12 April 2011

Jurnal de omulet - 2 ani si 2 luni

Nici nu stiu cand a trecut ultima luna. Stiu doar ca el, piticul meu, a stat la mama trei zile si cand l-am revazut mi s-a parut mai mare. Mai inalt, de parca a crescut cumva peste noapte :-).

Daca era posibil, ei bine, e si mai capos. Sau ma decis in ce vrea si ce nu vrea :D. A fost dragut ieri, cand am mers in parcul de langa bloc, impreuna cu mama lui Bu. S-a jucat el ce s-a jucat, dupa care a venit la noi (stateam pe o banca) si fara sa zica nimic i-a pus bunicii punga in care aveam diverse in brate, a luat-o de mana sa se ridice... m-a luat si pe mine de mana, sa ma ridic, mi-a aratat masinuta lui rosie: "Mami, titi!" (adica sa o iau) si a pornit decis spre iesirea din parc. Pasamite se terminase cu joaca, dar ca sa fiu sigura, am intrebat omuletul care pasea hotarat in fata mea: "Gata, mergem acasa, mama?" "Da! Ati!" a venit raspunsul ferm.

Asta pentru ca ati inseamna acasa. Iar ue inseamna elefant, sau floare, sau baloane de sapun sau chiar suc, dupa context... Vocabularul copilului meu este naucitor si imi pot da doctoratul pe acest subiect, fiind poate persoana care il intelege cel mai bine, cu o precizie care ma mira si pe mine uneori :-). Ah, si iata ca si bunica din partea lui Bu a capatat un nume, naucitor ca toate numele date de omulet: toto :D.

Adora autobuzele, pe cele reale pe care le vedem pe drumul dinspre gradinita si vazandu-i mutrita si jelaniile mute mi-a devenit clar ca musai sa merg cu el intr-o plimbare cu autobuzul. Sau cu tramvaiul, ca si ala il fascineaza... De oprit, tot asa, se opreste si la toate sirenele auzite mai mult sau mai putin aproape... si exclama un "Oooo!" lung, rotunjind gurita a surpriza si incantare.

Pocoyo a fost detronat de o mai veche dragoste: Clubul lui Mickey Mouse, iar aici Pluto este wow-wow, Minnie e nini iar Mickey, ei bine, Mickey este unul dintre cele doua "personaje" pe care le denumeste folosind chiar numele lui de alint, cel cu care se identifica :D: Aaa'pi.

Cine mai este numit asa? Prietenul lui de joaca, baietelul cret al prietenilor nostri... cel cu care abia asteapta sa se vada si al carui "nume" (in fine, foloseste numele lui, dupa cum spuneam) il intoneaza la infinit, pana cand ajungem la el. Daca facem greseala sa ii spunem ca ne vedem mai tarziu cu prietenul lui, el va sacada din cand in cand un Aaa'pi, ducandu-se la usa, pe principiul picaturii chinezesti... iar daca purcedem sa traversam cu masina jumatate de oras pana la Robi acasa, in masina vom avea repetitiv acest dialog: "Mami!" "Poftim, iubitule?" "Aaa'pi!" "Da, mama, acum mergem acasa la el, mai e putin" si tot asa, again and again. De partea cealalta inteleg ca piticul cret numarul 2 intoneaza si el numeroase replici similare, pana cand ajung, in sfarsit sa se vada. Moment in care se evita :D cam jumatate de ora (noi ii spunem "faza de incalzire"), iar apoi se dezlantuie nebunia: alearga, rad, se vara dupa canapele, se fugaresc pe motociclete, se cuibaresc pe canapea fiecare cu iepurasul din dotare... si nu se mai dau dezlipiti pana la ore tarzii din noapte.

In rest... Ii place sa faca puzzle si deja are o dexteritate fantastica. Ma uimeste cat de repede se descurca si la unele la prima vedere, mai ales daca e vorba de forme - astea ii plac cel mai tare. Nu ii place sa incerce mancaruri noi si nici nu e mare mancau. Nope, nu il intereseaza mancarea si e o adevarata provocare sa il convingi sa manance cu adevarat ceva. Are favorite = adevarate pasiuni din care ar manca la infinit: acum taieteii de orez sunt la mare cautare.

Din cand in cand vine in fuga si se lipeste alintat de mine, fie ca se agata de picioarele mele si se uita in sus zambaret, fie ca se cuibareste la pieptul meu, agatat tot de mine... cu un "mamiiiii" dragastos si lipicios. Si il pup si intinde fruntea sa il mai pup nitel, sufletel mic si cret, frumos si capos, bucatica mea de om.

8 comments:

Ceska777 said...

Neaparat sa mergeti cu autobusul, alegeti un traseul mai neaglomerat......si cu tramvaiul! Cand am fost acum un an la Timisoara a fost cea mai mare satisfactie sa mearga cu tramvaiul. Aici suntem mereu in masina dar acum 1 luna l-a vizitat pe tati la lucru deplasandu-ne cu trenul.... O incantare. Duminica am dus nasa la gara cea mare din Stuttgart si era emotionat ca va vedea trenurile. Multe si puternice....

g.cojocaru said...

abia astept sa ne povestesti cum a decurs plimbarea! :) ... poate ii va placea atat de tare incat va cere bis-uri. :)))

mariamirabela said...

Offf, dragul de el, ce dor imi este sa vad cat a crescut. Si parca am mai spus-o si ma repet: dar imi este atat de dor de intalnirile noastre cand Degetzica si Piticot se jucau frumos impreuna, sau Piticot aduce chistoace pe care Degetzile le baga in gura. :)

Si Degetzica are o mare pasiune pentru autobuze, dar noi o mai punem in practica din cand in cand, iar la faza cu intonatul pana la locul intalnirii, am regasit-o in totalitate: asa face si ea, fara sa oboseasca deloc, de zece ori si mai mult.

Va imbratisam, ne este dor de voi si de linistea de la voi!

Radda said...

Off ce dor imi e si mie sa "smotocesc" si sa pup mult, mult de tot capsorul ala cret si obrajorii pufosi si sa vad fatzuca aia dulce!! Sa tin o manuta mica si sa pasim alaturi la o plimbarica in curte, sa incuiem si sa descuiem poarta :)) (pana ne plictisim). Pupici multi, multi!!

Zu said...

@Ceska: ma gandeam eu ca o sa ii placa... ma gandesc la un traseu si chiar il duc!

@Gabi: :D sa vezi dupa aceea ce ne mai plimbam cu autobuzul, nu??? Astept sa se faca vremea putin mai frumoasa si ma lansez in excursie.

@Mariamirabela: :-)) uitasem de faza cu chistoacele... Eu cred ca am intrat in faza vorbitului la infinit, deja repeta pana la o buba pe creierul meu cam tot ce i se pare interesant, inclusiv ce se intampla in desenele animate: Mami, wow-wow opa! Opa bleble bebe! (adica a cazut catelul, s-a varsat laptele lui bebe, opa, buf!).

P.S. Ai un mail mai vechi, nu stiu daca l-ai primit, intre timp oricum mi s-a mai rostogolit viata de trei ori peste cap :D - voi ce mai faceti?

@Radda: cand citesc ce ai scris imi vine si mie sa las totul balta si sa fug la pitic sa-l smotocesc :-))

Radda said...

:) :) :)

Ana said...

ce romantici erau piticotul si Degetzica =))

Zu said...

@Ana: :D, da, dragut este ca au cuplat foarte bine - uneori copii se mai joaca agresiv sau egoist, dar ei nu. Iar Piticot mai era si cavaler :-)) - romantic, bine zici!

E mare lucru atunci cand doi copii se inteleg asa frumos. La fel e si cu prietenul lui cel mai bun, am curajul sa ii las singuri in camera, nu ma tem ca isi dau cu jucariile in cap.