24 May 2011

Surprize, surprize

Sotul meu si cu mine ne facem mici suprize, dar nu din cele banale, de genul "ti-am adus o floare, iubirea mea" sau "uite micul dejun la pat, dragostea vietii mele" :P, nuuu, noi ne jucam de-a pititul masinilor. Alea adevarate, cat se poate de mari si reale...

Si daca eu una uit pe unde am parcat si ii testez rabdarea lui Bu atunci cand incep sa ma concentrez-incruntat in incercarea de a imi da seama pe unde am mai lasat masina, emitand diverse variante "mmm, cred ca e in spate la banca" sau "incearca in fata la Grupama", well, anexa mea a decis sa duca jocul si mai departe...

Asa ca, azi de dimineata, cand domniile voastre probabil ca erati inca zen la inceput de zi, eu dadeam ture in jurul blocului in cautarea masinii buclucase, carand doua sacose in brate si copilul dupa mine. Inutil sa spun ca nu, sotul nu raspundea la telefon (doh, v-am spus ca a mutat jocul la alt nivel!) si ca drumul era presarat cu obstacole-tentatii pentru piticul care se entuziasma ba la vederea covrigariei, ba la ideea de a merge in parcul de alaturi, in timp ce eu ii explicam ca "nu avem cum acum, ca mami e grabita-rau-rau si uite ca se joaca un joc DRAGUT cu tati".

6 comments:

MMA said...

Nostim. M-ai distrat....

Simona said...

Nu ne-ai spus cine a castigat jocul la final :-)))

mariamirabela said...

Ce amuzant! Trebuia sa ajungeti la gradinita? Cum s-a terminat jocul?

Zu said...

@MMA: eu abia acum ma distrez, atunci cam scoteam fum pe nari :-).

@Simona: sa zicem ca eu, ca am gasit masina, evident ca pe ultima straduta pe care ma gandeam sa o mai caut si evident ca in momentul in care deja ma gandeam sa abandonez :D.

@Mariamirabela: mai grav e ca eu aveam niste intalniri fixate si o zi destul de aglomerata :-(, dar am gasit masina, cand deja boscorodeam, pentru ca l-am sunat pe prietenul nostru care lucreaza impreuna cu Bu si, nah, uite coincidenta, ca nu, nici el nu raspundea la telefon :-))

Ana said...

ej haioasa, Zu:)

Zu said...

@Ana: eh, fac si eu ce pot :P