22 June 2010

Jurnal de piticot (16 luni)

La un an si patru luni piticot s-a zgariat pe fata. A luat o curba brusc si s-a lovit de creanga unui copac, brazdandu-si astfel o diagonala de toata frumusetea pe obrazul drept. Arata ca un pirat mic, bucalat si buclat. Nostim, doar ca pana cand nu am vazut ca dispare fara sa lase urme nu am avut stare. Am si eu un fix, asta cu semnele... cred ca muream daca ii ramanea unul.

Ca tot ziceam de bucle: ne gandim sa-l tundem. Si cu ganditul stam la purtator si ii dam tarcoale, cautand o strategie... cum sa-l atacam: decizia este luata, il tundem, dar... sa fie cu foarfeca, sa fie cu masina de tuns, sa fie Bu, sa fiu eu, discutiile sunt in toi si nimeni nu se apuca de treaba concreta, caci tare ne mai fofilam :-).

A invatat sa bea din cana cu pai. Nu credeam ca o sa se prinda asa repede, asa ca o cumparasem in dorul lelii, una ieftina, sa vad ce si cum, iar piticot si-a pus-o in cap o zi intreaga, rasturnand-o pe toate partile, dupa care, gata... numai din ea bea si bea corect, nu o inclina sau ceva. Problema este acum ca ieftina am luat, ieftina am si imi cam curge prin geanta, pfff, musai sa studiez problema si sa iau una buna, sa nu mai "fac pipi pe mine".

Bea si din canuta, dar doar in scaunul de masa, caci tot isi mai pune jumatate din continut pe el. Nu pentru ca nu stie sa bea, stie, o si tine cu ambele maini, frumos... doar ca gesticuleaza cu ea in toate partile si nu s-a prins inca de faptul ca o canuta plina trebuie tinuta si manevrata intr-un anumit mod ca sa nu zboare suc de fructe prin toata casa... Pe moment folosesc o canuta de plastic, de la un set de jucarii, insa am vazut eu unele la Difrax, o nebunie, superb proiectate - doar ca nu le-am gasit inca in magazine, pfff.

Nu doarme. Eu il suspectez ca papa bateriile din telecomenzile alea cu care ii place atat de mult sa se joace, ca seara e plin de energie si numai chef de somn nu are. Asta in conditiile in care am ajuns la o singura repriza de somn pe zi... ma scuzati, cum se descurca mamele in ritmul asta de viata???... si da, stam mai mult pe afara decat in casa, asa ca ar trebui sa fie obosit. Eu la sfarsitul zilei sunt lata, nu imi mai trebuie nimic si el e gata de petrecere :-).

Vorbeste, explica, tine discursuri intregi in pasareasca lui. Are o voce "barbata", usor ragusita... si gestica adorabila, fluturand mereu manutele alea pufoase. Cand e fericit face ca fotbalistii cand dau gol: alerga usor ghemuit, cu mainile la spate. Cand intalneste ceva nou sta si se uita, studiaza, eventual o tine pe mami pe aproape, just in case, sa aiba de piciorul cui se agata. Cand plange sau are o problema majora striga raspicat: "ma-ma". Cand e curios incepe o serie de "triluri" cu oo-uri in care poti sa si auzi rotunjirea buzelor, a mirare... intreaga lui fata exprima surpriza. Cand se bucura ii straluceste toata fata, ca o luna plina.

Azi a venit la mine (stateam jos, la laptop) si m-a luat de mana. Am pornit-o lipa-lipa prin sufragerie, in holul de la baie si apoi in dormitor. Cand am ajuns acolo mi-a dat drumul la mana, s-a intors tacticos catre usa si a tras de ea de pe partea cealalta a ei, inchizandu-ma singura in camera. Fiul meu, un omulet mititel care lipaia descult pe gresie, cu mersul lui leganat, de ratusca...

3 comments:

Unknown said...

Ha! Pe-asta cu vorbitul o are si Mariuca de mica. Isi povestesc ziua ce tocmai a trecut si astfel invata cuvinte si actiuni mult mai repede decat alti copii. Nu, nu sunt atat de inteligenta, am citit in carte. :)

Pupam!

Zu said...

Eram precisaaa!!!! :-) Si eu ma gandeam ca asta e, imi povesteste entiziast tot ce a facut, mai ales ca atunci cand are zile pline si cu multe elemente noi turuie cu mult mai mult.

Unknown said...

Si mai incolo o sa si intelegi tot ce spune si o sa realizezi ca povesteste. La un moment dat, mi-aduc aminte ca am ramas socati cand am deslusit ce spune. Noi tocmai plecasem de la niste prieteni care au 2 copii si Mariuca povestea ca se jucasera intr-o casuta, se dadusera pe tobogan, mancasera fructe... :)