28 September 2010

Cu cantec :-)

Era o reclama pe la tv... ceva cu "atunci cand nu pot sa dorm, o sun pe mama sa imi cante...". Cam in filmul asta m-am trezit eu, mama cu sot si copil in deplasare: m-a sunat Bu, ca piticotul nu vroia/putea sa doarma. Avusese o zi agitata, cu o cazatura soldata cu "buba" la cap (partea asta m-a cam speriat). Am facut conversatie cu omuletul, ma-ma... da, pisoi, eu sunt, mama... si cum face pisica, dar catelul... si tot asa... pana cand ma roaga Bu sa ma apuc sa-i cant piticului, sa adoarma.

Huh... nah, ca pe asta n-o mai facusem: sa cant la telefon.

Asa ca, pe speaker, eu la Bucuresti si ei in partea aialalta a tarii, singura in "vastele apartamente", eu cantam... si tot lalaiam despre vulpi, pitici, broscute si toate cele si pe partea cealalta se lasase o liniste totala... de intrasem la banuieli, ca i-am adormit pe amandoi :D. Dupa aproape o jumatate de ora de stat la telefon ma gandeam ca "mai cant una si ma duc", dar m-a oprit Bu, ca piticotul dormea dus deja de pe la a treia melodie :-). Pui mic.

27 September 2010

Lecturi de septembrie

Online, ca offline... sunt tare off :-(. Parca nu mai gasesc nimic bun-bun de citit. Si caut Oscar si Tanti Roz de o vesnicie, parca a inghitit-o pamantul in librarii... La fel si Romain Gary, de care am citit eu la Ana ca e de citit si mi-am notat sa-l caut, pfff, riight, ca il caut de mi-a venit plictisul. Si tot asa: am o lista intreaga de cautat si suficienta lene cat sa nu le comand online, asa ca atunci and ma vad intr-o librarie scot lista si le iau la puricat, dupa care ma descurajez complet ca nu gasesc nimic si nu imi mai vine sa imi iau nimic... ca tare multe carti sunt si nu ai habar peste ce dai, plictisitoare chestie.

Revenind insa la online...

La capitolul motherhood sunt cele mai multe descoperiri:
- cel mai tare kid ever, cu niste replici geniale: aici e doar o mostra :-)
- o descriere grozava, plus foto pentru "the supreme being" :-)
- si pentru ca ziceam de foto, huh :-)
- cred ca cele mai ciudate inventii pentru copii posibile, de care nici nu aveam habar ca exista
- o opinie foarte bine formulata, despre garduri, un post ce mie mi-a placut

Umor, umor, umor:
- de copil aici
- mai inspre haz de necaz cand e vorba de banci si comisioane, in doua episoade: aici si aici
- si tipic Cabral aici si aici

Iar in rest:
- the big news, o ghicitoare cu raspuns inclus in titlu :D. Yep, pot sa ma bucur public :-)
- imagini de savurat, suspinat, visat aici si aici (registre diferite)
- comunicare geniala si unitara
- ganduri de analizat si procesat aici

25 September 2010

Parfumurile la control :-)

Daca e ceva ce am invatat bine de tot de la mama, e ca parfumurile si bijuteriile trebuie sa fie de calitate (la bijuterii chestiunea este discutabila, dar in mare exclude chestiile de kitch ieftin). Am mai invatat eu si ca o pasca sau un cozonac bun musai sa aiba mai multa umplutura decat coca, dar pe moment am sa ma rezum la parfumuri, caci imi caut unul.

Genul meu? Fresh si/sau spicy. Nu dulci, nu incarcate - sunt unele care miros foarte bine, dar nu mi se potrivesc.

Printre favorite? Burberry (o descoperire surprinzatoare, dar tare draga mie), Gucci Rush (cel mai sexy parfum ever, dupa mine) si DKNY (cel mai super-uber-nice parfum primit cadou de la Bu).

Ei bine, acum imi caut un parfum nou. Stiu ca pot oricand sa ma intorc la vechile iubiri sau sa le gasesc o derivata (Burberry Brit chiar ma tenteaza), insa parca mi-ar placea sa vad si ce e nou si oricum imi surade ideea de a avea mai multe parfumuri in paralel, asa ca se poate si unul vechi si unul nou :D. So: sugestii? Recomandari? Idei? Nu de alta, dar sunt atatea variante ca numai sa stau sa le miros pe toate dintr-un magazin si tot cedez nervos...

Update: Ana m-a invatat de bine si mi-a aratat un Nina Ricci - Premier Jour, care miroase foarte tentant...

24 September 2010

1,2,3

1. Acum ceva timp eram cu piticot la ai mei acasa si cum stateam eu linistita in sufragerie, vad ca apare piticul din bucatarie mestecand de zor ceva. Ma uit la el... rumega temeinic. Procesez... ce a gasit dom'le de mancare??? De unde? Cum?

2. Inca nedumerita, decid sa ma iau dupa el - pentru ca omuletul taman vira inapoi spre bucatarie. Intra linistit... eu dupa el... si pac, il vad cum se duce tacticos la bolul lui Biggy, inhata o bobita de mancare de catel si o vara in gura inainte sa am eu timp de reactie.

3. Hait! zic: e clar ca mosteneste Gogoasa, care a fost gasita mancand cot la cot cu Biggy din faimoasele bobite. Inhat repede vasul de boabe si ii explic piticului ceva despre cum "asta nu e mancarea ta, mama si nu e bine sa mananci asa ceva". Nu cred ca a inteles mare lucru, doar se se uita cam necajit ca i-am luat "hrana" de la gura. Moment in care vede pe jos inca o bobita, scapata din castron pesemne: o inhata repede-repede si o vara si pe aia in gura, inainte sa apuc sa il interceptez.

1,2,3... trei bobite mancate inainte sa apuc sa-mi dau seama ce mi se intampla...

Da, era in perioada in care nu manca mai deloc: predominant lapte, banane si paine. Pot sa adug si bobitele de catel pe lista, la capitolul "delicatese" :D.

23 September 2010

Concert Guns N'Roses

Este trupa careia chiar i-am fost fan de tipul clasic: postere pe pereti, invatat pe dinafara aproape tot din caseta video cu concertul din Tokio, stiut cam toate versurile din orice melodie si mazgalit toate caietele cu numele trupei (inca ii mai sunt fan, printr-o loialitate prelungita). So, colanti sau nu, Slash sau nu, eu nu puteam rata ocazia sa-i vad.

Si i-am vazut. Si zau daca regret. Ok, am citit cronici de toate formele si culorile: au intarziat si au avut o prestatie oribila, sau, dimpotriva, a fost super beton tot concertul. Eu nu pot spune ca fost the best of the best, nu a fost: da, Guns intarzie, dar tot nu e fun sa stai doua ore si ti se cam lasa de toate cele... iar prima parte a concertului Axl a cantat oribil, spart, cu melodiile interpretate de intreaga trupa pe alt tempo, parca... groaznic. Ma apucasera groaza si disperarea, plus ceva mila pentru bietul om - om pe care, de altfel, nu il mai vazusem in viata mea atat de incotosmanat :D: avea blugi lungi, tricou, sacou kitchos, bandana, palarie de cowboy si ochelari de soare!!! (in fine, asta la inceput, ca a schimbat la tinute de m-a ametit).

Trupa in spate (4 chitaristi???) canta foarte ok, unitar, doar ca vocea lui Axl era stridenta si defazata peste tot ansamblul asta, nu stiu, poate era ceva tehnic, un reglaj de sunet, ceva. Ok, nu mai e el fix ceea ce a fost, again, asteptarile mele erau oricum foarte mici si cu siguranta nu aveam pretentia la formatia din vremurile ei de glorie, are totusi 48 de ani, insa iata ca mai tarziu s-a dovedit ca-l duce vocea si ca poate... asa ca, nu am idee: nu se incalzise, erau probleme de sonorizare sau pur si simplu nu a vrut sa isi forteze vocea... Probabil ca o combinatie.

M-au mai nedumerit un fragment de Pink Floyd si un solo de chitara cu Pantera Roz (wtf ???), modul in care se schimbau chitaristii intre ei la solo-uri, grafica video din spate (slab, slab), monitoarele prea mici si prea jos amplasate si gustul vestimentar al lui Axl (nu era el nici inainte prea priceput, dar caderea aceasta inspre cowboy nu cred ca i se potriveste).

Insa, taman cand eram eu pe culmile disperarii, a intrat cu un Sweet Child O'Mine pe care era EL, Axl, asa cum trebuia sa fie si of, totul suna ireal de ok, si toata lumea a cantat cat ii tineau plamanii (inclusiv eu) si, gata, eram din nou o pustoaica de liceu si pe scena era Guns. Vraja era acolo, o facuse si din momentul acela a inceput sa se spele de pacatele de la inceput :D. Si a cantat si Don't cry si You Could Be Mine si Knockin’ On Heaven’s Door (wow! ce bine suna in continuare, cu pus multimea sa urle si tot tacamul) si Paraduse City si November Rain si... cam tot ce trebuia sa cante, yessss!!! Nu pot spune ca redresarea a fost 100% perfecta, insa diferenta era evidenta si chiar daca nu m-au tinut in permanenta in priza tot m-am bucurat enorm sa-i vad, sa-i aud, sa le cant melodiile, sa simt atmosfera de Guns si sa ma simt pustoaica again. .

A fost bine? Daaaaa. A meritat? Daaaa. Regret? Nuuuu.

Am vazut Guns, am topait, am cantat, m-am bucurat. Adica, wow, am fost la GUNS!!!!!!!!!!! :-))))))))







More videos here.

20 September 2010

Singura acasa

Ce fac eu singura acasa??? Dorm, insa ceva mai putin decat vroiam, pentru ca e casa goala si se pare ca, da, conform unei legi stil Murphy, taman cand se intrunesc toate conditiile propice somnului nu poti sa dormi. E clar ca eu dorm cel mai bine in conditii de stres: am nevoie de un somn iepuresc, cu o jumatate de ureche ciulita la copil, altfel vad ca sunt vioaie pe la 8 dimineata, kill me!!!

Asa ca ce fac? Ma uit la filme, citesc (am pus mana pe trilogia Millennium - groase carti, pfff), fac ordine (da, stiu, in saptamana mea libera!!!) si bantui. Am fost la Baby Expo unde m-am holbat la toate standurile, pe toate partile si, da, evident ca i-am luat ceva copilului... apoi la Sun Plaza, pe unde m-am frasuit in tihna prin toate magazinele si am savurat un delicios Cinnabon roll si, da, i-am cumparat copilului ceva (I know, I know, e boala grea)... si da, am fost la Talcioc urban, unde imi tot propuneam sa ajung de cateva editii incoace. Talcioc la care doar ca m-am gasit cu Cojocarii (cu care ma cautam deja de prin comentariile de la postul anterior :D), dar am dat peste Bogdana si, surpriza, peste Oana, colega mea de generala, ha!!! Si am mai vazut ceva fete cunoscute (mama Andreei, familia Badica si tot asa...) , dar nu am mai reusit sa ajung sa vorbim, si asa nu am reusit sa stau la discutii pe indelete cu toata lumea... The fun part: stateam de vorba cu Bogdana: intorc capul si pe bancuta din dreapta mea era Oana, ah, ne entuziasmam, ma duc sa vorbesc cu ea si imi spune cum si ea a dat peste vechi cunostinte, asa ca intorc capul si, huh, stateam langa Cojocari :-))).

Asaaa... si maine ma duc la Guns!!! Guns N'Roses, oh, cine ma cunoaste stie ce gandesc eu acum :D. Sper doar sa nu ma ploua.

Si piticul? Vorbeste cu mine la telefon si rade, iar cand eu zic pa-pa, zice si el pa-pa si face cu manuta la telefon. Offfffff...

17 September 2010

Lacrimi

A doua oara cand pleaca mai mult timp de langa mine. Iar am plans. E prea liniste in casa si am un gol in suflet.

Trece, stiu. E bine, stiu. E bine si pentru mine, stiu. In realitate totul e grozav, stiu.

Dar tot am plans.

16 September 2010

Mai vaslim putin

Prinsa intre deja trecuta raceala a copilului, greva foamei pe care acesta o presteaza cu indarjire (predominant doar lapte, paine, biscuiti si banane, bonus briosa si un iaurt) si tentativele mele de a gati n minunatii de feluri de mancare, doar-doar o manca (nu!!!), noptile de lucru pana tarziu ale lui Bu, cautarea gradinitei, plansetul absolut terbil de sfasaietor al piticotului azi la vaccin si alte evenimente similare ce parca nu se mai termina, nu pot decat sa-mi spun singura: ma vaslim putin, uite malul in zare, in weekend Bu pleaca pentru o saptamana cu copilul la bunici si eu o sa doooooorm!!!!

11 September 2010

Happy happy joy joy

Tatatat- ta- tam! Papa - pa -pa -pa- pam! (of, era o melodie, ceva, un ritm mai sacadat, dar nu imi amintesc cum se cheama acum). Anyway: azi am facut briose cu morcov si scortisoara, my very own first muffins, oh, happy me! Si sunt buuune... si pot sa-i dau si piticotului, oh, happy happy me! E ceva ce tot vroiam sa fac de mult, nu stiu de ce, dar mi se pusese pata ca vreau sa fac muffins variate, colorate, nostime, doar ca nu aveam tava. Nici acum nu am, dar am gasit niste "chestii" cu forma respectiva (tavite gen de unica folosinta, din aluminiu) si gata, inceputul a fost facut, s-a dat liber la briose, acum experimentam: cu cascaval??? sau coaja de portocala???

10 September 2010

Motherhood

38.4. Febra. Si rosu in gat. Si nici macar nu a inceput gradinita, pfff...

In alta ordine de idei, dupa ce anul trecut am scris despre mamele ce invadeaza strazile patriei si ceva notiuni de bun simt fata de ele, anul acesta am stat mai mult in parcuri cu cel mic si am avut timp sa observ una - alta si sa ma indignez (partea cu fumatul in nasul copiilor ma omoara). In ritmul asta, cum planuiesc sa-l dau pe piticot la gradinita, parca vad ca anul viitor scriu despre asta: comportamentul in gradinite :-)))...

Dar zau, ma mai descarc si eu...

09 September 2010

Asa mama, asa fiu

Daca o sa o intrebati pe mama, am fost un copil artist. Mai intai si mai intai am prins un pix si mi-am desenat arabescuri-arabescuri pe pulpe, cum stateam eu cuminte in fund. Am o vaga amintire de cum au frecat ai mei la picioarele mele ca sa iasa desenele... si au frecat ceva, ca pixul iese greu.

Apoi au fost acuarelele lui Bro', la care nu aveam voie pe motiv ca el mergea la scoala (faceau parte din rechizite) si eu nu. Ha! Dar si cand am pus eu mana pe ele: un perete intreg am pictat! :-)

Intre aceste doua momente de mare exceptie a fost obsesia scrierii numelui meu pe toate, hmmm... gardurile. Scuza este ca doar asta stiam sa scriu si ma chinuia talentul creativ, asa ca imi zgariam cu sarg numele pe dulapurile lacuite ale parintilor mei. Multi ani dupa, mutandu-ma la casa mea si luand zestre un dulap vechi de la ei, intr-o dimineata am vazut numele meu frumos scrijelit, discret, intr-un colt al usii sifornierului :D.

Evident ca nu doar dulapurile erau sub asediu, ci si zidurile. In fine, pana cand au zugravit ai mei si am fost certata/ rugata/ sfatuita sa las peretii in pace. Mda, mama era convinsa ca am si facut asta, doar ca intr-o zi, stand ea linistita pe canapea, a vazut pe zid, mai mat in lumina soarelui, numele meu scris cumva ton sur ton pe perete: ca sa nu ma prinda si sa nu ma certe il scrisesem cu saliva!

No bine, asta e mama copilului si se pare ca piticotul ii calca pe urme, cu voia lui Bu, acest good cop care ii da orice odorulului, inclusiv un marker, ca doar nu poate sa-l desfaca. Poate!!! zise tot Bu ceva mai tarziu, alb la fata si felicitandu-se singur ca a scapat doar cu manuta de bebe manjita bine si tricoul acestuia inscriptionat. Poveste incheiata fericit, am zice noi crezand ca am scapat ieftin, doar ca ceva mai tarziu, vorbind la telefon in birou, m-am rotit usor cu scaunul... cat sa vad peretele de caramida de sticla dinspre hol plin de mazgalituri artistice facute cu markerul permanent...

08 September 2010

Jurnal de piticot (19 luni)

Are 80 cm., undeva peste 11,5 kg. si o mobilitate surprinzatoare. Brazelton spune ca e perioada teribila, 18-21 luni - si zau ca are dreptate! Nu am crezut ca exista ceva atat de, de si de... in botul asta de copil:

Nu doarme. El, care de pe la 3-6 luni doarme toata noaptea, acum se trezeste de doua ori pe noapte, nu stiu prea clar de ce, sa bea apa sau sa se agate ca naufragiatul de noi. Pentru ca asta face. Copilul care nu avea nevoie de discutii la culcare, doar pus in patut si gata (sincer, asa face de cand s-a nascut), acum nu mai vrea in pat. Patul e bad, bad stuff. Am ajuns sa ma intreb daca il sperie ceva din patut (desi zau daca am schimbat ceva), dar nu, toate cartile de specialitate mi-au explicat ca e absolut normal, asa ca nu pot decat sa respir adanc si sa incerc sa desprind caracatita disperata de pe mine.

Nu vrea sa fie schimbat/ imbracat. Vreau sa-i pun pantalonii - se lasa pe vine, vreau sa-i schimb scutecul - se intoarce pe burta, vreau sa-l incalt - isi scoate sosetele. Si se agita frenetic, razboi! Ma gandesc cu groaza la iarna si tona de haine pe care va trebui sa o pun pe el, uneori imi vine sa il las in fundul gol si sa ies asa cu el pe strada...

Vrea in brate, alintat. Idealul este sa si merg in timp ce fac asta. Doar ca are totusi o greutate si nu mai pot sa stau la infinit cu el in brate, mai ales ca am probleme cu coloana - uneori parca simt cum ma clatin...

Acum, culmea e ca in restul timpului e ok. Chiar foarte ok. Adica nu face asa 24 din 24, ci doar un procent mic dintr-o zi. In fine, e capos, dar asta stiam :-). Si inteleg ca toate aceste manifestari tin de dorinta lui de independenta si faptul ca a descoperit ca poate spune nu. Desi de spus nu spune nu :-)), asta inca nu a invatat - stie sa spuna da si o rosteste ferm in cele mai surprinzatoare ocazii, caci eu sunt invatata sa monologhez singura si sa adresez intrebari in eter si ma trezesc intreband vrei sa mergem afara? si omuletul de langa mine se uita in sus si zice hotarat da, foarte incantat de el :-).

A mai invatat si sa-si spuna numele de alint, asa ca incanteaza fericit Ápi prin casa (da, am pus accent pe a pentru ca pe el il pronunta mai puternic, un soi de aaa-pi). Catelul face tot wow-wow, pisica un soi de oaaaaa mult lungit (de la miau :P) iar vaca uuuuuuu (de la muuuu). Mai zice si apa, tot cu accent puternic pe a :-) si papa, mai ales cand il fugareste pe Bu prin casa, sa-i dea biscuiti.

Pentru ca da, Bu este the good cop si eu sunt the bad cop in familia noastra, pfff...

Ii place sa manance singur si se lupta cu lingurita. Uneori ii iese foarte bine, alteori oboseste si imi intinde mie lingurita, poruncitor. E in continuare pasnic si darnic, vrea sa facem puzzle-ul cu animale care scot diverse sunete, sa dansam, sa ne jucam cucu-bau, sa ne balacim (favorita favoritelor), sa merga cu zau-daca-stiu-cum-o-cheama, genul acela de masinuta sau motoreta fara pedale sau altceva, pe care o impingi singur cu picioarele si sa deschida si sa inchida usi. Si sa se vare peste tot, sa vada tot, sa afle tot, sa cunoasca tot...

06 September 2010

Pe drumul catre autonomie

M-am uitat pe masa: nimic. Am insistat: sub masa, pe langa masa - nimic. Am ridicat copilul din scaunul de masa, m-am uitat sub el, l-am scuturat nitel, am cautat in buzunarul de la babetica... nimic. Nu, mancarea nu era acolo. Ramasese o singura concluzie evidenta:

Ah! Copilul meu a mancat singur un castron de piure de fructe, cu lingurita!

Eeeee, am executat dansul ploii si am inchinat ode zeilor :-). Stiu, drumul e lung si presarat cu obstacole, dar hei, suntem pe drumul cel bun si da, a meritat sa-l las sa-si puna iaurt si in par si sa-si bage manutele in spanac.

03 September 2010

Cautam gradinita

Nu ca vreau, da' ca trebuie: in primavara ma intorc la job si musai sa dau piticotul la cresa/ gradinita. Si cum eu nu sunt genul care parcheaza copilul in bratele oricui si nu taman in ziua in care incepe serviciul ca dupa aceea sa ma intorc pe calcaie si sa dispar in zare, m-am gandit sa incep cautarile din timp.

Asa ca va rog sa ma ajutati: stiti ceva gradinite bune prin zona Mosilor, plus sau minus ceva distanta in plus (in fine, Bucuresti sa fie :D)? Orice sfat e binevenit, caci problema e spinoasa si se va lasa cu dureri mari de cap :-), asa ca va rog sa-mi spuneti cam care e experienta voastra in domeniu, la ce sa fiu atenta, la ce sa ma astept, ce imi recomandati?

01 September 2010

Iepurii au viata grea

Jucaria de suflet a lui piticot este un iepuras de plus (da, insistam sa credem ca e iepuras). Cu el doarme, cu el plecam in calatorii, el e semnalul de somn (cand il primeste deja se pregateste de culcare).

Acum, ce nu stie piticot este ca iepurele este de fapt trei :D, care fac rocada din cand in cand ca sa am eu backup la nevoie si timp suficient sa-i spal. Toate bune si frumoase, doar ca intr-o zi...

Iepurele numarul 1 a aterizat facand valuri chiar in vasul de toaleta, de unde a fost salvat de la inec de yours trully si inlocuit cu o miscare abiila cu Iepurele numarul 2, care a fost morfolit in continuare de copilul fericit, in timp ce Iepurele numarul 1 facea o lunga baie in masina de spalat. Doar ca, o ora mai tarziu, Iepurele numarul 2 a aterizat zgomotos in spuma detergentului de spalat pardoseala, in galeata cu care taman se curatau podelele asa ca, dupa o tura in masina de spalat, si-a luat locul la uscat langa Iepurele numarul 1. A intrat in scena Iepurele numarul 3 care a fost strasnic pazit, sa nu cumva sa pateasca ceva, ca doar era ultimul din specia sa si parintii piticotului sperau la o noapte linistita :D.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa...