04 December 2009

Utopie pe fond nervos

Vreau resedinta de iarna in Afica. Sa plec toamna tarziu si sa ma intorc primavara, cand e caldut si vesel totul. Sa nu (mai) stiu ce e aia pus straturi multe pe copil, sa il tin doar in body si picioarele goale... ah, sa il iau eu de pe covorul din sufragerie si sa il arunc in carut exact asa cum e imbracat, sa ies vesela cu el afara... ce fericire, ce vremuri... nu ca acum cand ma lupt cu bebe sa ii pun ba pantalonasi, ba cizmulite, ba haina... si iesim pe usa storsi amandoi: el aratand ca o mumie furioasa si eu jumulita toata si imbracata alandala...

Asa, sa mai adaug... in lumea mea utopica nenumaratele piese mici ale jucariilor (gen cubulete, forme de sortat etc.) au GPS incorporat, ba chiar si o telecomanda cu care sa le pot ordona sa se intoarca la baza (de pe unde au aterizat- de obicei sub diversele mobile din intreaga casa).

2 comments:

Unknown said...

Subscriu la jucariile cu GPS,mi-ar usura muuuult viata.
Cat despre Africa...Vreau cald doar pt a fii mai usor cu imbracatul bebelusei,altfel prefer vremea rece,ploile lungi si "triste",nametii "cat casa",feeria de culori(evident a naturii)oferita in fiece toamna.

Zu said...

Daaa, Africa doar pentru copil, cat sa il scot afara... pe urma... parcuri toamna, zapada, sarbatori, miros de Craciun din belsug :-)). Stiu ca se poate, in lumea mea utopica :D.

Btw: totusi ma lipsesc linistita de flescaraia de pe strazi dupa prima ninsoare...