31 March 2010

Bolnava

Sunt bonava. Eu. Cine ma citeste mai des stie ca nu prea ma imbolnavesc- mai trantesc gripe si cam atat... pana si sarcina a fost usoara si chiar si fara greturi, pana cand s-au decis doctorii ca musai sa scoata copilul... asa ca URASC SA FIU BOLNAVA.

Si de sambata am un muschi blocat/ nerv prins in zona gatului, care imi da niste dureri de cap ingrozitoare, de nu mai suport. Genul acela... de plangi de durere, la propriu. Plus pastilele care imi dau somnolenta sau imi strica stomacul, dupa caz. Ah, si medicamentele fac durerea doar putin mai suportabila, dar nu reusesc sa o faca sa dispara cu totul... asa ca eu nu mai suport!!!!! Am ajuns sa il inteleg pe bietul dr. House, ce simte el... :D.

Bonus, bebe a facut luni febra 38.7, de am inceput sa ne agitam ce sa facem. Are rosu in gat, ca tot e sezonul... si acum e bine, dar pentru ca mama e racita si nu se poate apropia de el suntem singuri pe baricade: eu damblagita si el cu prea multa energie...

Asa ca don't call us, revenim noi cand ne punem pe picioare...

25 March 2010

Happy birthday, Mr. president

In cor? In cor:

La Multi Ani, Bro'!!!!

La Multi Ani, mama!!!!

... nu, nu sunt nascuti amandoi taman azi dar yep, sunt prin zona, in zile consecutive :D

Prea matinala

Ieri mi-a fost rau. Probabil puseu de tensiune, nu stiu sigur pentru ca aparatul meu de masurat este imprumutat unei prietene care avea probleme inainte de nastere... dar ma simteam groaznic. Slabita, ma durea capul, o stare ingrozitoare, ameteam daca ma miscam... si bebe statea langa mine la canapea si ma tragea de mana sa mergem la plimbare. Nu eram in stare de nimic si asta ma facea sa ma simt si mai neajutoarata, cu cel mic langa mine.

Asa am ajuns sa ma culc eu la 9 seara. Am lasat sot si copil si m-am bagat in pat, cu capul pulsand de durere. Toate bune si frumoase, doar ca la 3 dimineata m-am trezit. Pasamite corpul meu nu este invatat cu asa lux de ore de somn in cantitate generoasa... am incercat eu sa-i explic una, alta, ca e de bine, s-au aliniat astrele... insa nimic... insista sa ne trezim. No bene, am plecat la computer si am profitat sa mai raspund la mail-uri restante (sa aiba lumea de ce sa se minuneze de orele la care le-am trimis :D), pana pe la 5, cand am cedat si am zis sa ma intorc in pat... poate- poate. Dar degeaba, ca piticot a chemat pe la 6 dimineata un "garcon" cu ceva apa, ca ii era sete... iar la 7 a dat scularea... So, here I am.

Dar, the funnt stuff was Bu - care a stat la camin la viata lui asa ca doarme in orice conditii, spre deosebire de mine, demoazela fina, care aud si ticaitul ceasului (in fine, de cand cu bebe sunt imuna si la salve de tun :D). Revenind: plec eu din pat pe la 3, revin pe la 5... bezna, liniste... dau sa adorm, cand din intuneric se aude vocea lui Bu: "cum te mai simti?". M-a pufnit rasul pentru ca, aha, bon, s-a trezit si el dupa doua ore in care m-am frasuit prin casa :-))... si mi-am adus aminte de o intamplare similara, cred ca in primul an de relatie.

Eram doua cupluri, noi si prietenii nostri, aflati la munte pentru un weekend. Noaptea a inceput sa sune o alarma (s-a dovedit ulterior ca era de la casa vecina) si, sunand foarte tare si aproape, am iesit repede sa vad ce e. Prietenii nostri la fel... astfel incat eram trei spiridusi in pijamale, bantuind noaptea prin iarba uda din curte :D. Urla aia.... de sa-ti zboare mintile. Bonus, dupa ce s-a oprit si ne-am dus si noi la culcare, cum eram eu jos si umblam la termostat, am avut parte de o imagine memorabila: cei doi prieteni au dat navala afara din camera lor, bulucindu-se in jos pe scari, mai sa dea unul peste altul, isterizati nevoie mare ca la ei in camera e "o lumina care se aprinde". Dupa ce m-am oprit din ras le-am explicat ca e senzorul de miscare si am mai tras o runda de ras in trio, pe teme de OZN si hoti... dupa care ne-am dus cu totii la culcare. Bon, ma bag eu in pat, chiar incepe sa ma ia un pic somnul... cand Bu se ridica in fund si zice pe un ton grav: "Ce s-a intamplat?"...

...????

... m-a pufnit rasul si i-am zis s-o lase balta, sa se culce, ca pana atunci ma fura si mama hotilor, la viteza lui de reactie :D

23 March 2010

GPS

In familia noastra nimic nu e normal. Sau unde ar trebui sa fie :D. A nu se intelege ca e dezordine, insa cand apare Bu taman in dimineata in care pleaca la team building si lanseaza intrebarea: "wife, unde este GPS-ul???" eu nu pot decat sa-i ofer cea mai buna privire opaca pe care o am si sa-l informez ca memoria mea continea astfel de informatii i.b.n. (inaintea bebelusului nostru), acum spatiul RAM fiind plin pana la refuz cu biberoane si scutece.

Aha, isi aduce el aminte ca e imprumutat, la prietenul X! Doar ca prietenul declara la telefon ca, nope, no GPS here, try Bro' ca lui i l-am dat ultima data... Ok, sunam Bro', trezim Bro' din somn si, nope, no GPS here, either...

Mda, si totusi, unde e GPS-ul nostru???

In sertar nu e? Nu e!!!
Sigur? Sigur!!!

No bine, pleaca Bu fara GPS, eu incep sa ma gandesc pe unde l-am vazut ultima data... parca in masina... asa ca il caut in sacosa de lucruri adusa din masina cand aceasta a fost la revizie... nu-l gasesc... mda, nu stiu unde e.

Bu se mai agita sa-l caute cateva zile razlete, eu ii povestesc de masina si sacosa de lucruri, ii mai zic sa se uite prin sertare, il mai intreb pe Bro'... nimic. Pana azi, cand m-am apucat sa umblu dupa o bucatica detasabila din trepied. Si ma uit in sertarul "tehnic", in care tinem noi toate lucrurile de genul asta... unde statea linistit suportul de la GPS, chestia aceea pe care se monteaza el in masina. Ooooooooookkkkkk... pai inseamna ca daca asta e acasa, GPS-ul nu e imprumutat, ca nu il dadeam fara, deduc eu logic si incep sa scotocesc prin sertare. Ma uit sus, ma uit jos... nimic... ma uit mai bine si, mda, GPS-ul era acasa bine-mersi: cazuse in spatele sertarului :D.

Bancul cu ciorile

Era un banc mai vechi: cu trei ciori pe o craca...

Prima zice "cra".
A doua zice "cra, cra".
A treia zice "cra, cra, cra".

A treia este impuscata. De ce?

... Stia prea multe...

Well, asa m-am simtit eu sambata :-(.

20 March 2010

Cultura de bebe

Nu l-au jenat nici arta vechilor greci nici cea feudala, a tratat cu lipsa de respect civilizatia egiptului antic si pe cea etrusca si a depasit cu nepasare imaginarul feudalismului si civilizatia renasterii, scotand toate cartile din raft pana cand a ajuns la vechile civilizatii semite. Acolo s-a oprit.

E un semn privitor la opiniile lui despre arta si cultura???

19 March 2010

If you can't beat them...

Une dintre chestiunile pe care le aplic frecvent in design, este cea conform careia daca ai ceva aiurea in layout si nu il poti sterge, mai bine il accentuezi decat sa incerci sa il ascunzi si sa speri ca nimeni nu il va observa. Il vor observa, asa ca mai bine ii cauti un sens si il integrezi cumva in grafica, sa arate ca si cum tu chiar ai vrut sa se afle acolo.

Aplicand ideea la viata mea cu piticot, dupa ce am cules odrasla din dulapul de bucatarie de n ori si am stat cu inima cat un purice ca poate ajunge la obiectele fragile de acolo si isi face rau, am decis sa ne simplific existenta. If you can't beat them, join them... Am mutat tot ce era periculos in partea de sus si i-am lasat domnului doar cratiti si tot felul de minunatii din plastic ce il incanta nespus si pe care este in stare sa mi le insire pe podeaua din bucatarie de n ori pe zi. Asa ca eu am invatat sa imi fac treaba sarind peste castronase si cutii de plastic, iar el se uita fascinat cum se poate zdroncani de gresie ibricul meu de 300 de mii. Asta ii place cel mai mult: il pune cu fundul in sus si ii da un ghiont usor, cat sa se balangane ala nitel...

18 March 2010

Bu si doar Bu

In weekend Bu a fost plecat de acasa, cu masina proprie si personala, cea in care in mod normal este montat scaunul piticotului, asa ca, pe motiv de pasageri, l-a scos. Scaunul este o dracie pentru persoane cu chef de exercitii mentale, drept pentru care atunci cand vine vorba de montarea lui, Bu apeleaza la un prieten cu model identic de scaun. In doi izbandesc :D (ultima data au fost trei :-)). Prietenul e cel la care am uitat aparatul foto, asa ca duminica, proaspat intors de pe coclauri si plin de zel, Bu decide ca se duce sa rezolve treburile, ambele dintr-un foc, nemaipomenita trebusoara aista...

Evident ca in urma unor complicatiuni nebanuite, se lanseaza la drum pe la 10 seara, de a ajuns sa paraseasca domiciliul pe sest, sa nu trezeasca piticotul si sa-l adune si pe bietul om din casa tot la fel, pe sest, ca doar si el are copil care doarme... Zis si facut, traverseaza Bu jumatate de oras, bantuie oamenii linistiti la ore tarzii din noapte, agita toata lumea pe care o poate agita... si se prezinta vioi acasa. Eu eram la laptop si vad in fata mea figura zambareato-jenata a lui Bu. Tocmai ma amuzam de ceva ce citeam, dar mi-a pierit zambetul de pe fata, caci mutra "aceea" o stiam prea bine: se intamplase ceva.

- Ce s-a intamplat? am intrebat eu, in timp ce deja mintea mea rula posibile scenarii... ce naiba s-a intamplat, ce putea sa se intample: pana la masina, masina lovita, hoti... nope, Bu era prea relaxat pentru toate acestea... dar sigur facuse ceva... ei bine????

- Am uitat scaunul de masina acasa.

...

- Eh, dar am luat aparatul foto!!! :D

17 March 2010

Leapsa cu reguli



Am primit de la Aventuri cu doi pitici un "sunshine blog award" (eee, nu-i asa ca suna fain???) care vine cu urmatoarele reguli:

1:Sa postezi premiul!
postat, multumesc
2:Sa oferi premiul la 12 prieteni!
ofer imediat
3:Sa afisezi linkul lor!
yep, yep
5:Sa le dai de stire printr-un comentariu pe blogul lor!
auch, o sa incerc :D
6:Sa scrii din partea cui este premiul!
scris si multumesc frumos :D

Asaa... sa punem lista, nu? Greu de gasit din cei care nu au primit inca, dar here we go (ordine aleatorie, bine?):

1. Forfecutsa
2. Jurnal de Mutunau (si Mamituni)
3. Lore's blog
4. Blogul Cojocarilor
5. Vorbe
6. Cupil.ro
7. Casuta Laurei
8. Basse,povestiri din tara nordului
9. Jurnal din burtica
10. About life, the universe and the baby
11. Calatoria unui bob de orez cu urechiuse
12. Nothing important...

Frumoasa din padurea adormita

Am dormit si a fost un somn de poveste, ca cel al frumoasei din padurea adormita... cale de cam o saptamana (cred ca atat am lipsit de pe blog). In fine, e impropriu spus ca am dormit, pentru ca realitatea este ca muream de somn si de fiecare data cand am gasit macat 5 minute libere am picat lata pe undeva. Asta pentru ca bebe s-a imbolnavit: gripa luata de Bu de la birou. Si de unde nu dormea noptile, am continuat pe aceeasi linie... Bonus, tipete in timpul zilei si un comportament de omulet capos. Norocul meu este ca sunt genul care crede in vorbitul calm cu copilul si explicatul detaliat, metoda care chiar functioneaza pentru ca situatia este mult mai buna acum, insa cat de calm poti sa reusesti sa ramai cand pici de somn si oboseala??? Asta da exercitiu de autocontrol...

Ah, si da... mai e un noroc si iata, inca o dovada a faptului ca daca vorbesti cu el si ii explici ajuta: bebe ne lasa sa-i punem batista bebelusului. Ok, nu moare el de fericire, dar chiar sta cuminte, curios si intrigat - uneori am senzatia ca si vrea sa ii curatam nasul, ca intelege ca o sa ii fie mai bine dupa. Cine s-a luptat cu copilul sa ii curete nasul o sa inteleaga de chestia asta ne bucura nespus.

Peste toate acestea, avem sotul plecat in weekend si eu ramasa singura cu bebe. Asta mi-a pus capac, doua zile dupa au fost dedicate doar recuperarii :D...

So, absenta s-a datorat faptului ca am cazut lata. Clacat complet. Acum suntem mai bine, desi, mda... si sotul a luat gripa...

11 March 2010

Bezna

Avem o lanterna mica, din cea de buzunar, mai bine zis "buzunaras"... Intr-o seara vine Bu acasa si, nu stiu cum, dispare cu piticot in ultima camera din vastele noastre apartamente regale, de unde se aude rapid chemarea lui nerabdatoare: vino sa vezi ce face!... No bine, ma duc si... bezna! Incetisor, in intuneric, Bu si piticot se plimbau pas-pas, iar bebe lumina drumul cu lanternuta prinsa strans in manuta lui mica...

Evident ca tatal entuziasmat m-a pus sa sting luminile in toata casa, ca sa se poata plimba cu piticot pe intuneric :D.

10 March 2010

Weekend cu plimbari

Weekendul nostru a inceput vineri, cand Bu ma anuntase cu surle si trambite ca plecam la munte. Yep, right, caci ceva mai pe dupa amiaza m-a anuntat, fara surle si trambite, dar cu tunete si fulgere din partea mea, ca are de lucru si amanam pe sambata de dimineata. In conditiile in care eu aveam tooooaaaaate bagajele pregatite, insireate frumos la usa, iar asta include si lada frigorifica, toate cele necesare pentru spalat si culcat bebe si tot asa, ca sa am eu ce sa despachetez/ reimpachetez, in cazul in care ma plictiseam.

A doua zi de dimineata, planuisem sa plecam pe la 7.00, eu avand ceasul setat sa sune la 6.00... doar ca cel mai mic membru al familiei a dat scularea la 4.20. S-a trezit intai Bu si, in timp ce incerca sa adoarma la loc piticotul, (fara a avea vreo sansa de reusita de altfel, pentru ca acesta era vioi-vioi), am decis ca bon, hai sa plecam. Am adunat bagaje, cocotat totul in masina si dusi am fost... Planul era sa trecem si pe la nasii nostri de casatorie al caror pitic urmeaza sa faca si el un an in curand, ei fiind in Brasov... si cum eram matinali, la 8.30 noi le bateam la usa, veniti taman de la Bucuresti :D.

In toata nebunia asta, ne-am prins si de ce eram noi asa de vioi cu noaptea in cap: dintele cu numarul opt sparesese gingia si se alaturase si el fratilor lui. Aha, bon. Matinal dinte, daca ma intrebati pe mine...

Repliati pe la 12.00 la casuta de la munte, a inceput sa ne ninga. Si a nins, a nins, a nins, a tot nins... ceva incredibil. Eu impachetam piticotul si Bu impreuna cu tata il scoteau cu sania- i-a placut la nebunie. Sania nu are spatar, e mostenire de la gogoasa... si totusi bebe se tine tantos in ea, fara probleme. La munte piticot a descoperit si scarile, pe care le-a atacat vitejeste si acum le urca rapid, taras-grapis pe ele- i-am zis eu sa le ia in ordine si intai sa perfectioneze treaba cu mersul singur, dar nu m-a ascultat...

A doua zi: plecarea la Bucuresti. Pe drum decidem sa chemam niste prieteni pe la noi, cand ajungem, insa se dovedeste ca prietenii nu au masina, asa ca ori mergem noi la ei, ori asta e. Bu zice ca ok, mergem acasa, hranim piticul si apoi ii vizitam. Eu zic nooo, daca ma duci acasa, ma scurg pe o canapea, ceva si gata, nu ma mai misc stanga- dreapta... Si uite asa am aterizat noi in vizita direct de pe drum: am scos din lada frigorifica mancarea, hranit odrasla si noi ne-am comandat pizza :D.

Acasa am ajuns muuult mai tarziu, cam terminati dupa un weekend de oameni umblareti.

A doua zi piticot a dat trezirea pe la 7.30 si amandoi eram complet nauci: eu l-am informat savant pe Bu ca am uitat pe undeva un biberon si el deja se pregatea sa sune la Brasov dupa el, cand m-am prins ca era fix (!!!) in fata mea :D... el a inceput sa rada de mine si sa ma tachineze... dupa care mi-a comunicat ca o sa-si plateasca pariul la sfarsitul lui februarie (noi fiind deja in martie :D) si niciunul nu s-a prins ca ne uitasem aparatul foto la prietenii nostri acasa...

09 March 2010

Mancarea zburatoare

Din categoria "zboara puiule, zboara", astazi avem felia de paine cu Almette, aruncata de un piticot pe a carui fata nu s-a clintit niciun muschi si care nici nu s-a uitat unde aterizeaza, dupa cum spuneam, avem felia de paine cu Almette care a ajuns, ei bine, da, a ajuns dupa frigider.

08 March 2010

Jurnal de piticot (13 luni)

Piticot e in fata mea si da de-a dura pe podea niste castronase de plastic de la o jucarie care ii place foarte mult. Maraie si afiseaza o fgura concentrata, in timp ce eu sunt epuizata. Cam asta e raportul nostru de forte la un an si o luna :D.

Am intrat in era negativelor si nu, nu stiu cum sa reactionez (in afara de trei ragete firesti pe care le sufoc cu greu in cosul pieptului :P): tipa, urla, refuza, nu respecta interdictiile si are tendinte de agresivitate. A nu se intelege ca este o bestie la casa omului, nuuuu, dar, pfff, are personalitate. Una nou descoperita, cam de patru zile :D. Concret, astea inseamna ca refuza mancarea (dar numai la masa de legume, punctul nostru slab dintotdeauna) si ca tipa cand nu ii convine ceva. Si da din maini, eventual dandu-mi mie peste mana cand incerc sa manevrez lingurita de supa inspre el si, oh, ce fun e sa zboare supa cat colo... E o situatie noua si inca nu stiu bine cum sa o gestionez. Clar e nevoie de muuuuuulta rabdare...

In rest, e bine, foarte bine. A luat in greutate, ajungand la 9.59 kg... parca i s-au mai lungit nitel si carliontii... si yep, avem si dintele cu numarul opt. Setul complet, asteptam sa trecem la masele :D.

Ceea ce imi aduce aminte ca incerc sa-l spal pe dinti :-))), iar el refuza cu indarjire, intorcand capul in directia cealalta si strangand hotarat din buze. Asa ca i-am dat lui periuta, sa mestece constiincios pasta, in speranta ca macar va actiona din interior catre exterior, ca de periat, niet sanse so far. Urmatorul pas este sa-l pun pe tati sa se spele pe dinti in fata lui, pe principiul: "in plansa alaturata puteti observa adevarata intrebuintare a periutei de dinti".

E obsedat sa mearga si desi poate sa o faca bine-mersi si singur (pe testate: au fost momente in care l-am "tinut" doar de gulerul tricoului si a mers practic singur, eu prinzand bucatica de tricou doar de forma) inca mai are nevoie de mine, e o bariera psihica pe care nu a trecut-o inca, asa ca vine oriunde sunt, se agata de mine si ma trage de mana... sa mergem dara la plimbare...

Ii place oglinda: se scalambaie, isi vorbeste singur, se pupa... e un show intreg. Ii mai plac mingiile: am fost la munte unde avem ramasa de la gogoasa o piscinuta cu multe bile de plastic, wow, piticot a fost in extaz!!! L-am pus acolo si s-a invartit si sucit cu toate bilutele alea, mort de fericire... E topit dupa Biggy, dupa care pleaca prin casa in patru labe, incercand sa o prinda de coada. Si se chinuie sa-i spuna numele, iesind niste combinatii de consoane extrem de caraghioase... Telecomanda e deja condamnata: ii scoate "usita" de la baterii cu dintii- are deja o tehnica de invidiat- dupa care ataca bateriile... A invatat sa dea si sa primeasca si imi intinde diverse obiecte pentru care trebuie sa multumesc frumos incontinuu... Stie sa faca "pa-pa" cu manutele, dar face cumva asa de caraghis ca zic ca e un soi de "hai, valea- valea de aici" :D... Tot la munte a descoperit scarile: s-a dus glont la ele si a inceput sa le escaladeze si deja la a doua incercare se descurca perfect, le-a escaladat pana sus. Asa ca am bifat si urcatul scarilor, pe langa mersul neobosit... A invatat sa dea jos perna de la fotoliu si sa se suie in el (cu perna cu tot e prea inalt pentru el). Se suie si in patul nostru, fara probleme. Se da jos destul de usor. Pe canapea inca nu poate, e prea inalta, dar stie sa se dea jos si de pe ea... Ne jucam de-a urmaritul (eu il fugaresc sau ma fugareste el pe mine) si cucu-bau, iar asta il face mereu sa rada.

Cu iepurasul e o distractie intreaga: atunci cand se trezeste ne cheama si sta in picioare pe marginea patutului, cu iepurasul in mana, pregatit. Numai cand e sigur ca il vedem, ia o mutra serioasa si arunca hotarat iepurasul afara din patut!!! (evadeaza pe bucati???). In general iepurasul sta doar in pat, insa mai nou s-a invatat sa se duca la el in camera si sa bage mana printre gratii, tragand animalutul afara. Daca e prea departe si nu il ajunge, incepe sa maraie. Si oriunde ar fi (in masina, acasa etc.) iepurasul il ajuta sa adoarma: incepe sa isi suga degetul, eventual si una dintre urechile animalutului si se cuibareste a somn. Nu plecam nicaieri fara iepuras (care de fapt sunt trei identici, dar bebe nu stie asta :D).

Zambeste, rade, se bucura teribil. E teribil de curios si ii place sa cerceteze tot ce prinde. Danseaza, sporovaieste, topaie, se agita, misuna, cerceteaza... creste.

Acum e in fotoliu si rade la mine cu hohote, foarte incantat de el :-).

07 March 2010

Suspans

Ei bine, am pus pariu cu onorabilul meu sot, pe 5 (cinci!!!!!) milioane ca o sa dea Hurt Locker la Protv :D. El nu crede ca difuzeaza ei asa film, pfff...

E in seara aceasta. Acusica...

Oh boy, oh boy!!!!!!

03 March 2010

Boscorodeli matinale

Conceptul lui Bu despre stocarea de date este "ne trebuie un hard extern". Solutia lui Bu cand computerul se umple si nu mai e spatiu nu e este organizarea lor ci "ne trebuie un hard extern". Concluzia este ca avem o groaza de harduri externe, mai mari sau mai mici, scunde, butucanoase sau lucioase. Ultimul venit in marea familie a hardurilor case noastre este "fitos": are buton de on off! Si stand by in care intra cand iti e mai mare dragul, adica taman cand dai o fuga dupa un pahar de apa sau sa vezi ce face copilul... atunci pe el il apuca somnul. Si dormiteaza linistit pana cand te intorci, trezirea fiind lenta: in fata click-urilor insistente el incepe sa caste alene... Pana cand isi revine el el la viata eu deja sunt suita pe tavan de nerabdare.

Piticot se scoala noaptea si plange. Probabil ca vrea apa, nu ne e prea clar, adevarul este ca izolarea asta a blocului chiar functioneaza si suntem in plin proces de adaptare la noua temeperatura si scaderea ei - o luam cu binisorul :D. Chestiunea este ca el doarme toata noaptea de pe la 3-6 luni, asa ca nu, nu mai suntem invatati cu programul asta de armata si ne-a terminat. Noaptea ne inghiontim care sa se duca la el (I know, parinti iresponsabili...) si ne clatinam prin casa dezaxati. Asa ca zau daca inteleg de ce taman in acea noapte speciala in care odrasla decide sa doarma toata (toata!!!) noaptea neintors, eu nu mai am somn de la 6 dimineata si sunt vioaie prin casa!!!!!

02 March 2010

Lecturi cu minus



Am citit toate cartile scrise de Isabel Allende si imi place mult stilul ei, insa Planul infinit, m-a dezamagit. Comerciala, previzibila, fara atmosfera si misterul ce o caracterizeaza, pare mai degraba genul acela de "carte-bestseller", bine scrisa, dinamica... dar facila, gandita ca pentru americani si buna de "rumegat" rapid in avion, tren sau orice alt mijloc de transport, ca umplutura intre doua destinatii.

01 March 2010

Mornin'

Asaaa... cat e ceasul? 10.26 abia? Ah si pana acum eu am reusit sa tip la telefon (era un agent de vanzari nesimtit si o merita cu varf si indesat), sa-mi regurgteze copilul de am intrat la banuieli daca e ok, sa-mi sara o siguranta, sa se arda un bec, sa am muncitori la geam care canta (yep, canta-lalaie!) si boncaluiesc si nu, sa nu-mi doarma copilul...???

Happy happy joy joy!