14 October 2010

Procesiunea

La un capat este Biggy, grabita sa cerceteze tot ce mai e nou prin cartier, iar la capatul celalalt, pasind marunt si tinand puternic lesa retractabila in manutele lui mici, este piticul. La mijlocul distantei dintre cei doi, mergand usor cocosata pentru a tine "sfoara" lesei este Buna, gata sa stopeze rapid orice salt brusc al catelului ce ar putea destabiliza copilul. Mergand anevoios pe langa pitic si tinandu-l de gluga sunt eu, gata sa-l prind daca e sa cada si indrumandu-l la traversari unde "lantul uman" trebuie sa treaca repede strada.

Scopul intregii insiruiri? Piticul e fericit, are senzatia ca o plimba pe Biggy in lesa.

3 comments:

g.cojocaru said...

:D asta-i buna de tinut minte... Maria deja vaneaza din priviri catelusa familiei... nu mai e mult pana o sa alerge dupa ea...

madlenec said...

zici ca aplicati scheme matematice ultra complicate la aceasta ultra simpla plimbare a catelului.
:):):) ce haios trebuie sa fi fost; si sotu' la o adica unde era in peisaj? El de ce nu te tinea pe tine?
Imi place la tine, e haios, e pufos, e ca o poveste culmea, calma.

Zu said...

@G.Cojocaru: mie imi pare rau ca nu am facut o fotografie...

@Madlenec: :D multumesc, desi trebuie sa precizez ca nu e totul chiar asa de roz si pufos mereu (sotul meu spune despre mine ca sunt o fire "apriga", asa ca iti imaginezi...). Ah, si sotul era la birou, dar probabil ca daca era in zona, se agita ca o closca - e mai panicos decat mine...

There was an error in this gadget