27 July 2011

Leapsa recunostintei

Am primit o leapsa tare simpatica de la EasyPeasy - in fine, poza cu prajitura cu visine pe mine m-a facut sa-mi pierd orice bruma de neuron, dar leapsa chiar e cat se poate de serioasa si zice asa: "10 ... pentru care sunt recunoscatoare".

Acum, sa va spun eu cinstit, numai recunoscatoare nu ma simt eu acum, ci mai degraba deprimata, furioasa, frustrata, necajita si altele din gama asta, asa ca mi-a fost cam greu sa-mi adun ideile pentru o leapsa care merita putin mai multa atentie. M-a insa ajutat o conversatie purtata ieri cu mama, care vazuse un reportaj despre copiii din Somalia si imi povestea impresionata despre el, cand mi-am dat seama ca am o tona de lucruri pentru care sunt recunoascatoare, oricat de pompos si patetic ar suna ele, dar, really, eu chiar sunt recunoscatoare: ca m-am nascut aici, in tara asta, ca doar exista alternative cu mult mai rele, de la tari in care se moare de foame la cele in care femeile sunt cu adevarat discriminate si eu chiar sunt fericita ca m-am nascut si am nascut aici si nu in Somalia, de exemplu... ca aici exista apa la discretie, dai drumul la robinet si curge cata vrei si da, avem munti si vai si dealuri si mai gasesti si rosii gustoase si suntem in Europa, bref, u get the picture :D... ca am prins democratia si da, sunt libera, chiar libera sa fac ce vreau si sa ma duc unde vreau si nu, nu ma marita nimeni cu forta iar discriminarea mea ca femeie nu e nici pe departe life-threatening... sunt recunoscatoare ca am un frate si stiu ca e greu sa explic asta, dar e altceva cand nu esti singur si cand mai exista cineva cu acelasi background ca tine, care te intelege si pe care sti ca te poti sprijini la greu si care se poate sprijini si el pe tine, fara obligatii sau dedesubturi... sunt recunoscatoare ca omuletul meu e aici si e o minune de copil, dupa tot ce s-a intamplat... sunt recunoscatoare pentru oportunitatile pe care le-am avut, de la bantuit singura prin Europa cu rucsacul in spate pana la casa in care stau (si da, dintr-un anumit unghi pot chiar sa ma consider o rasfatata a sortii)... ca pot sa fiu eu, cu hachitele mele, cu placerile mele secrete si pasiunea pentru n mii de lucruri si colectiile mele de toate felurile sau interesele mele de care uite ca ma pot ocupa si toate acele lucruri mici care ma fac pe mine sa fiu eu... ca poate ca toate insiruirile astea de mari si mici evenimente au fost menite sa ma aduca pana aici, la viata pe care o am, la familia pe care am fondat-o (:D) impreuna cu sotul meu si la cea din care provin si eu pana la urma sunt recunoscatoare ca sunt asa cum sunt, ca sunt eu si ma simt destul de bine cu mine (:D) si viata mea actuala, chiar daca fix in acest moment, in aceste zile, lucrurile nu se astern prea roz in capul meu: the big picture arata bine. Ok, niciun tablou nu e cu adevarat terminat si si aici mai avem imbunatatiri, hehe, cu carul, dar e de bine, e loc de recunostinta :-).

2 comments:

cookie said...

ce misto!:D si fix astea-s momentele cand tre' sa facem lista, cand motivele de recunostinta nu-s neaparat obvious:)

Zu said...

:D si incep sa imi dau seama ca sunt o groaza de lucruri pe care le "take for granted" si de fapt sunt lucruri pentru care ar trebui sa fim recunoscatori. Azi ma gandeam ca "ce bine ca stiu sa conduc si pot sa ma sui in masina oricand si sa plec la drum". Buna leapsa ta, m-a mai scos din depresie, multumesc ;-)).