16 May 2010

Jurnal de piticot (15 luni)

La ale sale trei luni peste un an, piticot merge de zor. Urca scari, coboara scari, escaladeaza borduri si se cocoata pe diverse praguri... ce mai, e in plina actiune. Cele mai simpatice sunt momentele in care oboseste/ se impiedica/ da de ceva periculos: nu scoate niciun cuvant ci doar se lasa sa cada pe genunchi (sau uneori doar se opreste locului) si intinde o mana in aer, cu un gest poruncitor, de rege - sa-l prinzi si sa-l scoti din incurcatura.

Totusi pe strada prefer sa-l tin de mana, dar doar pentru ca daca ii dau drumul vireaza in cele mai neobisnuite directii. Nu am reusit sa-l fac sa inteleaga chestia cu "vino la mama", cred ca, dimpotriva, la el asta inseamna "fugi de mama, ca e nasoala treaba" :D... Plus ca e lipicios - se duce la oameni si parca stie pe cine sa aleaga: in Ikea l-a luat o doamna langa ea pe o canapea pe care tocmai o testa, alta l-a luat in brate, pe strada un domn a mers cu noi o bucata buna de trotuar, alta data s-a oprit la usa unei banci si nu stiam eu ce face, vrajise o domnisoara care a iesit si i-a dat o bomboana de ciocolata (a mers tantos cu ambalajul fosnitor in mana tot restul bulevardului)... si tot asa.

E un copil foarte linistit si curios, insa genul care analizeaza lucrurile inainte de a se aventura undeva. Sta si studiaza sau contempla linistit ce se intampla... cred ca in scafarlia lui se aduna adevarate baze de date :-)). Nu e dependent de mine, dimpotriva - a stat la bunici aproape trei saptamani si nu a plans dupa noi sau ceva si nici cand plec de acasa nu se streseaza, pur si simplu e... mai circumspect din fire, sa zicem. Eu am decis ca are instincte bune de supravietuire :D, nu se duce cu capul inainte.

Dar curios e: ca vrea sa cerceteze tot. Si mai e si capos: unde vrea el sa mearga sau ce vrea el sa faca... pfff... se incotofeneaza si se incotreaza tot, cat e el de mic, bucatica de om, nu zici ca are atata forta. Iar daca nimic nu merge, apeleaza la lacrimi, wow, tragedie instant, zici ca e sfarsitul lumii :-)). Asta si pentru ca a fost ceva mai rasfatat la bunici (lucru firesc), dar si pentru ca are de unde mostenii, are, are. Cand l-am vazut cum incepe sa tropaie marunt din picioare mi-am adus aminte de mine in copilarie: cum nu imi convenea ceva incepeam sa tropai si sa urlu, huh, pe asta nu trebuia sa o mosteneasca :-)). Dar stie cand nu e voie la ceva si se uita intai la noi, pentru confirmare, iar daca vede ca insistam cu "nu e voie", nu se baga.

In lift topaie de pe un picior pe altul, pentru ca ii place ca se misca podeaua si insista sa deschida usile interioare (in mers), motiv pentru care eu tin mereu un picior proptit strategic in ele. La Buna pleaca intins dupa Biggy, pe care incearca sa o mangaie (in fine, nu ii iese mereu un mangaiat, uneori el crede ca o mangaie si de fapt o trage de coada :D) - dar e mort dupa catei si cand vede unul pe strada incepe sa chiuie si sa faca "wow, wow"... In parc se umple de nisip, insista sa se suie pe tobogan - dar in sensul invers, de jos in sus. Ii place tare mult la baie si cand umplem cada se tine cu manutele de marginea ei (sta pe varfuri) si se uita curios cum curge apa inauntru. Apoi se apuca sa arunce toate jucariile inauntru, una cate una si se uita dupa ele cum cad (si are vreo zece). Ii place sa transfere obiecte dintr-un recipient in altul - ultima data i-am spalat mai multi pantofiori si cand s-au uscat l-am lasat sa se joace cu ei intr-un lighean mare, de unde ii tot scotea si baga la loc. E mort dupa pantofi :-). Are un ritm de viata foarte rezonabil, mananca aproape orice, rade mult, se joaca si singur si e sociabil. Ah, da, si are si toti dintii pentru varsta lui: dinti, masele, de toate - asa a zis doctorita, dupa ce am rugat-o sa ne spuna ce si cum, pentru ca noi ne chinuiam sa-i identificam maselele cand tipa :D (pe alea de sus nu reuseam sa le vedem bine).

E o minune mica, al carei cap usor carliontat se iveste de dupa cele mai neasteptate sertare (cel de sus, la care ajunge ridicat pe varfuri si cu o mutrita concentrata) sau usi (cea de la intrare inseamna ca mergem afara, yupiii...) si care patruleaza neobosita prin toata casa si prin vietile noastre.

5 comments:

Unknown said...

Sa va traiasca si sa fie sanatos. Si Andreiutu e lesinat dupa caini dar nu zice waw waw ci ham ham.:))))))))

Andreea said...

Matei striga cateii cu pis, pis:)Frumos, sa va traiasca!

mariamirabela said...

La multi ani, Bebe Zu! Sa va traiasca, sa fie la fel de intelegator si "cuminte" si mai tarziu!

Dar cum sta cu vorbitul? Eu la partea asta sunt tare curioasa ca Degetzica nu zice decat baba, papa, apa de 2 luni deja. In rest, nimic si toata lumea ma baga in sperieti: "Pai a mea/al meu la 8 luni zicea ....."

Unknown said...

Super tare bebe de Zu!

Zu said...

@Laura: Multumesc frumos, la noi a preluat de la bunici, care asa zic.

@Andreea: :-)) poate e o tactica secreta, sa le atraga atentia...

@mariamirabela: Multumesc,cu vorbitul sta prost, nu se grabeste, exact cum ma si asteptam, el fiind bilingv, asa ca nu ma stresez. Nu cred ca e o problema, zic eu ca fiecare copil se dezvolta in ritmul sau. Stiu ca mai ales "doamnele" din parcuri se grabesc sa aiba copii cu care sa se laude, dar... ce sa zic, sunt mandra de cel mic si de ce face, dar daca nu vrea el sa-mi dea ocazia sa ma umflu in pene si la auzul "cuvantarilor" lui, asta e...:D

@Silvia: :-) multumesc