11 October 2010

Jurnal de piticot (20 luni)

Piticot doarme acum, moale si cald, bine infofolit in saculetul lui de dormit si cu iepurasul strans la piept: e minunea mea la care ma uit zilnic cu uimire si incantare, minunea mea de 1 an si 8 luni deja. Iar luna aceasta s-a schimbat enorm, parca a fost un alt salt in cresterea lui.

Vorbeste. Mult. Are deja un vocabular bogat, de la diversele animale care fac din ce in ce mai haios (cocosul face tuuuu, rata ap-ap, gaina ot-ot, porcul un sunet similar cu ghjoh dar pe care imi e imposibil sa-l "scriu", sarpele sasaie, albinele zzzz si ele in legea lor si tot asa, o fauna intreaga), pana la cuvinte aparent fara sens dar care definesc lucruri clare (iepuras la el e un soi de djege pe care nu prea il pot transpune in litere). Mai are cuvinte pe care le "suspectez": cred ca zice un soi de sta cand vrea ceva, pentru ca atunci cand tot gesticuleaza spre diverse lucruri noi le luam in mana si il intrebam asta? pe asta il vrei? asa ca el acum se duce la diverse obiecte si zice parca un sta :D. La fel si cu ade care cred ca e haide si ata care zic eu ca e gata. Bajbaim si dibuim :-). Clare sunt mama, tata si tutu (masina). De baza ramane apa, pronuntat ferm si in orice context care implica apa: apa de baut, apa din cada, apa din WC, apa din baltile de pe strada, apa din vasul lui Biggy, apa desenata in cartile pe care le citim, apa din fotografii, apa care cade din cer cand ploua, apa pe care insista sa i-o torn in galetusa mica-mica sau paharul de jucarie ca sa se poata mozoli prin ea - copilul meu iubeste apa in toate formele ei si e mare fan balaceli (inclusiv in balti). Si e in stare sa spuna apa obsesiv, la infinit, tot aratand catre noua descoperire: apa, da mama, e apa.

Intelege. Enorm. Bilingv. Unde e nasul, unde e gura, dar urechile, dar burta... adu-mi te rog aia, uite ca a cazut o piesa acolo... nu e voie, te rog frumos sa nu faci aia... te mananc pe tot, bucatica cu bucatica. Vede telefon si duce mana la ureche, ma sterg eu la nas asa ca face si el rost de un servetel si se mozoleste la nas, suna telefonul si intreaba tata?.

Mananca. Singur, dar nu mereu. Insa poate, clar poate. Mananca mere muscand lacom din fructul intreg sau felii daca i-l tai eu. Bea apa din orice: pahar, cana cu pai, chiar si cana cu mustuc, gen Gatorade (ca altceva nu imi vine in minte)... A invatat chiar si ceea ce prinsese mai greu: ca daca vrei sa bei din biberon trebuie sa-l dai peste cap, sa curga, nu merge pe orizontala - stia sa bea din pahar fara probleme dar la biberon nu se prinsese ca e nevoie de aceeasi miscare, in conditiile in care s-a prins cum trebuie sa bei din cana cu pai din prima, de pe la inceputul anului...

E dependent de noi. Sa nu-l parasim. Daca nu ne vede nu plange dupa noi, dar daca ne vede plecand... e jale.

Doarme. Singur pana pe la 5 dimineata, dupa care Bu-cel-slab il aduce cu noi in pat unde ne inghesuim toti trei. Nu sunt convinsa ca e o idee buna pe termen lung, oricat de mult imi place mutrita lui adormita.

Danseaza. Cu mare placere, oricand si oricum. Imi cere singur sa-i pun muzica, la combina, gesticuland si bataindu-se in fata ei, doar-doar mi-o pica fisa :D.

Are scopuri. Nu mai merge prin casa "cam fara tinta", cum facea inainte: acum stie exact unde vrea sa ajunga si ce vrea sa faca acolo, nu ii vin ideile pe parcurs ci sunt deja formate cand pleaca la drum. Mai greu de deturnat de la ale lui in conditiile date :-).

Merge. De mana cu mine, un drum scurt pana la unul dintre magazinele din zona... parcurgem distante din ce in ce mai mari impreuna. Si nu mai trebuie sa-l fugaresc pe strada, sta langa mine. Iar in magazine, nu stiu cat o sa il tine, dar daca ii spun ca nu luam ceva si sa puna la loc... o face. Evident ca si eu il las sa-si scufunde mainile pana la cot in cutia cu Eugenii fosnitor ambalate si stralucitoare sau alte minunatii similare (pliculetele de cafea sunt si ele foarte tentante). La casa, in timp ce platesc, el imi mai aduce cate un baton de ciocolata de la standul cu ultimele produse amplasat chiar alaturi - cei din magazin sunt draguti si ma stiu deja, eu i le dau vanzatoarei si ea le pune la loc :D. Iar cand a reusit sa dechida sticla de detergent lichid si si-a turnat putin pe geaca, agentul de paza a ras amuzat si le-a chemat si pe vanzatoare, sa vada piticul (sticla era in cos, voriam sa o cumpar si omuletul imi "reorganiza" produsele - nu, nu am crezut ca o poate deschide).

Rade. Cand ii spun ca-l mananc, cand ne fugarim prin casa, cand ii gadil talpile moi sau cand ma asez in fata lui si incep sa clipesc des - atunci se prapadeste de ras si incearca si el sa ma imite: inchide si deschide ochii cu o figura super-incantata.

Se entuziasmeaza. La fiecare lucru nou pe care il descopera emite un "uuu" mirat si incantat si se apropie repede-repede cu manutele alea curioase si mutrita fascinata. Azi a descoperit ca lemnul pluteste: el in scufunda in cada si cand ii da drumul, pac, iese la suprafata. Uuuuu!

Creste. Fantastic, incredibil, uimitor. Un miracol in fata ochilor mei.

12 comments:

lore said...

bravo, bravo, bravo! un bebe frumos, destept si minunat!
salutam bebele cu putintel mai mic! (noi ne preparam intens sa implinim 22 luni impreuna!)

I-dana said...

:-) foarte dragut

Diana Cornea said...

he, he, la noi chestia cu dormitu de pe la 4-5 dim cu noi in pat se petrece cam de 2 sapt:( sincer nu am idee cum sa o dezvat...
iar clipitul din gene e fermecator si pentru Ana, rade de lesina:)
va pupam cu drag! si va uram la cat mai multe descoperiri impreuna!

Radda said...

Ce dragut!!! Ce dragut!! Ce dragut!!!Trebuie sa fie minunat sa traiesti clipele astea!! Offf cat de dor imi e de niste obrajori bucalati(numai buni de pupat) si de rasul.....contagios!!Sa fiti sanatosi!!

Laura said...

:))))))))))) La multi ani buburuzei mici!

Zu said...

@lore: :-) wow, 22 suna atat de departe... :D, of, iar 24 e deja ireal- cand a trecut atata timp?

@I-dana: multumesc :-) sper sa le citeasca peste ani si sa rada si el de cat de mic era si ce facea.

@Diana: aha, ati inceput devreme - eu ma gandesc la solutii de dezobisnuire, ca acum e mic si tot ne inghesuim (mai ales ca vrea sa doarma mai mult pe mine).

@Radda: :D pana la urma tot ajung cu el pe acolo, doar ca uite... ba repar o bucatarie, ba ploua afara, ba nu s-au aliniat astrele...

Roxana said...

La multe luni vesele si surprinzatoare va dorim! Si ani, multi ani impreuna:).

g.cojocaru said...

:) Ce frumooss... :) La mai mare in toate! :)

Andreea said...

Sa va traiasca!

Maine clipesc si eu sa vad daca ii place:)

mariamirabela said...

Sa traiesti, Piticot, maine-poimaine ne inviti la petrecerea de 2 ani, asa de repede mi se pare ca trece timpul!

Cnand am citit in paranteza 20 de luni am zis "nu se poate, nu cumva sunt doar 17?". Cand am facut socoteala, am realizat ca nu ai gresit. :)

Am clipit si eu astazi, Degetzica nu a ras de-a lesinat, doar a clipit si ea ca raspuns. Am clipit si des si rar si degeaba.

Ce de cuvinte spune, imi amintesc de el cand veneam in vizita si nu spunea mare lucru si tu tot spuneai ca nu vorbeste. Ei, iata ca vorbeste. Noi ne-am regrupat, suntem bine, avem Manduca si suntem apte de plimbare. Voi, ceva planuri? Ca vad ca sunteti ocupati.

Zu said...

@Roxana: multumim frumos, chiar mi se pare ca luna aceasta a fost un salt - astept sa vad ce vine :D.

@G.Cojocaru: multumesc, si va doruim la fel si voua.

@Andreea: a ras? Chiar sunt curioasa... Pe pitic il amuza teribil.

@Mariamirabela: 20, 20 sunt - si eu ma minunam si deja simt cei 2 ani cum ma impung in coaste.

Eu nu i-am mai clipit piticului pana acum, poate de aceea l-am luat prin surprindere... ori e o varsta, ca vad ca e la etapa in care se chinuie sa imite tot ce facem, cu sarg: sa vezi cum isi "sufla" nasul :D.

Must see that Manduca - am citit atatea despre ea...

shell said...

sunteti minunati iar tu esti o super mama, blogger-ita...anything!
ti-am spus eu, e musai sa mai faci copilasi avand in vedere ce familie iubitoare sunteti.

There was an error in this gadget