17 August 2010

Dreptul la speranţă

Nimic nu mai poate fi spus după o tragedie ca cea de la Maternitatea Giulesti. Cuvintele nu ajung pentru a exprima imensitatea prapastiei care se casca în fata noastra. E hau si doare, doare crunt, doare fizic, doare cu lacrimi amare. Doare daca esti om, daca esti mama, daca ai iubit vreodata.

De ieri ma tot uit la televizor si nu ma mai pot gandi la altceva. E groaznic, teribil si imi vine sa plang, mie, care nu am fost acolo si sunt doar un simplu observator.

Dar sunt mama si om si nici nu ma pot gandi ce este in sufletul familiilor respective, ce simt mamele care si-au pierdut nou nascutii in acest incendiu. Sa simti bucatica aceea de viata crescand in tine, sa ii veghezi cu sufletul la gura fiecare miscare si sa te bucuri de intalnirea cu sufletul protejat timp de nouă luni, pentru ca apoi să-l pierzi brusc, intr-un mod atat de absurd... Bucuria se transforma in durere crancena.

Aşa ceva nu trebuie sa se intample. Nu e voie. Nu se poate.

Avem dreptul la speranţa, avem dreptul ca macar într-un spital sa ne stim in siguranta. Nu e o rugaminte, e un drept. Avem dreptul la aceasta certitudine, sa ne stim nou nascutul in siguranta in salonul de alaturi.

Copilul meu a avut 2300g, s-a nascut la 37 de saptamani, dismatur si a stat in incubator prima saptamana din viata lui. Ma cutremur cand ma gandesc la tragedia de la maternitatea Giulesti.

7 comments:

g.cojocaru said...

... si totusi o durere muta.. cu tipete pe care nimeni nu le aude, de care nimanui din cei carora ar trebui sa le pese, nu le aud!!
Ai dreptate, doare... si haul parca se face pe zi ce trece din ce in ce mai mare... si nimanui nu-i pasa....
Am vazut astazi declaratia unuia dintre pompierii salvatori care au scos copii din flacari... tremura... era clar afectat...... e OM, un om caruia statul ii ia 25% din venitul si asa mizer, dar care a renuntat la hainele de protecte si a intrat in foc pentru a salva acele vieti... unul dintre acei oameni pe care presedinte nostru il indeamna sa plece!!! Condamn personalul spitalului, care nu si-a facut treaba... oare daca si OAMENII ce au intrat in flacari nu si-ar fi facut meseria doar pentru ca sunt suparati ca li s-a taiat 25% din salariu, cate familii ar fi plans astazi?? Citesc articole, ma uit la stiri si sunt din ce in ce mai socata!! Oare cate vieti nevinovate trebuie sa mai piara pentru ca guvernentii nostri sa inceteze sa ne batjocoreasca! Le dorsc din suflet sa aiba parte de a 10 a parte din suma suferintelor pe care direct sau indirect le-au cauzat!!!! E strigator la cer!!!

Mihai said...

stii la ce ma gandesc eu cand vad ca un tren deraiaza, ca se scurg chimicale dintr-o cisterna, cand ramane metroul in bezna sau cand ia foc un spital? ma gandesc ca e un miracol ca, avand in vedere starea lucrurilor de la noi, se intampla de fapt atat de putine...

Zu said...

@G. Cojocaru: Nu mi se pare normal sa ajung sa ma felicit ca am iesit sanatoasa din spital. E crunt. Asta ma sperie cel mai tare, e ca la loterie si am ajuns sa ne felicitam daca am reusit sa scapam intregi din spital, noi si cei dragi noua.

Iar sa ma gandesc la fiintele acelea neajutorate... nu pot, ma doare si imi vine sa plang. Mi-e rau.

@Mihai: Da. In ultimul timp simt din ce in ce mai acut ca imi vine sa-mi fac bagajele si sa plec, oriunde, sa fug cat timp mai suntem intregi eu si familia mea. Si zau ca nu sunt genul care sa plece din tara - am avut de cateva ori ocazia si nu am vrut, dar acum...

g.cojocaru said...

traim intr-o tara de rahat!!!! cum bine spunea Adela (noaptebunacopii.wordpress.com) ... sa traiesti in Romania e ca o loterie!
Nu, nu e normal sa ajungi sa te bucuri ca tu sau cei dragi tie au iesit din spital intregi... insa asta este realitatea cruda in care traim.. si totul e din ce in ce mai rau!!! :(

Lavinia Biberi: EDUKID.ro said...

E cam riscanta copilaria in Romania :|

Elena Stan said...

Apropo de mame, cineva de la administratia spitalelor le-a vazut a doua zi si-a zis la realitatea ca erau "bine-merci".
Mi-a venit rau. Nuvreau sa mai traiesc printre astia.

Zu said...

@G. Cojocaru: exact! Din pacate...

@Lavinia: nu doar copliaria :-(

@Elena: Bine ai revenit, ma bucur sa mai aud de tine :-). Nu stiam partea asta cu "sunt bine-merci", nu imi vine sa cred... Ne dezumanizam, zau!

There was an error in this gadget