21 July 2010

O noua era :-)

Copiii cresc in salturi, nu treptat. Da, exerseaza diverse miscari pana cand crezi ca o sa mori daca mai deschizi nesuferita aia de catarama doar pentru ca el sa o poata inchide la loc, insa cand este sa se intample, se intampla mai mereu peste noapte si te ia prin surprindere, pentru ca, da, credeai ca mai ai timp.

Dar nu, te trezesti intr-o dimineata aparent banala, cu asteptarile normale de la o zi cu cel mic, asa ca il lasi singur o secunda in baie, avand grija sa cobori capacul de la WC (caci esti patita). In urma ta se aude un "troosc" suspect si ajungi la baie la timp ca sa vezi ca tooate lucrurile sunt exact cum le-ai lasat, doar ca piticotul o sterge cu o mutra suspecta. ??? Neeee, nu se poate, nu stie sa ridice capacul de la WC... iti spui singura in gand si ridici totusi capacul, intr-o doara, taman bine ca sa vezi cum pluteste o jucarie in WC. Da, tot un telefon, dar ala de jucarie, ala lovit deja de soarta - acum e ragusit de tot :-). Oftezi adanc si te rasucesti pe calcaie la timp ca sa-l interceptezi pe piticotul cel victorios ce vira rapid catre baie tinand strans o masinuta - hmmm, oare care puteau sa fie planurile lui???

Of, inchizi frumos usa de la baie si te duci in dormitor sa mai faci una-alta, urmata, evident, de micutul curios. Micut la care te uiti cu stupoare cum inhata tricoul lui Bu de pe pat, deschide (si subliniez deschide, caci apasa pe clanta si chiar deschide!!!! OMG) usa, azvarle tricoul pe hol si inchide tacticos usa (ok, partea cu inchisul e prin impingere-trantire), dupa care inhata pantalonii lui Bu, deschide usa, arunca pantalonii si inchide usa. Nu, de data aceasta nu mai ai reactie, te uiti doar la maldarul de haine ce se aduna pe hol si la clanta devenita acum o piedica depasita in drumul lui piticot si ridici resemnata din umeri.

Pleci cu el in oras si observi ca parca e mai sigur pe el, se cocoata pe diverse lucruri cu mai multa usurinta si cand il sui in portbagajul masinii sa-l schimbi de scutecul cel mirositor (nu radeti, eram in parcarea subterana si, oricum, prea multe alternative nu sunt), realizezi ca se tine foarte bine singur intr-un picior atunci cand ii ceri sa ridice un picior sau altul ca sa ii poti pune pantalonii.

Creste. In salturi. Azi a fost unul, pazea! :-)

5 comments:

Ceska777 said...

Salturile astea sunt uimitoare!

alina said...

yeap ... ce bine cunoastem. uram nervi de otel! :)

Danae said...

Ai dreptate. Da. Vin si altele...

Zu said...

Ma intreba cineva cum e viata cu un copil si i-am spus ca totul e la un alt nivel: da, e greu, una dintre cele mai grele chestii pe care le-am facut, insa si satisfactiile sunt pe masura si nu numai ca echilibreaza balanta, dar te fac sa nu ai cum sa regreti - pur si simplu experimentezi viata la alta intenstiate a trairilor.

@Ceska777: Chiar ca sunt, vad ca bea din ce in ce mai bine din cana :D.

@Alina: Stiu, si tutun... doar ca nu fumez :-))). Of, eu am doar unul si deja ma simt ca si cum zilnic trece un taifun prin toata casa mea :D.

@Danae: Altele si mai si, nu???? Ma gandeam eu :-)).

Danae said...

Da, da, exact. Si mai si. Abia astept continuarile.

Te poftesc pe blogul meu, sa preiei un premiu si o leapsa usurica, de canicula, daca ai timp si dispozitie.

http://frunzele.blogspot.com/2010/07/premiuleapsade-weekend.html

Weekend placut!