04 August 2010

Alaptare

Pentru ca Rox a scris aici un articol pe acest subiect si pentru ca suntem in saptamana in care sarbatorim alaptarea la nivel mondial (yep), am zis ca e cazul sa-mi scriu si eu experienta in domeniu...

Vroiam sa alaptez si eram pornita sa ma bat cu tot spitalul pentru ca bebe sa nu fie invatat cu laptele praf si biberonul si imi si dadacisem familia sa reactioneze daca eu nu eram disponibila imediat. Dar planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din targ, caci cezariana mea de urgenta m-a dus la Terapie intensiva, unde am stat cateva zile - timp in care bebe a primit lapte praf :D... In total am stat in spital o saptamana, prima parte separata de bebe, iar mai apoi transferata in aceeasi sectie cu el, moment in care:

- am fost incurajata sa-l pun la san, chiar daca nu aveam lapte
- copiii erau hraniti de mame si aveam program fix, din trei in trei ore (mai rau ca in armata, jur), doar masa de la miezul noptii ii dadeau lapte praf si ne lasau sa dormim, insa daca doream ne puteam duce si atunci la copil. In rest, daca o mama sarea o masa, trimiteau o asistenta dupa ea, insistand sa vina la bebe.
- am putut aduce pompa mea electrica si, dupa ce mi-au scris numele pe ea, o trimiteau la sterilizat si o aveam pregatita la fiecare masa. Aveam si biberonul propriu (bebe era mic, 2300 g, nici nu reusea sa prinda bine, ce sa mai si suga)
- neonatoloaga a insistat sa continui sa incerc sa-l hranesc, macar putin pus la san, cat se poate, si apoi abia dat biberonul (cu lapte muls)
- mi-au facut rost de un "fluturas", pentru ca bebe sa poata suge totusi si m-au invatat ce sa-mi cumpar
- daca te aratai interesat, asistentele te invatau diverse lucruri despre febra laptelui, alaptat, muls, etc.
- cand am plecat acasa mi-a recomandat, la fel, sa nu renunt la incercari si, dupa ce face greutatea pentru vaccin, sa incerc sa-l trec exclusiv pe mese de san - cu precizarea ca o sa imi fie foarte greu si voi avea nevoie de nervi tari

Asta a fost experienta mea: buna sau rea... nu stiu. La un spital de stat, fara sa fiu eu o mare personalitate-celebritate. Zic eu ca a fost mai buna de cat ce povesti am tot auzit :-). Doar ca impresia mea generala asupra problemei alaptatului este ca sunt mult prea putine informatii despre cum sa o faci, caci nu, nu e ceva de tipul tac-pac, vine de la sine, cum credeam eu in imensa mea inocenta :-) si imi pare rau ca sunt multe lucruri pe care nu le-am stiut la timpul potrivit.

6 comments:

Aurelia said...

Si eu am nascut prin cezariana de urgenta,la 40 de saptamani insa. L-au adus pe bebe de doua ori in noaptea cat am stat la terapie intensiva ca sa il pun la san, iar dimineata a fost adus in salon, unde a stat cu mine pana am plecat acasa. Au fost 3 zile grele, urmate de altele si mai grele acasa, dar cred ca faptul ca a stat cu mine tot timpul a contat.
Cred ca foarte multe femei care nasc prin cezariana nu reusesc sa alapteze datorita faptului ca nu li se aduce copilul in primele ore dupa nastere, timp in care el este hranit cu lapte praf, eventual cu biberonul, invatandu-se sa ii curga laptele fara prea multa munca.
Recunosc ca alaptarea a fost un drum cu suisuri si coborasuri, cu momente de indoiala, dar au trecut, iar acum, dupa un an si o luna de alaptare totul pare atat de usor si ma tem de ziua in care nu voi mai alapta.

mariamirabela said...

Si ai nascut la Filantropia, nu-i asa? Ca Dana spunea la ea pe blog ca nu maternitatea asta nu incurajeaza deloc alaptarea. Si ati nascut chiar la distanta mica una de cealalta.

Si eu tot cezariana, mi-a fost adusa fetita o singura data 5 minute "doar ca sa o vad" stiam ca primeste lapte praf, eram ok cu varianta asta pentru ca eu, in nestiinta mea, ma gandeam ca lupta se va da dupa ce vom ramane amandoua si ca niste lapte praf la inceput nu are cum sa-i strice. Habar nu aveam despre startul secretiei lactate care este influentat si de pusul bebelusului la san, nu numai de scaderi si cresteri hormonale. Una peste alta am avut noroc cu carul.

Zu said...

@Aurelia: Unde am nascut eu, bebe nu statea cu mamele in salon, asa ca nu mi l-au adus, m-au dus pe mine la el, cat de repede am putut (doar ca am stat conectata la monitoare o vreme, asa ca nu puteam merge din trei in trei ore la el). Din pacate eu am nascut cu o luna mai devreme si este exact luna in care imi propusesem sa citesc toate informatiile despre ce era de stiut "dupa" nastere :-)), iti dai seama ca atunci cand am nascut de urgenta nu aveam habar de nimic, nici macar nu aveam camera lui bebe pregatita :-)). De aceea mie mi-au lipsit acut informatiile si nu, in spital nu primesti suficiente, caci de multe ori nu ai idee nici macar ce intrebar sa pui. De exemplu, marele meu regret este ca nu am stiut ca pot stoca laptele si am tot aruncat, pfff...

@Mariamirabela: cred ca daca ne uitam la cei zece pasi si la ce ar trebui sa fie, Filantropia nu e sigur "pritena copiilor". Plus ca depinde si de experienta personala - eu oricum ma asteptam la ceva muuult mai rau :-). Am fost insa socata ca nimeni nu s-a opus dorintei mele de a alapta, dipotriva. La ce povesti stiam despre sentinte scurte cu "nu ai suficient lapte" si tot asa, da, am fost impresionata ca nu am cu cine sa ma bat :D.

Diana Cornea said...

Dap, despre spitalul respectiv numai de bine, dar conteaza si faptul ca eu, personal, am gasit amabilitate din partea lor (de a capata raspunsuri) doar in momentul in care am introdus bani in buzunare. Dar, frapant pentru mine, a fost intr-adevar CHEMAREA de la 6 dimineata sa hranesc cupilu' (nascusem natural-normal-whatever, nu cezariana) si de-abea incepusera sa ma doara toate cele dupa vreo 3-4 anestezii (epidurale, da?!!!) - nascand eu harnicutza la 10 noaptea...; ideea e, ca sa nu mai bat campii, ca mi-a placut insistenta de-a ma chema-certa sa merg la bebe sa-i dau papa bun de la san. Altfel, cu parere de rau, informatiile le-am capatat, cat si ajutorul, doar datorita banilor. Iar cand banii n-au fost suficienti...ha! cata indiferenta! vai! parca dadusem palme...
As fi continuat cu mare drag alaptarea, dar acasa, la 5 zile de la nastere, mi-a fost adresat un: "draga! dar laptele tau e o porcarie! tu nu vezi ca nu e lapte?!!!" ceea ce psihic mi-a produs un regres teribil si-o frica constanta ca nu-mi hranesc copilul cu ceva bun, din contra, il infometez si chinui aiurea, so... am trecut pe lapte praf - GRESEALA: trebuia sa am incredere in mine si-n copil.

Pup pe cel mic si pe autoarea Zu!

Laura said...

La mine a fost destul de misto, l-am alaptat la vreo trei ore dupa nastere, tin minte ca ieri...a fost prima oara cad l-am vazut dupa momentul nasterii, era mic si cu niste ochi naucitor de mari, aproape ca semana cu o ....musca. De citit citisem inainte dar la spital informatiile au fost destul de lapidare si daca le intrebai nu se omorau cu explicatiile, am invatat ceva mai mult de la colega mea de salon, mamica a doua oara - ce mai, experta de-a dreptul. La maternitatea din Sibiu in general nu se omorau cu amabilitatea excesiva dar era ok, eu nu-s foarte sensibiloasa la capitolul asta doar sa nu fie nesimtite - si n-a fost cazul -, lui bebe i-au dat vreo cateva suplimente ca sa doarma, a mancat si de la san.

Zu said...

@Diana: eh, uite chiar aici doua experiente diferite. Nu stiu prin ce miracol eu am reusit sa nu dau bani asistentelor de la copil, timp de o saptamana intreaga :-))... pentru ca trebuie sa mergem fara halat sau ceva si eu nu prea stiam unde sa ii ascund, iar mai apoi m-am prins ca se poate si fara bani :D.

@Laura: tare frumos, sa il vezi imediat dupa nastere- eu inca mai am regretul asta, ca a fost anestezie generala si am ajuns sa-l vad mai tarziu.

There was an error in this gadget