08 March 2010

Jurnal de piticot (13 luni)

Piticot e in fata mea si da de-a dura pe podea niste castronase de plastic de la o jucarie care ii place foarte mult. Maraie si afiseaza o fgura concentrata, in timp ce eu sunt epuizata. Cam asta e raportul nostru de forte la un an si o luna :D.

Am intrat in era negativelor si nu, nu stiu cum sa reactionez (in afara de trei ragete firesti pe care le sufoc cu greu in cosul pieptului :P): tipa, urla, refuza, nu respecta interdictiile si are tendinte de agresivitate. A nu se intelege ca este o bestie la casa omului, nuuuu, dar, pfff, are personalitate. Una nou descoperita, cam de patru zile :D. Concret, astea inseamna ca refuza mancarea (dar numai la masa de legume, punctul nostru slab dintotdeauna) si ca tipa cand nu ii convine ceva. Si da din maini, eventual dandu-mi mie peste mana cand incerc sa manevrez lingurita de supa inspre el si, oh, ce fun e sa zboare supa cat colo... E o situatie noua si inca nu stiu bine cum sa o gestionez. Clar e nevoie de muuuuuulta rabdare...

In rest, e bine, foarte bine. A luat in greutate, ajungand la 9.59 kg... parca i s-au mai lungit nitel si carliontii... si yep, avem si dintele cu numarul opt. Setul complet, asteptam sa trecem la masele :D.

Ceea ce imi aduce aminte ca incerc sa-l spal pe dinti :-))), iar el refuza cu indarjire, intorcand capul in directia cealalta si strangand hotarat din buze. Asa ca i-am dat lui periuta, sa mestece constiincios pasta, in speranta ca macar va actiona din interior catre exterior, ca de periat, niet sanse so far. Urmatorul pas este sa-l pun pe tati sa se spele pe dinti in fata lui, pe principiul: "in plansa alaturata puteti observa adevarata intrebuintare a periutei de dinti".

E obsedat sa mearga si desi poate sa o faca bine-mersi si singur (pe testate: au fost momente in care l-am "tinut" doar de gulerul tricoului si a mers practic singur, eu prinzand bucatica de tricou doar de forma) inca mai are nevoie de mine, e o bariera psihica pe care nu a trecut-o inca, asa ca vine oriunde sunt, se agata de mine si ma trage de mana... sa mergem dara la plimbare...

Ii place oglinda: se scalambaie, isi vorbeste singur, se pupa... e un show intreg. Ii mai plac mingiile: am fost la munte unde avem ramasa de la gogoasa o piscinuta cu multe bile de plastic, wow, piticot a fost in extaz!!! L-am pus acolo si s-a invartit si sucit cu toate bilutele alea, mort de fericire... E topit dupa Biggy, dupa care pleaca prin casa in patru labe, incercand sa o prinda de coada. Si se chinuie sa-i spuna numele, iesind niste combinatii de consoane extrem de caraghioase... Telecomanda e deja condamnata: ii scoate "usita" de la baterii cu dintii- are deja o tehnica de invidiat- dupa care ataca bateriile... A invatat sa dea si sa primeasca si imi intinde diverse obiecte pentru care trebuie sa multumesc frumos incontinuu... Stie sa faca "pa-pa" cu manutele, dar face cumva asa de caraghis ca zic ca e un soi de "hai, valea- valea de aici" :D... Tot la munte a descoperit scarile: s-a dus glont la ele si a inceput sa le escaladeze si deja la a doua incercare se descurca perfect, le-a escaladat pana sus. Asa ca am bifat si urcatul scarilor, pe langa mersul neobosit... A invatat sa dea jos perna de la fotoliu si sa se suie in el (cu perna cu tot e prea inalt pentru el). Se suie si in patul nostru, fara probleme. Se da jos destul de usor. Pe canapea inca nu poate, e prea inalta, dar stie sa se dea jos si de pe ea... Ne jucam de-a urmaritul (eu il fugaresc sau ma fugareste el pe mine) si cucu-bau, iar asta il face mereu sa rada.

Cu iepurasul e o distractie intreaga: atunci cand se trezeste ne cheama si sta in picioare pe marginea patutului, cu iepurasul in mana, pregatit. Numai cand e sigur ca il vedem, ia o mutra serioasa si arunca hotarat iepurasul afara din patut!!! (evadeaza pe bucati???). In general iepurasul sta doar in pat, insa mai nou s-a invatat sa se duca la el in camera si sa bage mana printre gratii, tragand animalutul afara. Daca e prea departe si nu il ajunge, incepe sa maraie. Si oriunde ar fi (in masina, acasa etc.) iepurasul il ajuta sa adoarma: incepe sa isi suga degetul, eventual si una dintre urechile animalutului si se cuibareste a somn. Nu plecam nicaieri fara iepuras (care de fapt sunt trei identici, dar bebe nu stie asta :D).

Zambeste, rade, se bucura teribil. E teribil de curios si ii place sa cerceteze tot ce prinde. Danseaza, sporovaieste, topaie, se agita, misuna, cerceteaza... creste.

Acum e in fotoliu si rade la mine cu hohote, foarte incantat de el :-).

9 comments:

Silvia said...

Retraiesc prin tine si prin alte mamici cu copilasi mai mici decat Mariuca toate sentimentele si emotiile incercate nu de mult. Si e absolut incantator! Pe masura ce citesc imi aduc aminte cand facea Mariuca nu-stiu-ce sau cum facea in fata oglinzii, cum zdranganea plasticele pe gresie, cum imi dadea peste mana la proverbiala supa de legume... Sa va traiasca si sa fie sanatos, ca noi tot epuizate vom fi! And this is JUST the beginning... :))

La Multi Ani de 8 Martie!

shell said...

La multe luni, multi ani inainte lui Piticot!
Si pentru mama ZU un La multi ani! de 8 Martie! esti o mama nemaipomenita (sincer, nu e un compliment ieftin te apreciez) si sper ca peste 3 luni si ceva, cand se presupune ca o sa mi tin si eu piticotul personal in brate sa nu fiu mai prejos.
Mihaela

cojocarii said...

La multi ani! si piticotului si mamicii sale - cu ocazia zilei de 8 Martie!

La cat mai multe bariere depasite!

mariamirabela said...

Pentru prima oara comentariul la postul acesta incepe cu La multi ani!, nu La multe luni inainte!

Si tot pentru prima oara iti scriu La multi ani, mamico!:

La multi ani, bebe-Zu, esti baiat mare! (am uitat luna asta, shame on me!)

moto_pitzi said...

eu am trecut-o pe ancuta la mancare normala de la 11-12luni, cam asa. adica manca fix aceeasi mancare ca si noi, doar ca erau pasate/ maruntite mancarurile pe care nu le putea mesteca, pentru ca primul dinte a aparut pe 10 luni. s-ar putea puiul tau sa nu-i mai placa mancarea si ar fi bine sa nu-l fortezi, ci sa treceti la nivelul urmator, incercand o alimentatie cat mai aproapiata de a voastra (supa sa devina ciorba, puiul fiert sa devina tocanita etc).
in privinta spalatului pe dinti, este de preferat sa-l lasi sa se spele singur, alaturi de unul dintre voi si, la inceput, de preferat aceeasi persoana. e bine sa-l invatati de pe acum sa se spele imediat dupa trezire, cu persoana de acelasi sex cu el (fiind men stuff). spalatul si seara introdu-l mai tarziu, cand prinde spilul bine si incepe sa-i placa. de pe la un an si jumatate-doi, e bine sa-l inveti treburile intime sa le faca cu tatal lui: mersul la toaleta, baia etc. ma rog..sunt multe de spus, daca ai nevoie de un sfat, cu mare placere :).

Zu said...

La Multi Ani tuturor, multumesc frumos pentru urari!

@Silvia: Multumim, sunt convinsa ca asta e doar inceputul si asta ma pune rau pe ganduri :-)).

@Shell: Felicitari pentru piticot (e baiat?), sper sa ai parte de o nastere usoara! Multumesc pentru compliment, ce pot sa spun, de umflat ma umflu eu in pene, dar cred ca mamele in general sunt o tagma aparte :D.

@Cojocarii: Multumim frumos, viata noastra e plina de "distractii", asa ca nu ne putem plange de plictiseala :D.

@Mariamirabela: Ai dreptate, chiar ma gandeam daca mai e cazul sa mai numar lunile... dar am zis ca, hai, numaram si anul asta :-)

@Moto_pitzi: eeee... ce mica e lumea :D, multumesc pentru sfaturi, experienta cuiva "patit" e tare utila.

Bebe mananca deja mancare gatita, ca si noi, dar legumele nu sunt preferatele lui, pentru ca nu sunt dulci, pfff, asa ca isi permite sa-mi mai faca ceva crize de personalitate. E frustrant tocmai pentru ca stau si gatesc diverse minunatii (sanatoase, legume diferite etc), iar el da cu ele de pamant, dupa cum are sau nu are chef in zia respectiva.

Cu spalatul pe dinti mi-ai dat o idee, uite ca o sa incerc sa-l pun cu tati dimineata, sa vedem cum merge. Eu il puneam seara, la baie.

moto_pitzi said...

cand inca este micut, treburile care sunt "de invatat"/ "de deprins" nu este indicat sa se intample seara. seara el este obosit, chiar daca nu se lasa rapus, este agitat si n-ai nici o sansa sa faci ceva altfel decat vrea muschiul lui. asa ca transfera-le peste zi, cand este fresh, curios, dornic sa vada, sa experimenteze :).

Zu said...

@Moto_pitzi: Chiar am incercat dimineata si parca a fost mai bine, asa ca perseveram in directia asta :D. Mai greu pentru noi, pana ne adunam gandurile...

moto_pitzi said...

am fost o perioada la psiholog si intentionez sa reiau. facem minuni in relatiile cu micutii. culmea este ca folosesti in mare parte aceleasi "ustensile" ca si pana atunci, numai ca le folosesti corect. ceva gen: in loc sa te piepteni cu cutitul, te piepteni cu pieptanul, si cu pieptanul nu te mai speli pe dinti, ci te pieptani etc.

There was an error in this gadget