08 September 2010

Jurnal de piticot (19 luni)

Are 80 cm., undeva peste 11,5 kg. si o mobilitate surprinzatoare. Brazelton spune ca e perioada teribila, 18-21 luni - si zau ca are dreptate! Nu am crezut ca exista ceva atat de, de si de... in botul asta de copil:

Nu doarme. El, care de pe la 3-6 luni doarme toata noaptea, acum se trezeste de doua ori pe noapte, nu stiu prea clar de ce, sa bea apa sau sa se agate ca naufragiatul de noi. Pentru ca asta face. Copilul care nu avea nevoie de discutii la culcare, doar pus in patut si gata (sincer, asa face de cand s-a nascut), acum nu mai vrea in pat. Patul e bad, bad stuff. Am ajuns sa ma intreb daca il sperie ceva din patut (desi zau daca am schimbat ceva), dar nu, toate cartile de specialitate mi-au explicat ca e absolut normal, asa ca nu pot decat sa respir adanc si sa incerc sa desprind caracatita disperata de pe mine.

Nu vrea sa fie schimbat/ imbracat. Vreau sa-i pun pantalonii - se lasa pe vine, vreau sa-i schimb scutecul - se intoarce pe burta, vreau sa-l incalt - isi scoate sosetele. Si se agita frenetic, razboi! Ma gandesc cu groaza la iarna si tona de haine pe care va trebui sa o pun pe el, uneori imi vine sa il las in fundul gol si sa ies asa cu el pe strada...

Vrea in brate, alintat. Idealul este sa si merg in timp ce fac asta. Doar ca are totusi o greutate si nu mai pot sa stau la infinit cu el in brate, mai ales ca am probleme cu coloana - uneori parca simt cum ma clatin...

Acum, culmea e ca in restul timpului e ok. Chiar foarte ok. Adica nu face asa 24 din 24, ci doar un procent mic dintr-o zi. In fine, e capos, dar asta stiam :-). Si inteleg ca toate aceste manifestari tin de dorinta lui de independenta si faptul ca a descoperit ca poate spune nu. Desi de spus nu spune nu :-)), asta inca nu a invatat - stie sa spuna da si o rosteste ferm in cele mai surprinzatoare ocazii, caci eu sunt invatata sa monologhez singura si sa adresez intrebari in eter si ma trezesc intreband vrei sa mergem afara? si omuletul de langa mine se uita in sus si zice hotarat da, foarte incantat de el :-).

A mai invatat si sa-si spuna numele de alint, asa ca incanteaza fericit Ápi prin casa (da, am pus accent pe a pentru ca pe el il pronunta mai puternic, un soi de aaa-pi). Catelul face tot wow-wow, pisica un soi de oaaaaa mult lungit (de la miau :P) iar vaca uuuuuuu (de la muuuu). Mai zice si apa, tot cu accent puternic pe a :-) si papa, mai ales cand il fugareste pe Bu prin casa, sa-i dea biscuiti.

Pentru ca da, Bu este the good cop si eu sunt the bad cop in familia noastra, pfff...

Ii place sa manance singur si se lupta cu lingurita. Uneori ii iese foarte bine, alteori oboseste si imi intinde mie lingurita, poruncitor. E in continuare pasnic si darnic, vrea sa facem puzzle-ul cu animale care scot diverse sunete, sa dansam, sa ne jucam cucu-bau, sa ne balacim (favorita favoritelor), sa merga cu zau-daca-stiu-cum-o-cheama, genul acela de masinuta sau motoreta fara pedale sau altceva, pe care o impingi singur cu picioarele si sa deschida si sa inchida usi. Si sa se vare peste tot, sa vada tot, sa afle tot, sa cunoasca tot...

9 comments:

maria said...

vaaaaai, mi-e mila de tine. eu ma plang acum ca o fraiera :)

Radda said...

O Doamne, tare scump trebuie sa mai fie! Cred ca e minunat sa-l vezi practic cum creste, putin cate putin, in fiecare zi, cum bebele devine baietel, cum incepe sa prinda contur caracterul propriu, cum incepe sa se impuna. Sa-ti traiasca si sa-ti fie motiv de bucurie si mandrie, in continuare!

Ceska777 said...

Bravo, Aaaaaaaaapi! E normal tot ce face, fii bucuroasa. Masinutei descrise de tine i se spune pe-aici boby-car.
Legat de gradi: e undeva intre agonie si extaz experienta. Cat a stat in vacanta si a fost exasperant de extrem in activitatile lui de toddler-inca imi doream sa inceapa gradinita odata, acum ii duc lipsa si am deja un ceas intern dupa care stiu cand sa pornesc sa-l aduc acasa. Voua va dorim doar experiente placute, sa gasiti o gradinita care sa va indeplineasca asteptarile si acomodare usoara. Si lui si tie mami!

Lavinia - edukid.ro said...

Sunt momente cu care nu te mai intalnesti prea curand. Asa ca, distractia sa fie la voi acasa :), in familie.

g.cojocaru said...

un copil normal si sanatos! :) Felicitari amandurora.

Laura said...

Stai linistita, se mai "cuminteste" spre 2 ani:)))), adica o sa te lase sa dormi noaptea.:))))))))))) IN rest toate-s cum trebuie.:)))

Zu said...

@Maria: of, nu vreau sa sperii lumea... :-)

@Radda: multumesc frumos :-). E uimitor cat de repede trece timpul - cresc foarte repede.

@Ceska777: sunt bucuroasa, dar mooor de somn :-))))))... Stiu ca per total o sa fie bine cu gradinita dar e greu si cred ca da, mie o sa imi fie mai greu decat lui. Pe undeva ma simt de parca il tradez :-(.

@Lavinia: daaaaaa :-)

@G. Cojocaru: multumim, e un piticot special, iubit, adorat si bibilit pe toate partile :D.

@Laura: of, sper, ca nu sunt invatata cu genul asta de program, dupa cum spuneam... el dormea noaptea, asta nu se incadreaza in "firescul" lui.

mariamirabela said...

Ooo, isi spune numele de alint? Clar, trebuie sa ne vedem ca sa-l aud si eu. Ce creste, nu-mi vine sa cred ca mai acum doi ani dispareai subit de pe blog ca sa te duci sa nasti.

Ce de schimbari, ce de noutati! NU mai doarme noaptea? Nu-mi vine sa cred, intotdeauna te-am invidiat la capitolul asta. Vrea numai in brate? Si aici te invidiam putin, asa, cam cu jumatate de suflet.

Zu said...

@mariamirabela: :-) ai dreptate, ma uit la el si nu imi vine sa cred ce mare e... Well, Brazelton m-a linistit - e normal si trece, asa ca sunt nedormita si tracasata, dar calma :D.

There was an error in this gadget