam. Dupa plecarea doctoritei am avut o sesiune intensa de mutat plasturi de pe piciorul lui, pe al meu sau pe al iepurasului, in functie de care dintre noi era ultima "victima", lovita de o rana subita la picior.

A bagat un dop de pasta de dinti in chiuveta si a infundat-o (l-a scos Bu cu patentul). Acum agita amenintator un pix, incercand sa deseneze un nino pe hartia cu ultimele lui analize (l-am redirectionat spre o foaia goala :D). E argint viu, zvarluga curioasa, Iou, iou! e tot ce aud, si un tropait rapid de picioruse pe gresia din hol: sa ajunga el primul. Am senzatia ca ne asteapta zile interesante: 2 ani si 7 luni par sa fie vremuri grele :-)...

P.S. A umplut coala de mai devreme, pe ambele parti. Zice ca a desenat un iepuras si un balon. Ma duc sa-l laud entuziast si sa-i dau alta foaie. Cred ca vrea sa-i desenez un leu :D.

Update: Jurnalul de luna aceasta are si continuare, aici.

17 comments:

maria said...

ah mersul in patru labe....si noi il (re) experimentam. pare mult mai interesant acum decat atunci cand era necesar. voi va uitati la cars, noi la alba ca zapada. ne -am speria cu ea in padure si de 100 de ori pe zi probabil

Camelia said...

interesul pentru masini, obsesia pt cars, crizele (trebuie sa caut si eu cartea cu pricina), exact pe-aici suntem si noi.

Roxana said...

MAria: ha, Alba ca zapada v-a lovit si pe voi deci:)). vezi ca nu trece prea repede. Eu inca sper ca trece la un moment dat:d

Zu: noi mai avem un pic pana la 2 ani si 7 luni, dar suntem pe acolo cu crizele, fitzele, protestele, ideile trasnite. Eu asteptam sa zici ca spre 3 ani se estompeaza...nu de alta dar la noi personalitatea matzei se manifesta deja de vreun an si rabdarea mea incepe sa scartaie pe alocuri..

Radda said...

:) :) Ahh jurnalul!! Il asteptam cu nerabdare. Frumos, frumos! Ce bine ca e pupacios! Abia astept sa "simt" si eu asta! :)) Sa creasca mare si sanatos!

Simona said...

Super piticul, ne place!
Vestea buna e ca dupa ce vei fi vazut Cars de vreo 500 de ori (nu exagerez, s-ar putea sa fi fost si mai mult) - piticul se va canaliza si pe altceva (desi periodic va ma trebui sa va intoarceti din nou la el... Si apropo, a fost haios sa realizez ca au si nume in romaneste, Bucsa e Mater, presupun?!)
Cat despre "Iou", numai de bine :-))) Pentru ca se poate si mai rau, la noi se aude "Io" pe doua voci si de obicei sfarsesc prin a trebui sa moderez care "Io" incepe si care termina orice operatiune... Si pana nu ajungi la celebra serie de bancuri care incep cu "Yo mama..." sunteti ok, zic eu :-))))
Va pupam,sa ne mai povestiti!

Anonymous said...

Zu: dar despre ce injectie este vorba, vreun vaccin suplimentar, ceva?

Si eu speram sa aud vesti bune, mai ales pentru mamele lovite de crizele de 2 ani, dar se pare ca nu-i asa, cel putin nu la voi. Auzi, eu m-as bucura de mersul in 4 labe, inseamna ca nu mai este asa rapid/a, nu? Si pot sa stau mai linistita? La Degetzica nu se manifesta, poate pentru ca l-a exersat bine de tot, si afara si in casa, la vremea lui.

Degetzica n-a vazut pana acum nici un Cars si nici o Alba ca Zapada, asa ca mintea mea este inca intacta din punctul asta de vedere. Dar cant cat este ziua de lunga Saniuta fuge, Sanie cu zurgalai (asta ca n-am avut ce face si am adus in discutie cum ne dadeam noi asta iarna cu saniuta pe derdelus), Vine, vine primavara! (un mare hit pentru ca este cu copii), plus repertoriul international de se mira toate mamicile de pe aici cate cantece stiu.

Off, si cat de invidiam la vremea cand ne vedeam noi si Piticot era cuminte de statea in rama nemiscat, nu vei sti!

Ana said...

la faza cu caca pe covor era sa lesin:))) citind jurnalul lunar, cred ca asa am ajuns sa ma bucur ca o sa am un copil:) merci, alina:)

Diana Cornea said...

He, he, welcome in my daily job olita cu pipi-caca: nu uita sa golesti olita (ntz, ntz), si nu uita sa golesti mai ales DUPA ce-a facut caca; cel mai practic este sa lasi olita la baie (eu m-am prins cam tarziu) si face direct acolo (unde faceti si voi, etc).
La noi desenele animate sunt "Udiii" si "Baz" adica Toy Story 1,2,3. Apoi ar fi "Pit-Pin" adicatelea Peter Pan 1,2.
Au inceput si pe-aici crizutze...:((
Va pupam cu drag si rabdare!

Diana Cornea said...

adica nu va pupam cu rabdare..., pricepusi tu sunt convinsa!:))

Zu said...

@Maria: Nu sunt complet impacata sufleteste cu chestia asta cu mersul in patru labe, sper sa treaca repede-repede. Iar Cars, orcilez intre o diversiune cu Cars: macar schimbam si noi naibii replicile, ca pe astea le visez deja... dar mi-e ca nu fac decat sa prelungesc agonia.

Zu said...

@Kamelia: Eu deja sunt setata: reactionez in magazine la tot ce are legatura cu Cars. Cred ca imi trebuie o cura de dezintoxicare :-)).

Zu said...

@Roxana: Eu scartai bine, am si avut un an haotic, cu multe boli si tracasari - asta ma si ingrijoreaza cumva, ca sunt prea obosita ca sa reactionez corect, dar zau ca sper ca pana la 3 ani ne reintram in matca, nu ma vad bine daca nu :D.

Zu said...

@Radda: :-)) multumim. E cam balamuc la noi anul asta, nu stiu care e treaba cu astrele...

Zu said...

@Simona: Da, noi avem varianta vorbita in romana si inca nu i-am invatat pe toti, adevarul e ca nu am rabdare sa stau sa ma uit, nici piticul nu are asa ca inca mai scap ieftin, doar cu o bucata de film. Partea proasta e ca initial am vazut doar inceputul de vreo n ori, pana cand, curiosi, intr-o seara Bu si cu mine am lasat filmul pana la capat si, cu copilul culcat de mult, ne-am uitat si noi sa vedem pana la urma si a doua parte :-)).

Zu said...

@Mariamirabela: E Prevenar, noi acum am ajuns sa il facem, iesiti din atatea boli si alte probleme...

Piticot ne coace multe :D, ziceam eu ca e o apa adanca... nah, pana la urma ce putea sa iasa din doi parinti caposi :-)? Sper insa sa fie doar o etapa si sa ne regasim armonia noastra, fie ea presarata si cu pusee de personalitate, asta mi se pare firesc, dar sa trecem de "luptele" astea de strada :D pe care totusi le pun pe seama unei perioade cu mult stres si plictiseala pentru el.

Zu said...

@Ana: Oh, eu la faza cu caca pe covor m-am trezit brusc si m-am intors pe calcaie sa-l caut pe Bu, sa sufere si el :-). Multumesc pentru copliment, nici nu stiu ce sa zic (m-am cam fastacit :D).

Zu said...

@Diana: am un teanc de cd-uri cu desene, dar nu vreau sa i le dau, preferam cumva sa mai navigam prin zona Pocoyo si altele similare, nu imi dau seama cum am ajuns la Cars... Am priceput cum e cu pupatul :-)) si multumesc pentru ideea cu baia, sa vad daca il tenteaza, cine stie, poate ajungem si la reductor (???).