Weekend cu plimbari

Weekendul nostru a inceput vineri, cand Bu ma anuntase cu surle si trambite ca plecam la munte. Yep, right, caci ceva mai pe dupa amiaza m-a anuntat, fara surle si trambite, dar cu tunete si fulgere din partea mea, ca are de lucru si amanam pe sambata de dimineata. In conditiile in care eu aveam tooooaaaaate bagajele pregatite, insireate frumos la usa, iar asta include si lada frigorifica, toate cele necesare pentru spalat si culcat bebe si tot asa, ca sa am eu ce sa despachetez/ reimpachetez, in cazul in care ma plictiseam.

A doua zi de dimineata, planuisem sa plecam pe la 7.00, eu avand ceasul setat sa sune la 6.00... doar ca cel mai mic membru al familiei a dat scularea la 4.20. S-a trezit intai Bu si, in timp ce incerca sa adoarma la loc piticotul, (fara a avea vreo sansa de reusita de altfel, pentru ca acesta era vioi-vioi), am decis ca bon, hai sa plecam. Am adunat bagaje, cocotat totul in masina si dusi am fost... Planul era sa trecem si pe la nasii nostri de casatorie al caror pitic urmeaza sa faca si el un an in curand, ei fiind in Brasov... si cum eram matinali, la 8.30 noi le bateam la usa, veniti taman de la Bucuresti :D.

In toata nebunia asta, ne-am prins si de ce eram noi asa de vioi cu noaptea in cap: dintele cu numarul opt sparesese gingia si se alaturase si el fratilor lui. Aha, bon. Matinal dinte, daca ma intrebati pe mine...

Repliati pe la 12.00 la casuta de la munte, a inceput sa ne ninga. Si a nins, a nins, a nins, a tot nins... ceva incredibil. Eu impachetam piticotul si Bu impreuna cu tata il scoteau cu sania- i-a placut la nebunie. Sania nu are spatar, e mostenire de la gogoasa... si totusi bebe se tine tantos in ea, fara probleme. La munte piticot a descoperit si scarile, pe care le-a atacat vitejeste si acum le urca rapid, taras-grapis pe ele- i-am zis eu sa le ia in ordine si intai sa perfectioneze treaba cu mersul singur, dar nu m-a ascultat...

A doua zi: plecarea la Bucuresti. Pe drum decidem sa chemam niste prieteni pe la noi, cand ajungem, insa se dovedeste ca prietenii nu au masina, asa ca ori mergem noi la ei, ori asta e. Bu zice ca ok, mergem acasa, hranim piticul si apoi ii vizitam. Eu zic nooo, daca ma duci acasa, ma scurg pe o canapea, ceva si gata, nu ma mai misc stanga- dreapta... Si uite asa am aterizat noi in vizita direct de pe drum: am scos din lada frigorifica mancarea, hranit odrasla si noi ne-am comandat pizza :D.

Acasa am ajuns muuult mai tarziu, cam terminati dupa un weekend de oameni umblareti.

A doua zi piticot a dat trezirea pe la 7.30 si amandoi eram complet nauci: eu l-am informat savant pe Bu ca am uitat pe undeva un biberon si el deja se pregatea sa sune la Brasov dupa el, cand m-am prins ca era fix (!!!) in fata mea :D... el a inceput sa rada de mine si sa ma tachineze... dupa care mi-a comunicat ca o sa-si plateasca pariul la sfarsitul lui februarie (noi fiind deja in martie :D) si niciunul nu s-a prins ca ne uitasem aparatul foto la prietenii nostri acasa...