03 May 2010

Viata, cu cele rele

Astazi se face o saptamana de cand matusa mea este in coma. E internata la urgente, inconstienta, pusa pe ventilatie artificiala si perfuzii. Uneori avem senzatia ca reactioneaza la prezenta noastra, ca ne strange de mana - insa nu putem spune cu siguranta ca nu e un gest reflex. Am decis sa nu aducem copilul acasa, sa-l mai lasam pana in weekend, pentru ca nici nu stim ce urmeaza si la ce ne putem astepta si mai suntem si foarte obositi. Desi imi lipseste enorm, nu ma simt pregatita sa ma ia de "fresh", cand eu sunt cam epuizata psihic. Asteptarea, nesiguranta, ne chinuie pe toti, sunt informatii pe care nu le stim: ce poate urma, cat timp, cat o va tine spitalul... ne invartim in cerc si senzatia de "on hold" este chinuitoare.

2 comments:

oaki said...

Stiu ca e groaznic, dar cheer up! Suntem aici si ajutam pe cat posibil! Capu' sus ca se poate:)
Big hug>:D<
Everything will be okay at the end, if it's not ok it's not the end.

Zu said...

Multumesc frumos :-)... hugs sunt orcand binevenite :D

There was an error in this gadget