28 February 2010

Mda

Cred ca cel mai greu ne iarta cei care ne-au gresit noua.

6 comments:

Anonymous said...

Si eu cred asta...
Oana

forfecutsa said...

pentru ca sunt oameni care isi amintesc doar greseala, nu iertarea pe care le-ai ingaduit-o.
sunt persoane care nu inteleg ca iertarea poate fi cea mai mare palma, lectie si totodata dar.
nu te necaji.
te pup tare

Radda said...

Oricine ar fi, probabil tu il vei ierta pe cel ce nu te iarta....si asta conteaza. Imi doresc sa pot face un efort si sa iert si eu mai des, mai ales in Postul Pastelui; sa fim constienti ca fiecare gresim, chiar dc uneori nici nu ne dam seama decat f tarziu sau poate niciodata.Am auzit un preot spunand ca fraza "si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri", nu ar tb sa o rosteasca decat cei care chiar iarta.

Zu said...

Ah, da, de multe ori vreau doar sa trecem peste dar iata ca cealalta persoana nu reuseste cu adevarat, pentru ca atunci cand vine vorba de mine isi aduce aminte ca a fost prinsa cu musca pe caciula si asta o face sa se simta slaba si mult mai meschina decat se viseaza :D... asa ca e mai simplu sa ma evite si eventual sa-mi poarte si putina ranchiuna.

Anonymous said...

Sotul meu m-a inselat inca dinainte de casatorie si pana azi. Pana nu am avut "probele" in mana m-a acuzat ca sunt nebuna si incepusem sa cred si eu ca, Doamne, exagerez... La toate astea se adaugau jigniri, lipsa de repect, violenta verbala si fizica. Iar vinovata eram, desigur, eu, incepusem sa il cred.
Nu ma iarta nici in ziua de azi ca l-am prins cu minciuna si ca i-am dezvaluit chipul meschin la lumina zilei - am observat cu amuzament ca de fiecare data cand il descopar (mai uita sa-si stearga urmele) cu mata in sac, el e cel care e suparat si care face scandal.
Sa adaug ca m-a luat de nevasta pt ca eu am "bani, nu gluma" si "prestigiu", pe cand el nu are decat datorii (sa zicem peste 60 000€), procese si foste neveste, facandu-ma sa cred ca ma iubea de nu se poate? Si ca in fata altora are un comportament ireprosabil, pentru a-i face sa creada (si pe mine m-a facut sa cred) ca ma iubeste?
Azi, ma rog, in prezent, astept momentul in care voi putea, in sfarsit, pleca, divorta... In schimbul libertatii mele, omul vrea bani - pentru ca, uneori, nu aveam de lucru si atunci traiam "pe banii lui", fara un salariu al meu, deci ii datorez... Ii datorez bani cand ma urc in masina sa mergem undeva, 7€ la kilometru (motorina si uzura) si alte aberatii. Tac si platesc. Povestea e lunga si complicata, nu are rost sa o detaliez, ajunsesem deja la concluzia ca cei care gresesc, sunt tocmai ei cei care nu iarta, iar comentariul ultim al lui Zu e corect...
Asta e.
Zu, imi place blogul tau, il deschid de ceva timp pentru ca imi place cum scrii, zambesc des in fata stilului vioi si al umorului, si uitandu-ma de departe la viata ta speranta mea inca traieste, ma gandesc ca intr-o zi voi avea, poate, o familie la fel cu a ta si un partener de viata nu la fel, dar macar nu un om odios. Asta e al doilea comentariu, primul e cel de sus de tot de pe pagina asta - tot eu eram :) - si imi pare rau ca nu e unul vesel sau simpatic care ar putea sa te faca la randul tau sa zambesti. Poate data viitoare :)
O zi frumoasa si numai bine,
Oana

Zu said...

@Oana: una dintre functiile acestui blog este sa imi permita sa cunosc oameni (eu fiind si o vorbareata incurabila :D), asa ca ma bucur ca "ne-am intalnit" si iti multumesc pentru compliment.

Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi si nici relatia mea nu este perfecta, asta cu siguranta... insa cred ca daca nu esti fericita atunci inseamna ca musai trebuie schimbat ceva. Cand o persoana alege drumul care o face fericita, ajunge sa se simta bine cu ea insasi si relatiile cu cei din jur sunt mai bune si da, atunci zambeste mai des :-).

There was an error in this gadget