16 June 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 4 luni

Cand facea piticul meu 2 ani si patru luni, pe 6 iunie, eu impachetam de zor, pentru ca a doua zi plecam la mare. Asa ca scriu cu intarziere despre cum creste copilul meu care parca s-a mai lungit si s-a subtiat si caruia tunsoarea "army/ puscarias" cu care l-au procopsit ai sai parinti parca ii scoate si mai tare ochii in evidenta. Si iese la iveala si privirea aia smechera, de pustiulica in devenire si viitor cuceritor gata sa mizeze totul pe o ocheada si un zambet din coltul gaurii.

Pentru ca omuletul se rasfata si se sumeteste cat e el de mic. Face prosti si te priveste pe furis, mijand a zambet, dar gata sa-si mute privirea pe tavan daca vede ca te uiti la el, pe principiul: eu??? la mine te uiti??? eu nu stiu nimic, nici nu sunt aici, asa de cuminte si inocent sunt... Right, de parca eu nu stiu ce copil am facut :D!

Nu vrea sa stea la schimbat, nu vrea sa se imbrace, nu vrea sa manance. Vrea insa sa se incalte singur, sa merga in pa (parc) si sa se joace la infinit. Cand ii e somn mama e cea mai buna perna, unica perna posibila, pe care o cauta si in bratele careia se cocoata cu degetul in gura (isi suge degetul doar la somn, dar deja si-a batatorit putin pielea), insa altfel tati este moneda pe care mizeaza pentru a obitine orice isi doreste. Umbla decis, cerceteaza, scormoneste si invata prin observatie, pentru ca este unul dintre acei copii care se uita atent la ce este in jurul lor, ramanand chiar cu privirea fixata pe ceva nou pana cand mintea lui decanteaza si absoarbe tot ce vede, iar cand se joaca uneori este complet absorbit de ce face, fiind foarte constiincios si perseverent in felul lui.

E serios si usor timid, dar cred ca ultima e o faza a varstei, la fel ca si simtul exagerat al proprietatii care il face sa mai smulga jucariile din mana altor copii. Asta e ceva nou si lucram intens la partea cu "impartim, mami", dar cum el nu e genul rautacios chiar am sperante ca o sa ii treaca.

In rest tururie, litanii intregi de nume pe care le retinem pe secvente:

Aapi, Nini, Ie, Ue, Wow-wow, Am-am sunt Mickey Mouse, Minnie, Daisy, Goofy, Pluto si Donald iar Aapi, Papi si Ana sunt familia prietena, cautata la mare inca de la trezire, dimineata, motiv pentru parintii disperati sa se grabeasca sa puna piticii la un loc cat mai repede, caci de partea cealalta a zidului jelaniile erau similare.

Si pentru ca la mare a vazut din balcon un zmeu, cuvantul si-a gasit rapid un loc in vocabularul lui, rostit intotdeauna in formula "meu pa-pa" ce comunica tristetea pastrata si acum a faptului ca zmeul a trebuit sa plece, adica a facut pa-pa. Tot la mare a intrat in repertoriul omuletului si hoio' = barca, nume venit de la gonflabila in forma de barcuta in care piticul se aseza singur, chiar pe uscat (in seara in care am facut bagajele o tara dupa mine prin casa si in ce camera ma mai napusteam eu sa mai adun din lucruri, acolo se aseza si el protap in barcuta).

Iar noi? Eh, diminetile noastre au devenit cu adevarat dimineti de cand ceasul nostru desteptator, mic si dotat cu un iepuras pufos, a decis sa deschida ochii pe la 7.30. Prea devreme, geme mami, incercand sa isi indese mai bine capul in perna... prea devreme probabil ca gandeste si tati in timp ce se intoarce pe partea cealalta cu disperare... insa omuletul este de neclintit: "gata nani!". Si viata e mult mai plina cand langa tine clocoteste un cazan mic plin de personalitate, dar unul dragalas, care cand te apleci sa ii inchizi centura de siguranta e capabil sa se uite la tine cu cea mai plina de iubire privire din lume si sa te mangaie pe fata minute in sir, asa cum a vazut ca ii faci tu lui :-).

5 comments:

Radda said...

Sa va traiasca! Sunt .......speechless; acum asociez poza de ieri cu descrierea de azi si parca si vad fatuca aia ghidusa :)

Onixa said...

E tare dulce puiul mic.E bine 7,30 eu ma declar fericita cand Edi se trezeste la 7,30 :)).unde ati fost la mare?

Zu said...

@Radda: :-) arata cam ca scapat din puscarie, bietul copil...

@Onixa: Multumesc - la noi ora de trezire era mai intai 9.00 si apoi a inceput sa coboare incet, incet, dar inca nu trecusem sub 8.00 decat la momente execptionale asa ca 7.30 este, pfff, inuman :D.

Am fost in Bulgaria - e aproape si cam stim la ce sa ne asteptam. Acum ca mai creste copilul, ne gandim si la Turcia sau Grecia, mai ales ca despre Turcia am inteles ca au super facilitati pentru pitici mobili.

Onixa said...

Si noi mergem in Bulgaria si abia astept (bine mai am putin de asteptat caci mergem in a doua jumatate a lui August :))).

Zu said...

@Onixa: hehe, eu deja te invidiez - mai vreau la mare :-). Distractie placuta acolo!