30 March 2011

Traim, muncim, nu dormim (suficient)

In mare totul e bine :D. Copilul se mai lupta doar cu o tuse rebela, eu imi revin dupa o saptamana in care am murit pe baricade, cu muncit pe branci, lucrat pana spre dimineata si bagat cola direct in vene... iar Bu e relativ chinuit cu nu-stiu-ce-proiect cu multe modificari.

Insa imi e somn. Rau-rau, de dorm pe mine. Cred ca oboseala s-a cronicizat. Sau ca intoarcerea asta la job este cam cu cantec :D. Pentru ca e greu, doamnelor si domnilor, e greu. Brusc apare o necunoscuta noua in ecuatia jongleriilor cotidiene si senzatia de animal haituit se accentueaza. Cine sufera? Femeia, sau cel putin partea aceea feminina a ei (caci de ocupat de mine si de sufletul meu, mai greu lately, mi-e teama sa si deschid o carte - daca imi place, ce ma fac, stau noptile sa citesc?) si da, si latura mea gospodina, ca doar numai sa calc haine nu-mi arde zilele astea. In fine, nu mi-a ars mie cu adevarat niciodata :D, insa sunt genul suficient de control freak incat sa simt ca "nu e ordineeee" si "imi cade casa in cap". Hait.

Si mai e si frig. In martie. Final de martie. Oribil, groaznic, nasol, m-am saturat sa-mi fie frig, sa nu pot sa zburd prin parcuri si sa vad cerul asta sumbru.

Pardon, am uitat: sambata ma duc la ciuruit. Imi scot niste (cateva, acolo, treaca de la mine...) alunite. Nu, nu sunt cu probleme, dar uite ca trebuie scoase. Una, semn din nastere, e maaare nene, suficient de mare cat sa imi dea fiori si spaime nebanuite, mai ales ca mie imi e frica de doctori, durere si injectii.

Ah, vai mie, nu sunt fericita - vreau sa ma tarasc in pat, sa trag plapuma peste mine si gata, pe mine sa ma chemati cand copilul face 18 ani, va rog :D.

7 comments:

g.cojocaru said...

:) Hai, mai rezista putin, ca trece! ;) Tin pumnii pentru sambata... mai ales pentru dupa interventie, cand am inteles ca, e o perioada putin mai neplacuta.... :(

Roxana said...

Eu zic ca pe la 16 ani scapi:d. Ca astia mici sunt precoci si pe la 13-14 ani iti aduc prietena acasa. La 16 ani cred ca deja se muta singur. Deci ce mai e? 13 ani si un pic. Imediat trec:)
Hai, lasa plapluma unde e si mai bine bea o cafea tare. Pupici

Oana said...

si mie mi-e somn, la fel de rau!
bine macar ca stau acasa, ce sa zic..

hai ca vine vacanta acum, aia de paste, aia de vara, ceva vine, o pauza, cat de mica:)

Zu said...

@Gabi: nu treceeee... ca acum tusea s-a agravat :-(. Mi-e mila de el, ca se chinuie.

Eu, ce sa zic, nu sunt happy dar trebuie sa o fac si pe asta - in general daca am de ales sunt genul care fuge de doctori :D.

@Roxana: Hait, cand il vad cu prietena mai pun o patura in cap :-)). Chiar radeam cu o prietena recent ca eu sunt mama de baiat, iti dai seama? O sa fiu soacra "aia" din bancuri a cuiva candva...

@Oana: cred ca e si ceva in aer, ca toata lumea din urul meu parca e mai stresata si mai adormita ca de obicei. Am auzit teoria cu Luna, nu stiu ce sa zic, dar de observat chiar am observat la multi asta. Si, evident, mai ales la mamele cu un pitic in grija :-)).

Roxana said...

Eh, sa-l auzi pe sotul meu ce planuri are cu primu' care apare la usa dupa fi-sa:)).

Radda said...

Daca te ajuta cu ceva sa-ti confirmi vreo teorie, sa stii ca si eu, care nu am cine stie ce casa de tinut, copil de crescut si sot de...supravegheat :), ma simt tot mai obosita si nu ma mai satur de somn in ultima vreme. Dar cu toata oboseala si chinul, sunt convinsa ca nu ti-ar placea sa pierzi nic macar o zi din evolutia piticului; e greu dar si satisfactia e nepretuita. Curaj, curaj si forta multa! O sa treaca si perioada asta si ai sa vezi ce frumos va fi la vara: soare, cald, copil maricel, vacanta, mare, munte, relaxare, multe carti citite, creieri limpezi.....:)

lore said...

Oboseala asta generala cred ca o avem cu totii. A fost o iarna lunga, friguroasa si urata. Primavara nu a inceput de-a binelea, desi incepe aprilie imediat.
O fi astenia de primavara? O fi cu Luna? O fi oboseala datorata serviciului+ gospodarie+ nu-am-timp-de-nimic?
Cred ca-s toate! Curaj si capul sus! Te sustinem de pe margine!