21 October 2010

Duracell in actiune

Ieri, mai pe la amiaza, am parcat copilul din dotare la mama si am plecat sa ma frasui prin lume. Am vazut DM si produse minunate (cumparat, cumparat, cumparat), am primit o prezentare fantastica a unui restaurant pe care normal ca l-am vizitat dupa ce mi se facuse atata pofta, am vazut un imens ciolan cu varza (nu, nu era pentru mine, pfff)... bref, mi-am incarcat tolba cu diverse (Ana e de vina, da??? :D). Am recuperat copilul si am purces spre casa, la orele 9 trecute fix, cand se pune de culcat piticul. Pe care l-am parcat (again, I know, mama denaturata) in bratele sotului (el il culca seara), all nice infasat de culcare si cu biberonul aferent in brate. Iar eu m-am dus sa lucrez diverse la computer.

Pe la 10 erau tot in sufragerie si se auzea galagie. Ok, nu e chiar iesit din comun ca Bu sa amane ora de culcare, insa de obicei cand decidem it's "pijama si biberon" time, gata, asta este. Asa ca m-am mirat, in forul meu interior, dar aveam treaba asa ca nu am insistat. Cel putin pana cand nu a aparut piticotul langa biroul meu, fara sac de dormit, in body si cu picioarele goale, extrem de treaz si de vioi, povestindu-mi ceva despre pantofii pe care ii avea in mana...???

Booon, se pare ca "inca" nu avea chef de somn... va bene, ei stiu mai bine, tata si fiu. Asa ca au scos lego-ul si in urmatorul interval de timp s-au auzit chiraieli si hahaieli din sufragerie, ba chiar am fost "invitata" (=trasa de mana) si eu de catre odrasla insistenta, ca doar se stie ca nimeni nu construieste casute si grajduri pentru animale mai bine ca mami :-).

A urmat ora 11 (??? de obicei piticul sfaraie linistit la ora asta), cand, trecand prin sufragerie, am putut observa ca piticul se invartea neobosit in timp ce tatal lui se retrasese, cam terminat, pe canapea.

Pe la 12  tatal era de-a dreptul lesinat intre perne iar copilul, well, copilul rezista: langa el, cu telefonul la ureche (un telefon mai vechi de-al meu, cu clapeta), turuia si gesticula de zor. Bu, cu o voce epuizata si un ultim dram de ironie m-a informat ca "nu poate sa se culce, nu a terminat de pus in ordine afacerile, uite cum vorbeste de zor", in timp ce omuletul dadea directive in continuare la telefon.

Ok, asta e momentul in care am inhatat copilul si sacul de dormit, am refacut compozitia artistica a piticului gata de culcare si l-am luat in brate catre camera lui, sa doarma. Pe drum omuletul a mai avut o tentativa de a-si termina afacerile, caci a deschis rapid telefonul si a inceput sa turuie disperat: ma gandesc ca probabil chema ajutoare, sa-l salveze de mama asta care-l vroia culcat la 12 noaptea, auzi, ce chestie!!!

De culcat s-a culcat relativ usor, ii era si lui somn, doar ca poate bause o cafea sau ceva, nu stiu...

4 comments:

Andreea said...

Si al nostru se culca tarziu. Doar ca este in perioada mama exclusiv si nu pot sa pun perechea sa il culce. Inainte el il culca si tare bine era.
De la ce varsta i-ati luat lego?

Zu said...

@Andreea: Lego-ul e Duplo, din cel de care merge de la 1/2 ani, doar ca piticul l-a descoperit cu adevarat abia cum si vad ca poate uni piesele, ceea ce mi se pare fantastic. Din pacate insa, sunt foarte scumpe :-(.

mariamirabela said...

Zu: te compatimesc. Nuu, corect este "il compatimesc pe Bu" si m-as compatimi pe mine, Degetzica nu adoarme cu altcineva nici rugata. Bine, este si sanul din dotare ce a creat un atasament tare greu de rupt...

Zu said...

@Mariamirabela: a fost un incident singular, eu mai mult m-am amuzat decat sa ma enervez :-). Da, la noi Bu ii face baie, eu il imbrac si fac laptele, el i-l da si il culca, dupa care ne prabusim amandoi :D.