Petrecerea noastra de Mos Nicolae incepe cu mult inainte, de la noptile nedormite de saptamana trecuta si planurile de evadare peste weekend ale unor parinti cu dor de duca si distractie "de adulti". De aceea am sa o iau de la Anna la Caiafa si o sa transez povestea in mai multe parti.
Dar mai intai un cantecel... (trust me, merita ascultat, e ultima feblete a lui Bu):
Asaaa... revenind: doua familii surori, a noastra si a prietenilor (si ei cu un copil mic in dotare), au fost invitate la o aniversare in varf de munte, un weekend intreg. Ha! Libertate, si-au soptit cei patru fericiti si au purces la tricotat planuri elaborate pe marginea ideilor unde lasam copiii, la ce ora plecam (in asa fel incat sa putem preda stafeta=copilul) si altele similare (u know all the drill). Complicata dantelarie a fost tesuta, piticotul urma sa stea cu Bunu si Buna de sambata dimineata pana duminica mai tarziu, iar eu impachetam de zor bagaje: mai mici pentru noi, mai mari pentru copilul care era deportat cu o tona de jucarii, tricicleta, cereale, medicamente, saci de dormit si cate si mai cate...
Vineri. Urma sa plecam sambata de dimineata. Booon... piticul face febra: 38,4. Hait! Toata suflarea isi tine respiratia, noi ne dam de ceasul mortii si vizualizam cum se prabuseste weekend-ul nostru in praf si pulbere, decizia finala la intrebarea "plecam sau nu plecam?" e amanata pentru dimineata.
Urmeaza noaptea, cu copil agitat, parca putina febra again, trezit, bantuit, sucit, ajuns in patul nostru, prea vioi ca sa doarma, baletam prin casa cand eu, cand Bu, incercand epuizati sa adormim bucatica de om. Spre dimineata ne regasim in formatie completa in patul nostru, cel mic viermuind de zor si noi cazuti lati intre perne. Brusc, din bezna se aude vocea adormita si usor ragusita a lui Bu: mormaia ceva. Ciulesc urechea, nah, poate imi comunica ceva important si aud, la 4 dimineata, in linistea intrerupta doar de fosgaitul piticului: "Aleluiaaa, Aleluiaaa... Aleluiaaaaa!!!".
???
Bu, pe jumatate adormit, ii canta piticului, sa adoarma!
Era sa cad din pat.
4 comments:
:))) f tare!doamne, ce ti-e cu planurile astea, si noi stim!
n-am mai ras cu asa pofta de mult!!! E tare Bu!!!!
Mi-au trebuit 5 minute sa ma adun de pe jos de unde ma pravalisem de ras... Demult n-am mai dat in varianta "capreasca" asa cum numai eu stiu sa rad de mi se pare ca mi se desface operatia :-))))))
Imi imaginez cam la ce nivel de disperare ajunseserati, daca Bu a trecut la cele sfinte :-))))) Sau era doar spiritul Sarbatorilor care-l poseda?! :-))))
Sanatate la pitic! Si voua distractie majora!
@Oana: :-))) nu? La noi a fost cu siguranta un weekend de pomina, unul din cele "memorabile".
@Gabi: multumesc, de multe ori ma gandesc ce minune ca l-am gasit taman eu: cred ca l-am cautat muuuult :-))))
@Simona: :-))) acum ma faci tu pe mine sa rad... Iti dai seama ca eram verzi, mai ales cand ne gandeam la ideea de anu mai pleca tineri si voiosi pe colclauri, ci de a sta inchisi in casa cu copilul, brusc, bolnav :-(. Asa de rar avem ocazii ca aceasta, ca ne agatam ca disperatii de ele...
Post a Comment