13 August 2010

Jurnal de piticot (18 luni)

Un an si jumatate, alt hop trecut si parca ceva mai multe emotii pentru mine la asa "aniversare" rotunda. Deja e mare, baietel in toata puterea cuvantului,a si crescut cumva, iar cu cu membrele alea lungite nu mai e o biluta de bebelus cu manute si picioruse pufoase - mai degraba imi aminteste de Gogoasa: slabuto-lungut si usor zburdalnic in miscari, ca un manz tanar (:D).

Se catara peste tot si este tot mai sigur pe el. Zilele trecute eram in bucatarie, tocam ceva cand din spatele meu s-a auzit un "eeee" binecunoscut, eee-ul acela pe care il scoate cand e super entuziasmat de ceva. M-am intors la timp ca sa-l vad stand in picioare pe scaunul de bucatarie (destul de subred de felul lui), sprijnit in maini pe masa si contempland fericit "bogatia" de obiecte care ii erau acum la indemana. Vai mie! Of, orice se poate escalada este rapid testat: pe scaunul de masa deja se suie singur.

Intelege aproape tot ce ii spunem, fie ca ii cer sa-mi aduca un obiect, ori ca mama il intreaba daca are sandale noi (i-am luat sandale, ca i-a crescut numarul :D) si el se apleaca mandru sa puna mana pe ele, sa i le arate... Si stie o groaza de lucruri, ne uimeste: a luat o minge gonflabila dezumflata pe care o aveam pe la munte si a dus-o la gura, ca si cum o umfla... sau cand i-am dat un set miniatural de "chinezisme" imitand mopuri, maturi si alte minunatii mici (adora lucrurile mici, gen lingurite sau maturele), a bagat prompt mopul in galeata dupa care l-a scos si a inceput sa spele masuta cu el :D. Daca il mai invat si sa dea cu aspiratorul, om sunt!

Interesant este ca deja recunoaste si cere lucruri, chiar trebuie sa ma feresc: am pus doua banane pe masa, in ideea ca le i le dau mai tarziu si dupa cateva minute omuletul statea langa masa si imi cerea insistent ceva de pe ea: bananele :-). Sau am fost la piata si a vazut banane, ups! Ori pepene rosu, de care el nu manca: pfff, mancam noi si el tropaduia pe langa noi, sa-i mai dam (se pare ca nu ne miscam suficient de repede pentru el). Plus ca se serveste si singur de pe masa: se ridica pe varfuri si apuca tot ce e in raza lui de actiune (i-a furat lui tata pepene din farfurie :-)).

Daca nu primeste sau nu se intampla ce vrea el, urla. In fine, intai scartaie cam ca un pui de tigru jigarit, dar apoi incepe sa urle si cred ca astea sunt celebrele crize de tantrum sau "plansul de nervi". Yep, nervi are, are si draci si daca nu faci ca el se duce repede si face o prostie, fix ceva ce stie ca nu are voie, asa... de-al naibii (of, de la cine a mostenit chestia asta, mmm??? :D). Totusi, la ce povesti am auzit, cu tavalit pe jos si isterie pura, stam inca bine - iar eu ma chinui sa aplic toate teoriile invatate, cu mult-mult-mult calm :D.

Ii place sa se mozoleasca tot de mancare (eu ma consolez cu ideea ca invata sa manance singur, pfff), sa arunce pietre in balti sau sa se vare cu totul in ele (e mort dupa apa si mereu vrea sa se balaceasca), sa imitam diverse animale cand citim din carti, e topit dupa chei si usi si ii place teribil si sa danseze (e fan-ta-stic!!! are niste miscari incredibile). Mai nou tine mortis sa se incalte: incearca din rasputeri sa-si puna in picioare pantofii, iar cand nu reuseste trece la ai mei (in astia ii intra picioarele muult mai usor :D).

I se contureaza putin personalitatea, una de "apa linistita" dar adanca: e circumspect, analizeaza totul cu o mutra serioasa, concentrat. Pare pasnic, insa este capos cat poate :-) (are si de unde mosteni, ohoho). daca el nu vrea ceva, nu vrea si pace - la fel si inversa, poti sa inventezi mii de tertipuri, cand i se nazare ca vrea sa ajunga undeva, nu uita. Intrigat de mecanisme si sisteme de functionare, e in stare sa cerceteze ceva minute bune in sir, dar nu se arunca totusi cu capul inainte niciodata, intai studiaza bine terenul, ba chiar se vara dupa fustele mele, ca sa aiba timp sa-si dea seama ce si cum. Ii trece repede, e chiar foarte sociabil dupa aceea - nu are probleme sa stea la oricine in brate sau sa ramana fara mine. Inca nu a descoperita partea cu posesivitatea si egoismul, asa ca da cu darnicie cam tot ce are si nu plange daca cineva ii invadeaza universul, dimpotriva. Nu e un copil "cuminte", insa este un copil flexibil, cu care te poti intelege daca il respecti si tu pe el si ritmul lui de viata.

Multa lume m-a tot intrebat cum e viata cu copil si primul impuls e sa spui "e grea", caci e tare dificil dar mai apoi imediat adaugi ca "e si frumos tare" pentru ca exact asta este: totul la un alt nivel, unde greutatile sunt incredibile insa si bucuriile sunt pe masura si atunci la intrebarea "regreti?" nu poti sa raspunzi decat "esti nebun???" :-). Nu ai cum sa regreti. Nu ai cum sa iti imaginezi viata fara copil, asa cum nu poti descrie cuiva cum e viata cu un copil: trebuie traita pe propria piele. Merita! :D

4 comments:

Andreea said...

Matei da cu aspiratorul:) Ia una din periile suplimentare, daca are cumva si tija este innebunit, si se plimba foarte concentrat prin toata casa. In schimb daca este pornit ne zice ta, ta (gata) si incerca sa il scoata din priza. Iar setul de curatenie de unde l-ai luat? Eu il lasam sa dea cu matura dar parca prea ameninta obiectele:) Sa va traiasca!

mariamirabela said...

Ce frumos ai scris, Zu! In special ultimul paragraf m-a uns la suflet. Sa va traiasca bebe Zu, este tare "de treaba" si simpatic. De-abia astept sa ne mai vedem!

g.cojocaru said...

ce mare a crescut!! ... si cate stie sa faca! Tare frumos ai scris. :) Sa fie sanatos, fericit si cuminte si ... cum va mai doriti voi.

Zu said...

@Andreea: Aaaa, deci da cu aspiratorul, jos palaria :-)). Setul de cuatenie l-am luat de la Busteni, e o chestie chinezeasca, super ieftina (probabil se gasesc prin piete, gen Obor). Dar cum si lui ii place sa dea cu matura, mai gasisem o solutie: i-am cumparat un faras nou, rosu, de plastic (nu foarte mare) si un pamatuf colorat, din cel de dat praful si asa are si el "matura" si farasul lui :-).

@Mariamirabela: :-) multumesc frumos. Noi am evadat din nou la munte, un weekend prelungit pe care acum ma gandesc sa-l mai prelungesc cateva zile, taman cat sa mai scapam de canicula (din pacate nu pot sta toata saptamana, ca am treaba in Bucuresti).

@G. Cojocaru: Multumim mult, creste (cresc) incredibil de repede.

There was an error in this gadget