30 September 2009

Being a designer

Ok, am dat peste un clip care m-a uns pe sufletul meu de designer chinuit (da, limbajul este cam vulgar, insa ideea....).

Traim intr-o lume in care toata lumea se pricepe la toate meseriile (mai putin medicina si avocatura), insa designerii o incaseaza rau de tot, zau asa... un logo acolo, ce iti ia asa de mult??? Ca doar creativitatea e o chestie care se face asa... din varful degetelor... fara brief/ informatii ceva, fara documentare/ target/ public tinta/ stil/ ton/ concurenta/ mediile pe care va aparea etc etc. Chiar daca tu esti cel care il tragi de manecuta ca, ok, am nevoie de info suplimetare, nope, asta e tot, just sit down si gata, fa-ti vraja si scoate ideea perfecta, taman ce visa si avea nevoie clientul- vaaai, de unde ai stiut???? Client care mai joaca si rolul de stapan, cu cerinte suplimentare (adica hai, ca poti sa faci si un flyer acolo, ca e mic) si e plin de sugestii despre cum e mai bine sa faci. In meseria ta, la care ai pretentia ca te pricepi si in care ai niste ani de experienta in spate. Who cares, clientul stie... A, si vrea si repede, calitativ si ieeeftiiiin, ca de', ce mare lucru...

Si nu iti vine la un moment dat sa injuri, sa iti bagi tot ce ai de bagat, inclusiv picioarele si sa faci ce vrea el, ca tot nu te ajuta/lasa sa iti faci meseria asa cum trebuie si iti mai si taie cheful sa mai faci ceva???? Dupa care tot tu te simti prost???

29 September 2009

La ce e bun blogul

Mai bine zis, la ce nu e bun, pentru ca nu m-a ajutat de data aceasta... Ideea fiind ca, zau, eu nu stiu cand naiba m-am casatorit, ok??? Da, pe bune, nu tin minte, e undeva in februarie... douazeci si ceva... Asa ca atunci cand a aparut Bu in messengerul meu zicand: noi cand am avut nunta??? a urmat dialogul de mai jos:

Zu: 23 sau 27 februarie, stai sa ma uit
Bu: hahaha, eu am zis 23-28. cred ca 23

Si am cautat pe blog... si nu era clar, drept pentru care a trebuit sa ma duc la albumul de nunta, sa vad... asa ca acum scriu aici, pentru cand o sa mai am nevoie: m-am casatorit cu Bu pe 23 februarie 2008. Howgh!

28 September 2009

Nebulizator???

Am nevoie???

Bebe racit

Prima data cand e bolnav. Racit, doar ii curge nasul, fara tuse. Stare febrila avea si inainte, de la dinti, asa ca nu stiu ce sa zic, dar febra nu are...

Nu poate sa respire, nu ma lasa cu pompita (face ingrozitor), nu poate sa doarma, plange, e marait, sunt disperata ca nu il pot ajuta... Toata noaptea s-a tot trezit, adormea numai dupa ture lungi prin casa cu el in brate si pana la urma m-am culcat eu mai mult in fund decat intinsa, cu el dormind pe umarul meu si asa s-a linistit. Altfel vad ca are pofta de mancare, insa se chinuie tare cu respiratia si ma doare sufletul sa-l vad asa...

26 September 2009

Baby Expo

Am fost la Baby Expo si am scris detaliat intreaga poveste aici. Bottom line, m-am enervat teribil, in special din cauza aglomeratiei si a zapuselii din interior, dar si pentru ca eu chiar vroiam sa ii cumpar lui bebe jucarii multe, cu butoane, muzici si tot felul de chestiuni similare (pe principiul cauza- efect) si nu am luat mai nimic. Visam la cuburi moi, conuri de sortare cu zdranganele si diverse texturi, ceva "pian" cu sunete de animale, jucaria follow me Fred... pfff...

Acum am ramas cu intrebarea: ce sa cumpar si de unde pentru una bucata copil de aproape 8 luni, care se plictiseste (si pe buna dreptate) de zdranganelele pe care le are de pe la 3 luni????

25 September 2009

The dark side

Exista mai multe teorii despre cum sa iti cresti/ educi copilul... iar eu cred (evident, excluzand extremele) ca nu exista una mai buna decat toate, ci doar varianta potrivita pentru dinamica fiecarei familii. Noi am mers mai degraba pe ideea de respect (tratam odrasla cu respect si ne asteptam sa faca si ea la fel) si pe principiul "te iubesc, dar nu esti stapanul meu". Stiu ca e mic, dar cred ca e vorba de atitudine aici, nu de capacitatea lui de intelegere, asa ca eu am mereu gija sa ii multumesc si sa il rog frumos... si da, au fost momente in care l-am lasat sa planga. De cand s-a nascut cred ca am facut-o de trei ori, iar Bu o data. Si este groaznic. Nu am sa incep sa detaliez motivele, sunt acele clipe in care isteria escaladeaza si dupa zile intregi de copil complet schimbat si imposibil de multumit ajungi sa decizi ca asta este, trebuie sa invete ca nu merge asa si sa isi gestioneze singur sentimente ca frustrare, furie etc... fac parte din natura lui umana si trebuie sa stie sa "deal with it".

Am sa spun doar ca asta este the very dark side of parenting. De mii de ori mai greu decat sa te duci la el, sa il iei in brate si sa il strangi tare la piept. Si sa nu ii mai dai drumul. Desi crezi ca faci ce trebuie si esti constient ca daca te duci la el strici tot ce ai facut pana atunci si o iei de la capat, tot stai ca pe ace langa usa lui, urmarind prin crapatura sa te asiguri ca nu pateste nimic, ca e totusi bine. In mod surprinzator, realitatea este ca bebe depaseste momentul relativ usor- plange teribil de induiosator minute bune si in cele din urma adoarme... insa pentru mama... ultima data eu nu am mai rezistat, am cedat, m-am dus in camera lui si l-am luat in brate, iar penultima data, pfff, bebe plangea la el in patut iar eu plangeam in camera alaturata. Cand tocmai ma ridicam sa ma duc la el- a adormit.

So far e cel mai greu lucru posibil, mult mai greu decat tot ce am facut cu si pentru el de la nastere incoace. Este motivul pentru care am plans, sfasaiata intre rolul de formator al copilului meu si cel de mama, care iubeste si protejeaza.

Breaking news

Avem verisoaraaaa!!!

Adica odrasla are, ca eu aveam de mult, una chiar insarcinata lately... si care taman a nascut pe 23 septembrie o domnisoara de 2500g si 49 de cm.

:-) familia lui bebe se mareste si o sa mai creasca si cu un verisor asteptat sa se nasca anul viitor, asa ca e frumos pe la noi...

24 September 2009

Manole

Mesterul Manole. Asa ma cheama, mai nou.

Asta pentru ca ce fac eu ziua, tati desface seara: i-a dat piticotului reviste si acum cine e in hol, acolo unde tinem revistele citite, tragand de zor de ele??? Mda... e chiar simpatic: patruleaza pana la ele si se serveste singur, tragand de cele mai la indemana. Si cum nu il las sa stea pe gresie, il iau pe sus si il aduc in sufragerie, cu tot cu "prada" pe care o tine strans in manute :-).

Tot Bu i-a dat si telecomanda... vai mie, eu care spuneam ca big no-no la jucariile de adulti. Si da, i-a dat si telefonul lui, macar al meu inca mai este teritoriu interzis...

Bu si Zu

Abia trezit din somn, Bu urmareste preocupat la tv un reportaj despre spargerile in casele cu termopane (cat de usor se poate intra prin efractie bagand o ranga in PVC) si zice, concentrat:

- Oooo, iti dai seama ca trebuie schimbate toate geamurile...

...ma uit la el usor amuzata si spun:

- Mmmmmm, Bu, tu nu ai uitat ca stam la etajul opt, nu???

...surprins, Bu se repliaza rapid:

- Aaaaaa, nuuuu, ma gandeam la fratele tau...
- Bu, si el sta tot la etajul opt, remember???


:D

23 September 2009

Revolutieeee!!!!



... dar sa stim si noi...

Chestiunea liftului incepe sa-mi devina simpatica, deoarece intriga s-a complicat brusc. Sa recapitulam... din episoadele anterioare: locuiesc intr-un bloc ok la nivel de curatenie si diverse reparatii (de la acoperis la cosul de ghena... etc), drept pentru care "cetatenii" s-au gandit sa renoveze liftul... Evident ca asta a implicat probleme de logistica majore, mai ales daca stai pe la ultimele etaje si mai ai si un copil in carucior. Iar totul a culminat cu zilele in care l-au inchis de tot. Se lucra la cabina... si zilele respective au devenit o saptamana, aproape doua... pana ieri seara, cand finally i-au dat drumul. Ooooo si ce cabina shiny and bright avem, cu usi culisante si finisaje fatoase :D. Presimt ca o sa imi placa foarte mult sa merg cu liftul, mai ales acum ca stiu cum e fara...

Insa pana sa reporneasca dracia populatia intrase in fierbere, mai ales ca eram cam dusi cu zaharelul: ca e gata vineri, ba ca sambata, ba ca luni... plus ca probabil exista si la mine in bloc ceva dedesubturi de invidii si certuri, have no idea, cert e ca luni au aparut pe toate usile de lift (la toate etajele, semn ca cineva se cocotase pana in turn) afise printate frumos, ca cel de mai jos:



Textul? "Revizia ar trebui sa inceapa cu presedintele ascoiatiei de locatari".

:-)) mie mi-au oferit distractie gratuita cat ma luptam sa tot cobor si sa urc opt etaje cu copilul... Mai ales ca pe unul dintre ele a fost adaugat cu pixul, scris frumos: "esti prietenul meu, semneaza-te" (semnat indescifrabil)...

Nu stiu ce este/ a fost asta, dar e clar ca se pune de-o revolutie :D. Trebuie insa sa apreciez cat de civilizat se manifesta lumea in blocul asta: afise printate frumos, cu o bruma de layout, puse in "chilotei de plastic" si lipite centrat pe usa liftului... plus ca si completarea cu pixul era scrisa corect...

Asa ca zic si eu: revolutie, revolutie... da' sa stim si noi! :-))

19 September 2009

Viata in donjon, partea a doua

Suntem in continuare sechestrati in donjon, pentru ca nu au dat drumul la lift si nici nu par sa... Asa ca familia reunita (acum il avem si pe tati la purtator) a comandat pizza in turn si s-a entuziasmat filmand piticotul care acum tine mortis sa paseasca. (si face niste pasi cracanati... ceva gen luptatorii de sumo :D).

Telefonul ragusit

Buna i-a cumparat lui bebe un telefon de jucarie de la Chicco. O minunatie: suna, lumineaza, are butoane, clipoceste... si e taman bun de bagat in gura. Toate bune si frumoase, doar ca telefonul nostru cel nou e probabil lovit de o raceala, ca abia daca se aude ce zice el acolo. Cam trebuie sa-ti lipesti urechea de el ca sa te prinzi ca vorbeste. Ok, mie nu imi plac jucariile care urla si le iubesc pe cele cu reglare de volum, insa asta e extrema celalata.

I-am schimbat bateriile, l-am cautat de butoane ascunse... ma predau. Totusi e o jucarie care costa niste bani buni, de la o firma cu pretenitii- ce imi scapa???

Zi istorica

Eu cred ca a zis "mama". Dar pentru ca eram singura in camera cu el si nu am martori, astept repetarea fenomenului, ca sa fiu sigura.

Tot ieri a stat in picioare, sprijinindu-se cu o mana de raftul de la biblioteca. Aici nu sunt dubii, am facut si poze :D...

18 September 2009

Viata in donjon

Daca ieri si alaltaieri ati fost acasa si ati auzit pe scara blocului un zdranganit insitent, marsand triumfal catre parter, inseamna ca suntem vecini. Iar sursa zgomotului eram eu, incercand sa evadez din donjon- unde ma abandonasera astia cu liftul pe post de danzel in distress... Pentru ca mda, liftul e in renovare, de luni pana diseara si e oprit complet (eu credeam ca ii mai dau totusi drumul insa, nope, shut down total). Super fain, cand stai suuuus si ai un copil in carucior...

Insa cand mi-a venit ispita taman la usa blocului, provocandu-ma la o plimbare cu odraslele din dotare... m-am ambalat. Am impachetat jumatate de casa (sa am la mine si de ploaie si de frig...) si am plecat pe scari opt etaje cu sacosa in spinare, copilul in marsupiu si tragand dupa mine caruciorul (pliat) care zdroncanea de mama focului. La intoarcere am avut ajutoare si "barbatii" au cocotat tot balamucul la loc, in donjon. Unde eram chitita sa stau pana azi, doar ca ieri bebe era marait (mai ies niste dinti, ceva) si casa mea un relativ haos in plina curatenie, asa ca iar am luat-o zdronca- zdronca pe scari in jos, ne-am cocotat in masina si dusi am fost. La intoarcere insa nu am mai avut ajutoare asa ca am urcat opt etaje cu carucior si bagaje, am coborat clatinandu-ma opt etaje si am urcat, again, cele opt etaje, cu pauze deeese... ducand si odrasla de opt kg sus.

Azi nu plecam nicaieri, ca deja am febra musculara :D.

15 September 2009

La pas

Ok, odrasla are 7 luni si ceva si vrea sa se ridice in picioare!!! Acum se sprijina cu mainile pe o perna si ridica fundul cu picioarele perfect drepte, iar chestia asta i se pare teribil de amuzanta... Chiuie, zambeste si tot repeta miscarea...

Eu inca nu m-am obisnuit cu ideea ca ma urmareste prin bucatarie sa ma prinda de picioare si el vrea sa o ia la pas...???? Deja taratul lui saltaret s-a transformat intr-un mers in patru labe de toata frumusetea...

Nu cred ca am facut un geniu, insa sunt din ce in ce mai convinsa ca omuletul asta e grabit rau (iar eu nu, nu sunt pregatita)...

14 September 2009

Animalele copilariei- epilogul epilogului

Mda, am zis eu ca asta e epilogul povestii de aici, insa iata ca mai exista un episod:

Bro' si gogoasa, in vizita. Bro' inhata creatura din patutul lui bebe si lanseaza catre gogoasa un: "ce animal e asta?".

- "Hipopotam!", a venit raspunsul prompt

Mda, neam din neamul meu... mi-a venit sa-l pup de drag ce imi era...

BTW: Azi e prima zi de scoala a gogoasei...

13 September 2009

Jumatate de weekend plin

Da, stiu, weekend-ul nu s-a terminat. Insa am vazut pe net un filmulet lacrimogen cu un bebe... ok, eu nu sunt lacrimogena, nu le am cu pisi-pisurile si miti-miturile, insa pfff, mi s-a facut dor de copil. Mda, I know... lame.

Asa ca am zis sa ma descarc. Ca sa pot lucra, ca doar de asta sunt singura acasa- ca sa lucrez. So, here we go: weekend-ul meu so far...

Mai intai si mai intai, vineri noapte am luat bataie la Catan de la propriul meu sot. Eu, care aveam suprematia la acest joc... Bleah. In apararea mea nu pot sa spun decat ca, in paralel, imi pusese la tv Die Hard 4 si eram cu jumatate de creier comutata pe film.

Apoi, nu am plecat la munte. De dimineata am terminat una- alta prin casa, am hranit copilul pe la 11.00 si dusa am fost la intalnirea Mafiei Mamicilor, lasandu-l pe Bu sa se lafaie prin casa. A fost frumos si relaxat- deja lumea se cam cunoaste. Din pacate iar nu am reusit sa vorbesc "pe indelete" cu toata lumea, la chestia asta se pare ca nu sunt buna, pentru ca sunt cateva persoane cu care abia daca am schimbat doua cuvinte si pe care chiar ma bucuram sa le vad. Pfff. Iar odrasla (care vad ca s-a legat bine de porecla de "bebe Zu" data de Ada :D) a cazut lata cand am ajuns acasa.

In timpul asta, restul clanului era la munte. Cautand verigheta :D... Pentru ca, minunea-minunilor, tatal lui Bu a facut rost de un detector de metale. Ooooooooo, da, un detector de metale. Nu mi-e clar cum de l-a gasit, dar, oricum, sambata de dimineata parintii mei si parintii lui, plus Bro', cautau verigheta. Sper din tot sufletul ca s-au filmat, pentru ca imaginea cred ca a fost monumentala... Evident ca verigheta nu a aparut, pentru ca s-a dovedit ca erau niste dale de beton acolo care aveau fier in ele si au bruiat complet masinaria... Da, saga verighetei continua... acum nevoie de un miracol ca sa apara...

Acasa noi am stat cuminti prin "vastele apartamente" si abia dupa amiaza am putut sa mai iesim, adica pe la 18.00 noi ne indreptam spre IKEA- Baneasa, manati de ideea securizarii casei. Ideea era sa luam portita pentru copil... Si nu am luat, pentru ca nu imi place sistemul- e din cel cu dat gauri si eu nu sunt inca dispusa sa-mi gauresc peretii. Asa ca mai cautam. Am luat in schimb aparatoare de prize de la Miniblu, din cele cu cheita, mi s-au parut mie mai sigure... La intoarcere ne-am hranit copilul in masina si, ajunsi sus, l-am aruncat direct in pat: noapte buna bebe... Yep, right, ca niciodata, bebe avea chef de joaca... Ok, o tura prin casa: noapte buna bebe... Nope. Ok, o tura prelungita prin casa, cu soapte si cantecele: noapte buna bebe. Si bebe s-a culcat...

Iar azi de dimineata Bu m-a lasat sa dorm putin mai mult si l-am gasit cu laptele gata pregatit si schimband scutecul copilului. I-a dat de mancare, eu le-am facut "pachetelul" cu masa de la 11.00 si dus a fost cu odrasla, carucior si marsupiu. Acum sunt singura. Am de lucru, e finally liniste dreapta- stanga si eu ma simt aiurea. La fel de aiurea ca atunci cand merg in oras cu Bu si impinge el caruciorul... mi-a luat cineva obiectul muncii...

11 September 2009

De la Piticot la...

noua porecla a odraslei (care se rotunjeste pe zi ce trece): "Butelcuta"... Alte porecle: "micutul bochiman", "veselie cu doi dinti", "copanele".

10 September 2009

Ce sa faci cand...

* mentiune: toate datele problemelor de mai jos includ un copil de 7 luni care a invatat sa se tarasca si caruia ii cresc dintii.

... ajungi acasa:
Pui copilul in sufragerie, langa jucarii. E pe covor, e in siguranta. Despachetezi. Te uiti la copil, vezi ca incearca sa se tarasca afara din camera, il iei pe sus si il pui pe covor. Bagi legumele cumparate in frigider. Aduni copilul de pe gresie si il duci pe covor. Bagi pepenele in frigider. Iti privesti odrasla care a ajuns in usa bucatariei si iti zambeste de acolo. O recuperezi si o duci in sufragerie, pe covor. Ai grija sa ii tragi sosetele la loc in picioare (eventual o aduni pe cea cazuta).

... copilul e marait:
Varianta 1: iti suni sotul si urli pana cand te descarci.
Pentru ca nu trebuie abuzat de aceasta varianta, exista si o alternativa:
Varianta 2: iei copilul marait in brate si suni o prietena. Daca vorbesti de pe mobil, executa miscari de fentare a odraslei care insista sa inhate telefonul. Daca vorbesti de pe fix, pune telefonul pe speaker, altfel odrasla va manca firul receptorului. Vorbeste la telefon pana cand iti adoarme copilul in brate.

... esti in oras si copilul incepe sa se plictiseasca:
Da-i o jucarie. Cumpara una ieftina sau da-i orice chestie inofensiva care fosneste si zdrangane, dar da-i o jucarie (ai mereu grija sa ai lucruri cu potential de jucarie la tine- merge si biberonul de apa). Dupa ce se plictiseste de ea, da-i alta jucarie. Cand ai epuizat toate variantele, da-i husa de la telefonul mobil.

... copilul cade:
Nu tipa. Mai bine zis: tipa in forul tau interior. Zambeste. Spune repede ceva pe un ton glumet, inainte sa apuce copilul sa inceapa sa planga. Nu muri de inima, chiar daca sunetul impactului dintre capul lui si sol reverbereaza inca in tine. Asigura-te cat mai putin evident poti ca e bine. Daca zambeste si el si isi continua joaca, poti sa incepi sa respiri. Daca totusi se inroseste la fata si incepe sa urle de durere, ia-l in brate, pipaie-l si daca devine isteric spala-l cu apa pe fata.

... are niste pantaloni noi, buni ca lungime dar care il cam strang in talie:

Ia foarfeca si scoate elasticul. Imbraca odrasla cu pantalonii.

... copilul insista sa te urmereasca prin toata casa:
Nu te ascunde, nu ai unde si nu are rost. Tine minte in ce directie ai disparut si vine si el grabit. Singura solutie e sa te misti repede acolo, in afara teritoriului sigur, in asa fel incat sa apuci sa te intorci inainte ca el sa ajunga sa iasa din zona safe. Asta il si deruteaza, mai ales daca pleci apoi in directia opusa :D.

09 September 2009

Cenusa de trandafir


Am lansat impreuna cu doua prietene Cenusa de trandafir, o revista online pentru femei, despre cariera, relatiile si timpul lor liber.

Scriu la fel ca aici. Sunt tot eu :-). Dar vorbesc despre o latura a mea si problemele/ intamplarile tipice ei. Pentru ca sunt femeie. Si am cam obosit sa mai citesc doar despre ce machiaj se poarta vara asta sau cum sa il cuceresc. Asa cum spuneam si intr-un post mai vechi... Cred ca a fi femeie inseamna mai mult de atat si ma intereseaza sa aflu cum reusesc alte femei sa "jongleze" cu toate aspectele vietii cotidiene, sa gasesc acele lucruri care ma fac diferita, sa aflu informatii utile sau pur si simplu sa citesc povestile de viata ale unor femei care chiar inseamna ceva.

Cam asta este declaratia de intentie, restul pe parcurs... pentru ca femeile sunt fiinte extrem de complexe :D. Tot ce pot sa spun este ca noi (Alina Popescu, Loredana Pascal si eu) am gandit revista pentru femeile ce nu se regasesc in intregime in ceea ce exista acum pe piata.

Astazi am postat un articol despre retusarea imaginilor si consecintele ei, subiect derivat tangential din profesia mea :D, dar am scris si despre ce minunatii gasesti in geanta unei femei sau daca serviciul mai este casa ta departe de casa...

07 September 2009

Lacrimogena

Ca il iubesc, e evident. E puiul ciorii- cel mai frumos/ destept si toate cele din cati sunt :D, papusa mea vie care continua sa ma surprinda :-). Insa doua sunt momentele in care ma topesc toata:

1. Dimineata, cand ma duc la el si rade tot, a bucurie pentru o noua zi... bucatica de om la el in patut, fericit ca ma vede.

2. Cand plange de durere si il iau in brate- nu sta ca de obicei tantos, curios sa vada lumea din jur, ci se lipeste tot de mine, sufletel mic- mic, chinuit.

06 September 2009

Jurnal de piticot (7 luni)

Fix sapte luni, pentru ca azi e ziua lui. Putem spune ca am depasit in mod oficial prima jumatate de an. Nu imi vine sa cred cat de repede a trecut timpul si ce mult a evoluat- toata povestea cu nasterea chinuita si faramita de copil pe care am adus-o acasa, parca sunt din alta viata... Acum este un omulet curios si ambitios, care ma surprinde prin hotararea cu care a pornit sa cucereasca lumea.

- a muncit de nebun, tot chinuindu-se sa se impinga cumva, sa stea in patru labe.. orice... dar sa faca ceva sa avanseze: acum este capabil sa ajunga oriunde, printr-un soi de tarare neperfectionata inca, dar, well, ajunge unde vrea el :D

- stie deja sa se aseze in fund: face o pivotare din pozitia in patru labe si pac, gata, vede lumea din alta perspectiva. Trecem peste faptul ca sta in fund fara probleme si deja manipuleaza obiecte linistit din pozitia asta.

- daca mergem la o terasa, ceva, ocheste o femeie la alta masa si incepe sa-i zambeasca. Si nu stiu cum le simte, ca toate intra in joc si zambesc si ele sau se scalambaie... si omuletul meu rade cu gura pana la urechi...

- are deja un dinte si munceste la al doilea. So far doar cu ceva maraiala, fara febra, diaree sau ce am mai auzit. Sper sa o tinem tot asa :D.

- se ridica in genunchi. Daca are de ce sa se sprijine, se ridica fara probleme... prima data l-am vazut facand asta la patut- se tinea de gratii si rasarise un cap peste margine, am ramas muta. Credeam ca o sa mai treaca ceva timp pana ii vine ideea asta si ca se va multumi sa exerseze statul in fund, sau taratul...

- a descoperit ca daca tine o jucarie zdranganitoare in mana si tot o agita, aia scoate muuulte sunete. Si face asta frecvent, chiar da cu ele putin de pamant.

- chiuie, rade, zambeste stirb, se bucura

- chestia asta cu ridicatul in genunchi ii permite sa evadeze din tarc. Avem unul cu cilindri gonflabili pe lateral, el se sprijina de ei, se ridica in genunchi si apoi se taraste peste cilindru pana cand ajunge pe partea cealalta, unde se scurge cumva cam in cap, dar e inaltimea mica si aterizeaza pe maini si pe burta. A facut asta prima data ieri, azi l-am gasit deja de doua ori in plina evadare, asa ca am decis ca tarcul asta out, trebuie sa aducem tarcul de plasa de la munte... Nu de alta, dar cand mai ies si eu din camera vreau sa il stiu undeva in siguranta- in restul timpului umbla pe covor, insa daca decid sa il pun in tarc vreau sa fiu sigura ca e ok acolo- iar azi contempla latura tarcului care da spre gresie, oooo...

- are o jucarie cu chei (genul acela foarte popular, trei-patru chei de plastic pe un inel). Well, ieri a reusit sa desfaca inelul si sa le raspandeasca pe covor. Am vazut eu ca tot tinea cheita rosie in mana si o agita in aer, da' nu zicea din pas, asa ca nu m-am stresat. Doar cand m-am dus sa ma joc cu el am descoperit ca omuletul isi bagase degetul mare in gaura cheitei si ramasese blocat asa- a trebuit sa-l duc la baie si sa-l spal cu sapun ca sa il pot desparti de jucarie :-)).

Omuletul vrea sa faca lucruri. Este pornit si capos. Exerseaza o actiune pana cand ii iese, priveste totul cu ochi scotocitori, plini de curiozitate si tine mortis sa-si puna manutele pe orice. E vesel si sociabil. Cuminte (in special in public- unde parca stie ca e bine sa se dea ingeras :D, dar si acasa...). Pentru mine este o surpriza continua.

P.S. Acum tocmai incerca sa intre la loc in tarc :-))

P.P.S Acum a reusit sa desfaca funda rosie pusa de Buna la capul patutului (nici nu banuiam ca poate sa faca asta- mai era si prinsa cu un ac de siguranta, noroc ca nu a patit nimic)...

04 September 2009

Brandul si copilul

Era un banc mai vechi: parintii lui Bula pleaca seara de acasa, la o petrecere si il lasa pe Bula dormind. Ca sa stea linistit, decid sa ii puna la pickup un disc cu povesti. Dimineata, la intoarcere, din casa rasunau niste urlete teribile. Deschid usa ingroziti si aud: Copii, vreti sa va spun o poveste? Copii, vreti sa va spun o poveste? Copii, vreti sa va spun o poveste?... si pe Bula urland: Daaaaaaaaaaaa, vreau!!!! Da, vreau!!! Vreau!!!!

Ce mi-a adus aminte de el? Colectia Superbebe de Cd-uri cu muzica. Cum noi ii punem odraslei muzica peste noapte, ieri m-am gandit sa incerc unul dintre ele. Doar incepe cu o voce suava care spune ceva de genul: "Apa plata Dorna Izvorul Alb este potrivita pentru... etc etc". Asa ca m-am gandit la bancul cu Bula. Sau la piticotul meu- capabil peste cativa ani sa imi recite "poezia cu Dorna"... Si m-am razgandit brusc.

Doua zile nebune...

... nebune, nebune, nebune. Evident ca nu a fost totul rau, insa merita mentionate punctele culminante, nu de alta, dar sunt sigura ca o sa rad candva de toate acestea:

- plimbat copil pana la medicul de familie. La mama naibii. Sus carutul, jos carutul, baga piureul in copil si toate cele de rigoare. Ajunsa acasa descopar cu stupoare ca nu erau locuri de parcare libere. Ca niciodata: nimic, nici macar in cotloanele unde ezit sa-mi las masina de obicei. Asa ca am dat vreo cinci ture de bloc cu copilul taman adormit linistit in spate, ultimele doua de mila ce-mi era sa-l trezesc, ca gasisem deja unde sa pun masina.

- copilul extra marait a decis ca trebuie sa urle. Versiunea "o fac rar, dar si cand o fac...". Plimbat/ cantat/ culcat/ luat in brate/ cantat/ plimbat again, finally am pus mana pe telefon si am urlat si eu. Iar Bu, victima colaterala, a intrebat pe un glas timid: "Tzumpi, dar eu ce sa fac?". Nimic. Nu trebuie sa faci nimic. Nu sfaturile imi lipsesc, ci rabdarea. Asa ca eu o sa verbalizez nitel in telefonul tau... pana ma descarc... dupa care ma duc inapoi si o sa fiu o mama buna si zambitoare.

- am alergat prin casa dupa n lucruri de facut, pana cand m-am ametit de tot. Concluzia este ca am innegrit una bucata ibric in care pusesem la fiert o bucatica de ficatel pentru odrasla. Cool.

02 September 2009

Bagajul pentru maternitate

Pentru ca tot facusem lista dupa ce am nascut, here it goes, bagajul pentru maternitate - versiunea extinsa din care fiecare sa aleaga ce i se potriveste. Evident ca depinde de tipul de nastere, spital si de zilele petrecute in maternitate...

Eu am nascut prin cezariana si am stat in spital o saptamana (a fost o nastere cu probleme), insa asta a fost bine pana la urma pentru ca asa am reusit sa am lapte (am fost ajutata de asistente).


Bagajul pentru mama:
Igiena personala:
- gel de dus sau sapun
- deodorant
- periuta si pasta de dinti
- sampon (eventual)- la spitalul unde am nascut eu se putea face dus
- perie
- hartie igienica
- servetele umede
- batiste de hartie
- tampoane sau, pentru ca sunt unele spitale care nu recomanda tampoanele, 2-3 pachete de vata si role de tifon (pentru tampoane: vata fara tifon se va lipi, asa ca trebuie invelita in tifon). Inteleg ca sunt foarte bune tampoanele speciale pentru "maternity" (sunt diferite de tampoanele obisnuite.

Medicamente etc.:
- crema pt hemoroizi (am inteles ca e posibil sa fie nevoie)
- supozitoare cu glicerina (pentru constipatie- se poate intampla)
- betadina (am inteles ca este utila la nasterile naturale, pentru toaleta zonei intime- eu am nascut prin cezariana si nu am avut nevoie)
- trusa de anestezie- am inteles ca unele spitale nu au
- crema pentru sani- Garmastan (?)
- ceai pentru lactatie – unul pe baza de fenicul, chimen si anason, sunt diverse marci, eu am folosit Fares care e cel mai natural insa nu are un gust prea grozav si Hipp, care e mai dulce, se poate face instant si se bea si rece
- Galactogil- granule, tot pentru lactatie, foarte bune, le recomand- eu le mancam cu lingura. Si asta si ceaiul se iau si dupa aceea, pentru a avea lapte in continuare...
- mai sunt si alte solutii pentru lactatie, fiecare recomanda in functie de ce a folosit

Haine etc:
Prosoape (2 buc, unul pt sani), papuci (preferabil de plastic), halat, sosete mai subtiri si mai groase (am inteles ca sunt bune la nastere si dupa nastere, daca apar frisoane... eu nu am avut nevoie), chiloti mai comozi si lejeri (mai largi astfel incat sa nu deranjeze taietura de la epiziotomie sau de la cezariana)- exista si chilotii de unica folosinta (inteleg ca sunt foarte practici), sutien de alaptat
Camasi de noapte:
-pentru travaliu/nastere- inteleg ca e una de sacrificiu care se va murdari cu siguranta la nastere... eu am facut cezariana si era camasa de spital...
-pentru dupa nastere- de preferat cu maneca scurta pentru a nu jena eventualele perfuzii si neaparat cu nasturi in fata pentru a usura alaptatul

Diverse:

Tampoane pentru sani- in principiu orice marca e buna- e practic sa aiba lipici pe spate, pentru fixare (de ex. cele de la Sanosan nu au, iar cele de la Bella si Chicco au), sunt tare utile mai ales la febra laptelui. Inteleg ca: cele de la Avent au absorbtie buna, aspect si textura placute, dar sunt putin cam groase; cele de la Bella/Happy sunt prea groase si nici absorbtia nu e cine stie ce; iar cele de la Nuk sunt cele mai ok: foarte subtiri (in varianta subtire), textura catifelata si absorbtie excelenta pentru cat sunt de subtiri.
Pompa de muls – daca e cazul, pentru stimularea lactatiei, desfundarea canalelor si daca apare febra laptelui. Nu trebuie sa fie in bagajul de spital si nici chiar cumparata (mai ales ca e mai scumpa), insa sa poata fi adusa sau cumparata rapid, la nevoie. Eventual se poate folosi in spital- mie imi pusesera numele pe ea si mi-o sterilizau ei intre mese. Cele mai cunoscute sunt de la Avent- exista in varianta manuala si electrica. Eu am avut-o pe cea electrica si este incomparabil mai practica (dar si mai scumpa). A fost utila pentru ca m-am muls si dupa aceea-  poti chiar sa te mulgi mai mult si sa stochezi laptele- laptele se poate tine la frigider (o zi) sau la congelator (cateva luni) sau la nevoie poti sa lasi laptele pregatit sa i-l dea altcineva, ori poti sa pleci cu bebe la plimbare si laptele in biberon...
Apa plata sau ceai (pentru lapte trebuie baute multe lichide)
Mancare – la mine nu a fost cazul, dar am inteles ca e posibil sa fie nevoie in timpul travaliului sau imediat dupa nastere- atentie insa la alimentatia din timpul alaptarii
Pahar sau cana si tacamuri
Hainele pentru plecarea din maternitate- mie mi-au tinut hainele la garderoba cand m-am internat si am plecat acasa tot in ele
Colac de toaleta pt copii mici- nu am avut nevoie, dar inteleg ca e tare bun la nasterile normale, cand nu poti sa stai bine in fund
Portofel cu bani (preferabil 10, 50 si 100 RON)
Telefonul mobil + incarcatorul




Bagajul pentru bebe:
Mie la spital mi-au cerut pentru bebe scutece, servetele umede si crema pt fundulet, depinde si de zilele de internare- eu am tot dat.

Scutece – ~10-15 buc (eventual restul la indemana, sa poate fi aduse daca mai este nevoie)
Servetele umede pentru sters la fundulet- pentru acasa am luat cu cutie de plastic pentru ca sunt mai usor de manevrat- o recomand
Crema pentru fundulet- de ex. Bepanthen unguent- se gaseste si la tuburi mai mari si merita luata asa sau Weleda (f. buna)
Haine din bumbac – depinde de politica spitalului, daca il imbraca si cat timp e internat sau nu, la mine nu a fost cazul si au trebuit aduse doar la externare. Hainele se spala mereu inainte de a le imbraca bebe, chiar daca sunt noi. Teoria spune sa le si calci, eu le-am calcat doar prima data, de atunci nu am mai calcat nimic. De spalat eu le spal la programul pt rufe de bumbac si apoi ii mai dau clatire o data (ca sa scoata detergentul si balsamul, altfel risca sa faca dermatita). Exista un detergent special de bebe Dermalin, numai in farmaciile Sensiblu, insa eu am folosit mereu Persil Sensitive si nu am avut probleme. Ca balsam am folosit Lenor Sensitive. Ulterior am trecut la detergentii Eco-Friendly si nu au fost probleme. Am nascut in februarie, asa ca am avut:
- un body cu maneca lunga (preferabil genul cu capse in fata, e mai usor de imbracat) si o salopeta cu maneca lunga
- manusi
- caciulita: teoria spune ca se pune o caciulita de interior (care se leaga sub barbie) si caciulita de exterior, mai groasa- eu am renuntat repede la asta, insa la maternitate asa am dus
- genul acela de costum- sac de dormit din fas
- Atentie! Totul in pungi noi
Scaun de copil pentru masina- e cel mai sigur pentru bebe

Cam astea sunt, am sa scriu intr-un post viitor si despre ce e nevoie acasa :-)...

Ce mai avem nou?

Bebe ne umple vietile. La figurat, dar si la propriu, daca ne uitam nitel in jur... Trecem peste deja clasicele pat/ masa de infasat/ carucior/ scaun auto/ sterilizator/ biberoane/ pachete de scutece/ servetele umede/ creme etc si amintim doar:

- cele 6 (sase!!!) jucarii de dentitie. Nu, nici una nu este cumparata de noi... una e de la Bro', alta de la cumnata, alta de la o prietena, a, ba stai, una a luat-o tati de la un supermarket, doua am castigat eu la un concurs... bref, frigiderul e plin si bebe are de unde alege

- ca tot vorbeam de frigider: e plin de legume si fructe. Cel mai sanatos frigider, ever! Pana si congelatorul geme de pui de la tara si borcanase cu legume... Bebe manaca acum mere, banane, piersici, caise... morcov, telina, dovlecel, pastarnac, fasole pastai, spanac (ok, cu asta inca ne mai luptam)... pui, vita, ficatel... galbenus de ou... si toate se indeasa in frigiderul nostru...

- covor!!! Avem covor nou in sufragerie, moale si taman bun pentru odrasla sa se frasuie pe el. Cel vechi era prea subtire si imi era ca bebe se loveste la cap tot exersand pe el, acum insa vad ca noul covor ii permite sa ajunga la biblioteca, in care deja s-a infipt cu capul once. Mmmmmmmm, must do something, fast...

- tot sambata ne-am luat si storcator de fructe, macar sa producem sucuri la scara industriala, nu??? Copilul nu seamana cu mine, ii plac fructele, ooo happy me :D... Evident ca ne-am dus noi vioi sa luam un storcator de fructe banal. Simpluuuu, miiic... asta era ideea. Yep, right: de pe tot raftul l-am ochit pe ala care avea si blender incorporat. Dupa care, cand deja caram cutia spre casa, am ochit unul si mai complex, asa ca acum avem un storcator de fructe- blender- storcator de citrice- mixer de toata frumusetea. Avantajul este ca face toate cele de mai sus. Si nici nu e o harabaie. Am descoperit ca sunt mai happy cu un singur aparat in casa decat cu sapte diferite, fiecare facand ceva.

01 September 2009

Omida mancacioasa


Imi plac cartile, casele cu biblioteca mare si oamenii care citesc. Si imi doresc enorm ca piticot sa iubeasca si el lectura. Pentru ca eu am crescut inconjurata de carti, citeam noaptea sub patura la lumina lanternei (ca ma punea tata sa mai si dorm) sau chiuleam de la scoala ca sa aflu cum se termina cartea... :D...

Asa ca atunci cand editura Cartea Copiilor mi-a propus o carte pentru bebe, m-am entuziasmat. Da, stiu ca e mic, insa eu sunt de parere ca e bine sa se obisnuiasca mai intai cu prezenta cartilor in preajma (de aceea reusesc inca sa stau calma pe canapea in timp ce odrasla imi studiaza cu sarg biblioteca greu adunata:-)). Cred ca trebuie sa ii devina niste obiecte familiare, sa faca parte din cotidianul lui, de aceea mai intai i-am luat niste carticele textile, fosnitoare, pe care le-a iubit enorm pana cand au aparut carticelele din plastic, din cele care merg la baie, wow, e topit dupa alea: le fosneste, rasfoieste si baga in gura cu mult sarg...

Acum am trecut la pasul urmator: carte de carton, groasa (=relativ indestructibila :-)), mica, usor de manipulat pentru bebe, viu colorata. Alegerea mea a fost Omida mancacioasa, pentru ca are toate cele de mai sus si in plus este si interesant facuta. Paginile din centru sunt tare bune pentru studiat (acum) si invatat numerele si fructele (mai tarziu). Am si citit despre Eric Carle si am fost si mai incantata de idee.

Si i-am dat cartea lui bebe... wow, fascinatie. Am zis intai sa i-o arat de la distanta,, rasfoind eu paginile, dar omuletul intindea mainile dupa ea, disperat asa ca i-am dat-o in brate. Evident ca a bagat-o in gura :-)), nici nu ma asteptam la altceva, e metoda lui de cunoastere. Ok, nu am avut curaj sa il las singur cu ea, asa cum nu il las singur in pat cu jucarii cu parti tari, nu stiu ce idee ii mai trece prin cap si cum poate reusi sa se raneasca... insa si acum, daca vreau sa-i distrag atentia de la ceva, sau doar sa il determin sa se "tarasca" inspre mine, pun cartea deschisa pe jos si gata, magie:-))... Tot o mai baga in gura, normal, insa sunt uimita de dexteritatea crescanda cu care reuseste sa rasfoiasca paginile din interior...