01 November 2010

Day one

Gradinita. Nu a plans, nu am plans. Asistenta medicala si-a dat jos halatul, sa nu-l sperie. Am sunat dupa o ora: a vrut sa mearga la usa (m-a cautat???) si la povesti nu a stat pe scaunel, ci in bratele educatoarei. Pe mine m-au sunat Bu, mama, tata, Bro' si prieteni care stiu cum e: "been there, done that". La pranz am fost sa il iau: n-a plans, dar s-a lipit tot de mine si nu mi-a mai dat drumul - per total a fost ok, minus partea cu shimbatul scutecului (nu a vrut sa stea si a plans). In rest s-a jucat, a vorbit si a mancat doar felul intai. A adormit in masina si l-am adus acasa in brate, dulce povara adormita, mirosind putin a ciorbita de legume...

7 comments:

Oana said...

deci a fost bine:)
sa o tineti tot asa!!:)

Laura said...

:))))))))))))))))))

forfecutsa said...

aawww...ne-am facut baietel mare! pupam cu respect studentul :*

Zu said...

@Oana: multumim, sper - o sa fie mai greu cand se va prinde ca trebuie sa faca asta zilnic...

@Laura: :D

@Forfecutsa: Aaaaa, ce ma bucur sa te mai "vad"... ai disparut... all good? Multumesc, da, studentul e cel mai micut (ca varsta) din toata gradinita :-))).

Silvia said...

Cat de simplu a fost, nu-ti vine sa crezi, nu-i asa? :))

Cand o sa devina rutina, o sa mearga treaba aia cu "mami vine si te ia la pranz", apoi cand te intorci la job o sa mearga treaba aia cu "daca esti cuminte, diseara ti-aduc un kinder." :))

Pana la urma, ii va placea asa de tare acolo, incat i se va parea a doua casa. Ceea ce si este, la fel ca biroul nostru. Bine, in cazul meu acum, biroul e a doua casa, dar totodata si prima. :))

g.cojocaru said...

felicitari!! :) Sper sa aveti parte numai de calm si voie buna!

Zu said...

@Silvia: stai, ca inca mai astept sa se produca "declicul" - acolo ma astept eu la plansete... Dar cred ca ai dreptate, o sa ajung sa fiu "geloasa" pe gradinita :D

@G.Cojocaru: of, si eu...

There was an error in this gadget