03 June 2010

Bu, Zu si prietenii

Am decis sa plecam la munte, impreuna cu un cuplu de prieteni si copilul lor - eu insa fara sot, caci are de lucru, asa ca el va veni in weekend. Doua masini: pornesc la drum lung cu bebe in spate :D, sa vedem cum iesim si din asta...

Pana atunci, ieri faceam bagaje si am dat peste un bon de posta - aveam ceva de ridicat. Ma uit eu mai bine la el: era pentru Bu, care Bu nu prea primeste nimic in general, asa ca am dedus destul de logic ca e ceva legat de impozite, taxe... pe acolo. Cum il stiu eu pe Bu zburatacit, era clar ca el nu o sa ajunga singur la posta si cat timp lipseam eu din oras, poate il mai si trimiteau astia inapoi, asa ca am inhatat copilul si am pornit vitejeste pe urmele pachetului. Doar ca am ajuns la posta la 13.06 si pac, era pauza!!! Pfff, pe mine ma presau din spate bagajele, dar ce sa fac: am dat ture in jurul postei jumatate de ora, ca sa mai si stau apoi la o coada maaare. No bine, ajung in fata si mi se spune ca s-a schimbat sistemul, trebuia sa stau la alt ghiseu. Copilul deja mi se suia pe tavan, dincolo alta coada... o doamna care statuse in spatele meu imi zice draguta ca la celalalt ghiseu sa ma duc in fata, ca doar sunt cu cel mic si am stat deja la o coada... dar ce sa fac, trei femei se uita tulbure la mine si niciuna nu reactioneaza (si zau ca toate erau in varsta,precis avusesera candva si ele copii mici), doar un domn amabil m-a lasat in fata lui.

Bon, pana cand imi vine randul fugaresc nitel piticotul prin posta, el se baga pe sub mobile, eu il scot de acolo - fun... si finally ajung in fata, la ghiseu. O doamna moscaita se uita luuuung la biletul meu, isi studiaza registrele... face comparatii (deh, imi mai si scrisesera gresit numele de familie, sa stim o treaba!)... si ridica sictirita capul din registru ca sa ma intrebe "daaaa al cui e numele"??? Al sotului meu, zic eu, si iar se face liniste cateva minute bune. Pana la urma imi da un plic maaare, A4, subtire si usor rau.

??? Ies din posta si il deschid. Cotrobai prin el dupa hartiile alea de impozite pe care eram sigura ca le voi gasi pe-acolo si nimic. Mai scotocesc nitel si gasesc doua dreptunghiuri miiiiici, scufundate in imensitatea aia de plic. Ma uit la ele si imi cade fata: doua bilete la concert la Bob Dylan!!!!

?????

Pe 2 iunie...

????!!!! adica in seara aceea????!!!!! Ha!

:-) dar de unde sunt??? Cum???

Ma apuc sa invart plicul pe toate partile, dupa destinatar: verisorul lui Bu!!!

Oooooook... pun mana pe telefon si zic, cu cea mai suava voce posibila: Bu, de ce am stat eu o ora la posta, dandu-ma cu capul de toti peretii, ca sa iau doua bilete la Bob Dylan, in seara asta, concert la care eu nu ma duc???? Ah, turns out ca Bu stia de ele, dar uitase sa-mi spuna: verisorul lui le primise la randul lui si ni le-a trimis noua, foarte dragut :-).

Bon, am zis ca totusi sa i le dau cuiva, asa ca, din telefon in telefon, am ajuns la o cunostinta a unei cunostinte, drept pentru care ceva mai tarziu ma intalneam cu o persoana pe care nu am vazut-o in viata mea, sa o fericesc cu doua bilete la Bob Dylan, for free, iar eu m-am intors la bagajele mele.

Mai pe seara au venit si cei doi prieteni, sa facem liste de cumparaturi. Si facem... scriem un roman, ii punem domnului hartia in brate si el pleaca la cumparaturi. I-a luat cam o ora sa le adune pe toate, cu indicatii pretioase prin telefon si toate cele... timp in care Bu, aflat la serviciu, era de negasit, avand telefonul mort. Toate bune si frumoase, doar ca: 1. se apropia ora de culcat copiii care se fugareau prin sufrageria mea 2. descoperim ca cel trimis la cumparaturi ajunsese la casa dar, surpriza, nu avea cu ce sa plateasca: sotia lui, aflata tot in sufrageria mea, avea cardul in geanta. Fun :-)). Urmeaza o disparitie a caruciorului adunat cu greu timp de o ora, caci angajatii Kaufland i-l inhata si-l baga intr-un depozit... telefoane disperate pe la diverse persoane, poate dam de Bu, sa se duca el cu banii acolo... aparitia inocenta a lui Bu la usa, in tot acest tambalau... si recuperarea caruciorului si achitarea acestuia, putin dupa ce il impingem zorite pe Bu pe usa afara :D.

Acum sunt pe ultima suta de metri cu bagajele, ma sui in masina si dusa sunt, offf to the mountains :-).

4 comments:

g.cojocaru said...

un episod destul de monoton pentru voi! :D
sa aveti vreme frumoasa!

Diana Cornea said...

Ha, ha! Super tare! Sper din tot sufletul sa poti sa te odihnesti, recreezi, oleaca!!!
Si ca fapt divers (poate ma repet, nu stiu) aveti o minune de bebe!

Andreea said...

Sunteti simpatici tare! Vacanta placuta.

Zu said...

Multumesc frumos :-)), am revenit, evident cu povesti noi :D....