02 December 2009

1 decembrie a la Zu

Aaaa, ieri... ce zi memorabila! Zi libera, nu? Frumoasa, vesela, trezit de dimineata relaxata, quite happy, cu senzatie de weekend in vene si Bu liber de la work. Frumos. Cum bebe doarme de obicei de pe la 10.00, Bu a decis ca iese la bowling si eu urma sa imi trag sufletul in caldura caminului linistit, pana cand venea el, la timp pentru activitati placute in familie.

Ei, as! Cum a iesit Bu pe usa s-a declansat nemaivazutul si nemaiauzitul: muncitorii in zi libera. Zi nationala libera!!!! Si de aici a plecat totul, ca un bulgare de zapada care a devenit avalansa si mi-a inghitit, hapait, bunatate de zi pasnica in caldura caminului linistit (sau cum ziceam mai sus, unde inca mai triluiau pasarelele). Bebe nu a dormit deloc. A urlat in brate, jos, la jucarii, pe scaun, oriunde. Am incercat sa stau cu el la joaca, nope, nu avea chef. Isi scotea sosetele si se agata de mine. Am zis sa-l iau la bucatarie, ca tot trebuia sa-i si gatesc ceva. Hmmm, am ales chiar retete simple: o banala musaca de cartofi si o supa crema de morcovi... si nu trebuia decat sa le toc/ tai si sa le pun la fiert, ce mare scofala??? Mare, foarte mare, cand bebe se agata de tine din toata puterile si scartaie isteric orice faci, de ajungi sa tai morcovi cu copilul tragand de pantalonul tau si senzatia nebuna ca o iei razna si in curand iti tai si degetele. Nu stiu ce am facut, decat ca singura bucatica de liniste a fost cand i-am dat cosul de rufe curate, sa cotrobaie fericit in el si sa raspandeasca toate prin jur... si ca pus in scaun arunca diverse linguri de plastic si chiraia. Asa ca musacaua a ajuns in cuptor fara ou si cu prea mult sos, iar morcovii s-au prins putin. Bu m-a gasit un pachet de nervi jumulit, si a declarat pasnic ca "orice ai gatit eu am sa mananc si o sa fie foarte bun", a luat copilul si m-a lasat in bucatarie. De unde am iesit rapid, urmata de un nor de fum declansat de flacara ce a iesit palalaie din cuptor, de la sosul prea mult si revarsat al musacalei mele. Sa mor de inima, nu alta.

Asta a fost punctul maxim pentru mine. Flacara aia... m-a lasat bouche bee.

In mod ciudat insa supa era chiar ok, cu mentiunea ca prea dulce (deh, facute pentru bebe)- musai sa gasesc o reteta mai interesanta decat cea folosita acum si, da, musacaua e fost chiar buna (nu, nu s-a ars sau ceva), Bu s-a declarat entuziasmat si a ras o mare parte din vas (si parea suspect de onest in entuziasmul lui).

Eu m-am azvarlit in dus, dupa ce am adunat totul prin bucataria dezastrului si m-am recompus la timp pentru runda doi: Bro' si Gogoasa veniti in vizita, ultimul impreuna cu un Velociraptor pe care l-am extras din blocul de piatra unde se conserva si recompus in bucataria proprie, alaturi de un bebe disperat sa-si bage si el manutele in tot praful ala...

P.S.: Din cand in cand Bu ma intreaba mucalit daca mai vreau un copil...

3 comments:

Laura said...

Si vrei?:)))).
Faza tare ca si eu trec prin aceleasi episoade si mai vreau unul. Anul asta.

Ceska777 said...

Da, chiar: mai vrei?
In caz ca esti tentata sa spui imediat NU atunci mai asteapta vreo 3-4 ani, as zice eu.

Zu said...

:-)) daca vine gata facut, eventual si crescut asaa, cateva luni... mai vreau :D.

Realitatea este ca la noi discutiile sunt inca in faza de fabulatii pentru ca eu am nascut prin cezariana, asa ca pe moment nu se pune problema.

@Laura: Anul asta, asta??? Ca nu mai e mult din el... :-)

There was an error in this gadget