09 September 2010

Asa mama, asa fiu

Daca o sa o intrebati pe mama, am fost un copil artist. Mai intai si mai intai am prins un pix si mi-am desenat arabescuri-arabescuri pe pulpe, cum stateam eu cuminte in fund. Am o vaga amintire de cum au frecat ai mei la picioarele mele ca sa iasa desenele... si au frecat ceva, ca pixul iese greu.

Apoi au fost acuarelele lui Bro', la care nu aveam voie pe motiv ca el mergea la scoala (faceau parte din rechizite) si eu nu. Ha! Dar si cand am pus eu mana pe ele: un perete intreg am pictat! :-)

Intre aceste doua momente de mare exceptie a fost obsesia scrierii numelui meu pe toate, hmmm... gardurile. Scuza este ca doar asta stiam sa scriu si ma chinuia talentul creativ, asa ca imi zgariam cu sarg numele pe dulapurile lacuite ale parintilor mei. Multi ani dupa, mutandu-ma la casa mea si luand zestre un dulap vechi de la ei, intr-o dimineata am vazut numele meu frumos scrijelit, discret, intr-un colt al usii sifornierului :D.

Evident ca nu doar dulapurile erau sub asediu, ci si zidurile. In fine, pana cand au zugravit ai mei si am fost certata/ rugata/ sfatuita sa las peretii in pace. Mda, mama era convinsa ca am si facut asta, doar ca intr-o zi, stand ea linistita pe canapea, a vazut pe zid, mai mat in lumina soarelui, numele meu scris cumva ton sur ton pe perete: ca sa nu ma prinda si sa nu ma certe il scrisesem cu saliva!

No bine, asta e mama copilului si se pare ca piticotul ii calca pe urme, cu voia lui Bu, acest good cop care ii da orice odorulului, inclusiv un marker, ca doar nu poate sa-l desfaca. Poate!!! zise tot Bu ceva mai tarziu, alb la fata si felicitandu-se singur ca a scapat doar cu manuta de bebe manjita bine si tricoul acestuia inscriptionat. Poveste incheiata fericit, am zice noi crezand ca am scapat ieftin, doar ca ceva mai tarziu, vorbind la telefon in birou, m-am rotit usor cu scaunul... cat sa vad peretele de caramida de sticla dinspre hol plin de mazgalituri artistice facute cu markerul permanent...

10 comments:

g.cojocaru said...

:) atunci cand o mai suparam pe bunica, in adolescenta mea tumultoasa, imi zicea ca imi doreste un copil exact ca mine... replica mea era: de ce ma blestemi? :))

... pana acum Maria s-a dovedit a fi exact opusul meu si imi doresc sa ramana asa. ;)
dar totusi ma uit la peretii din jur si visez la clipa in care vor cadea pe mainile ei. :D
.. 1-2 ani ii dam liber la creatie, dupa care ne pregatim de zugravit. Cel putin asa e planul. :P

Anonymous said...

bine ati venit in club! sa va doresc pereti la fel de frumos impodobiti ca aici? avem cu pix, cu acuarele, cu marker, cu guase, cu creioane colorate

Ceska777 said...

O solutie e sa ii rezervati odraslei o bucata de perete exclusiv pentru creatiile sale. Puteti incepe cu o sesiune de pictat cu mana folosind guase...
Asa macar evitati (speram) sa picteze cate un pic dar pe toti peretii casei.

Andreea Demirgian said...

Sau sa iei de la ikea doua suluri mari de hartie pentru pictat si sa le prinzi pe pereti, la nivelul lui. Sau tot de la ikea niste panouri pvc pt bucatarie pe care piticot poate scrie linistit, ca se ia cu apa. Desigur, astea sunt ceva mai scumpe.
N-are sens sa zugraviti inca vreo doi ani de acu inainte. So, relax!

Zu said...

@G.Cojocaru: mama mea zice ca se simte "razbunata" :-)))). Asa ca astept sa aiba si piticot copii :P. Eu am fost un copil tare ingenios, vai mie! (sa-ti spun ca mi-am bagat fasole in nas???)

@myeva: multumim, cred ca ai dreptate, bne am venit in club, cel putin testul de admitere l-am trecut cu brio. Sa vedem ce urmeaza...

@Ceska777: Pana una alta trebuie sa-mi depasesc eu pasiunea pentru peretii albi (inca). Aveam eu niste planuri pentru faza asta cu mazgalitul... dar credeam ca vine mai tarziu, insa prin voia sotului... (recunosc, am tras o "injuratura" scurta cand am vazut peretele, asa... de soc :D).

@Ada: Am vazut undeva un tapet special, sa deseneze copiii pe el - mi se pare o idee geniala. Acum nu ma apuc eu sa pun tapet... ma gandeam poate sa iau o placa mare de PFL si sa o pun de la sol in sus, cat sa fie mai inalta ca el si pe ea sa toot lipesc foi, cum zici si tu.

Zu said...

Ah, si mai sunt cariocile acelea speciale, care scriu doar pe anumite foi - cred ca o sa incerc sa-l tentez cu alea... Desi vreau sa-i cumpar finger paint, ced ca o sa o folosesc la inceput afara, la ai mei in curte - si sa vedem cum merge.

g.cojocaru said...

eu mi-am bagat un sambure de cireasa! :D :D :D

Zu said...

@G. Cojocaru: Hehe, cine se aseamana se citeste :-))...

mariamirabela said...

Zu: mi se pare ca avansati cu pasi mari si sunteti (iarasi) la ani-lumina fata de noi. Am citit deunazi ca a mancat singur un castronel de fructe, acum ca a inceput pictura. Pai in ritmul asta unde ajungeti? Si pe noi unde ne lasati? Ca eu inca citesc si ma minunez de ce copil cuminte am (Doamne ajuta sa o tina tot asa!).

Ideea cu lipitul foilor pe pereti mi se pare buna, pe asta vreau sa o aplic si eu cand o veni vremea. Si am vazut si cariocile alea speciale ce scriu numai pe foile lor, planuiesc sa le iau de la Baby Expo. Dar finger paint unde ai gasit/vazut?

Zu said...

@mariamirabela: E varsta, salturile sunt fantastice acum, iar pictura, pfff, eu nu vroiam sa incep cu ea, cu siguranta nu pe pereti :-)))). Da, tot de la BabyExpo vreau si eu sa le iau pe acelea, iar finger paint au in general in librarii - eu ii luasem lui gogoasa chiar dintr-un supermarket, pe vremuri.