20 February 2010

Promenada

Avem un hol lung, tocmai bun de explorat de un copil mic, plin de curiozitate. Si a vazut multe in ultimul an: pe bebe leganat de plimbarea mea lenta si cantecelele pe care le inganam... mai tarziu pe micutul patruped descoperind lumea si castigand tot mai mult teren, patrat de gresie dupa patrat de gresie... au urmat nesfarsitele trasee cap-coada cu bebe-maimuta tinut bine-bine de ambele manute si pasind cu maare grija, pe varfuri, ca pe ceva fragil... si turele de viteza la manerul bolidului- antemergator, piticot galopand in zdroncanit de roti de plastic... iar acum am ajuns sa ne plimbam, mama si fiu unul langa altul, tinandu-ne de mana :-), de o singura mana. De multe ori suntem chiar trei, caci bebe inhata in mana libera un catelus de plus, pe care il tine atarnat de o ureche :D... Mergem catinel-cainel pana in capat, ne oprim putin la oglinda sa ne scalambaim si apoi ne intoarcem agale, ca doi prieteni vechi ce au multe sa isi spuna. Agatat de mana mea si baletand de parca ar merge pe o franghie, piticot sporovaieste...

4 comments:

Ceska777 said...

Numai bine dupa asa antrenament la vara o sa alergi dupa el prin parc...

mariamirabela said...

Ce frumos ai scris! Finalul mi-a placut in mod deosebit!

In curand, piticot singur, eventual cu un catel de plus tinut de o ureche!

lore said...

Felicitari pentru pornire si incredere. La noi dureaza de ceva vreme mersul de o manuta! Speram sa-l scap de hainute, cizme si gecute ca sa se simta mai liber si sa mearga singurel.
Oricum, curaj, bebe-zu!

Zu said...

@Ceska777: ai dreptate, deja ma uit dupa ceva incaltari potrivite...

@Mariamirabela: multumesc frumos, eu il vad cam incalcit :P... Abia astept sa isi dea drumul, dar mi-am propus sa nu il grabesc si nici sa nu il compar, pfff :D

@Lore: aha, deci poate dura ceva mai mult... multumim frumos de incurajari, dupa cum spuneam, mi-am propus sa nu il grabesc, sa il las sa faca lucrurile in ritmul lui.