17 January 2011

Piticot poznas

Statea pe canapea, doar cu scutecul pe el, foarte incantat de ce i se intampla. Noi incercam sa-l imbracam, mai cu vorba buna, mai cu "invaluiri", dar capsorul carliontat se fataia de colo colo. Bu decide sa il ia cu binisorul si il intreaba:

- Hai, nu vrei sa mergi cu mami si tati afara? Mergem impreuna sa-i vizitam pe X si Y...

- Nu! vine raspunsul hotarat... si inainte ca Bu sa se dezmeticeasca, piticul lanseaza si un Pa-pa! continuat de o fluturare agitata a mainii in semn de "la revedere".

Cred ca ne-a dat cu flit :D...

8 comments:

Adriana said...

f tare!! geniali copii astia

g.cojocaru said...

:D tare!! ... si totusi am impresia ca nu pica tocmai bine...

Simona said...

Bine ai venit in lumea mea :-))) Cel mai greu e sa te mentii tare pe pozitii cand ti se da cu flit (ce pe mine de obicei ma bufneste cate un ras capresc de nu ma pot opri...), sunt mortali copiii astia :-)

Mamiţuni said...

Si eu tind sa cred ca asta a facut :)))

Martha said...

Sa vezi ce frumos e cand iti spune scurt si la obiect "Taci!" :))

Zu said...

@Adriana: :-))) nu???

@Gabi: noi am ramas usor blocati :D

@Simona: daaa, exact, asta e cel mai greu, sa ramai serios in fata mutritei crete...

@Mamituni: :-))))

@Martha: eu stiu chiar o replica de genul "lasa ca ma fac eu mare si unii o sa imbatraneasca!" spusa tot asa, din inocenta de copil suparat, dar ce conteaza, ca doare crunt.

Oana said...

aha, deci la 1 an si 11 luni se intampla asta:)

Zu said...

@Oana: parintii norocosi au pitici poznasi :-)