10 November 2009

Jurnal de piticot (9 luni)

9 luni, implinite vineri, pe 6...

Sa incep prin a spune din toata inima "traiasca bananele cu legume" :-)). Bebe mananca in draci morcovi, albitura, pui, vita, well, chiar si spanac, fasole sau galbenus de ou cu, mda, banane! Ssssssst, nu spuneti ca e brrrr, stiu si eu asta, dar el nu stie...

Apoi: patru dinti. Cei de jos usor incalecati, dar, well, patru! Mici si ascutiti, de pirania, m-a capsat de cateva ori cand incercam sa-i dau cu Calgel si wow, of, auch, aaaaa!!!

Zice "mama". Cand e suparat. Trist, in barba. In rest a trecut deja la familiaritati: Ma! sau Em!. Altceva nu zice, nu vrea, desi noi lalaim ca papagalii diverse prin casa.

Merge. Merge. Merge... si pot sa o tin asa la infinit. Ca asa o tine si el... Cu antemergator sau fara, musai asistat si ajutat, copilul meu merge. Raman la fixul meu ca omuletul are o treaba, ceva, undeva de ajuns... Pardon, antemergatorul il ataca si singur, pe toate partile, si il impinge pana cand se izbeste de un obstacol.

S-a prins de chestiunea cu "aruncam diverse pe jos"... pac, zdrang, poc, toate zboara. Dupa care se uita luung la mine. Si eu ma uit la el, dar privirea mea nu este la fel de entuziasta :-)...

Plange. Adica scartaie. Cum nu ii convine ceva, o da pe scartaieli. Asta nu ne place... inteleg ca e modul lui de a se exprima, insa nu ma incanta.

Stie deja toata casa. Si ma cauta prin ea. Pe sistemul pitbull: are o tinta, pleaca dupa tinta. La fel si cu jucariile. Btw: did I tell you ca cele mai tentante jucarii sunt cablurile, incarcatoarele de telefon, telecomenzile, revistele si pungile de cadouri???

A, si a descoperit usile. De impins inspre inchis sau deschis, la infinit.

Cu mancarea, inclusiv fabuloasele banane cu legume, e distractie. Cand vine ora de masa scartaie. De disperare. Alea 2 minute pana cand prepar eu totul, nu conteaza, el e deja pe tavan si chiraie de acolo dupa mancare. Sirena se potoleste doar cand ii bag biberonul/ lingurita in gura.

Rade cand il vede pe tati. Se bucura. E usor reticent cu persoanele straine, dar nu exagerat. Pe mine ma cheama, cauta sau trage de cracul de la pantalon, sa il bag in seama.

Am uitat: ii place butonul de power de la computer. Pe mine m-a lasat o data in ceata, cand toate ferestrele se inchideau in fata ochilor mei uimiti si, paf, shut down... pe tati l-a scos de vreo doua ori din joc, ultima data taman cand castiga :P...

Cand vrea sa doarma isi suge degetul Doar atunci. Si duce mana la ureche. Iar cand il iau in brate isi freaca nasucul de umarul meu.

Ne e extrem de drag. Ne fascineaza. Ne acapareaza. Ne topim.

9 comments:

lore said...

la multi ani si muuulte, multe post-uri despre odorul fascinant si dragalas de care ne-am indragostit!

Laura said...

Sa fie sanatos si fericit!!!!!!!!!!!!!

Zu said...

Multumesc :-)

ana said...

ultimele propozitii m au topit si pe mine. la multe multe luni

adra_bell said...

La multe. multe, multe luni!
Butonul de power e lipit cu banda adeziva la noi, toata ziua il tacanea Eva.
Cum ai facut de mananca?

Zu said...

@Ana: :-), multumesc frumos.

@Adra_bell: da, trebuie sa facem si noi ceva cu computerul... :-)). Cu mancarea: pasez separat banana si doar "acopar" legumele/ carnea/ etc cu piureul respectiv- ii place foarte mult :D.

TheBride said...

Pai, ce să zic, fiecare are fixaţia lui. Al tău cu bananele, a mea cu iaurtul. Dar partea cu cablurile, telecomenzile şi telefoanele cred că e comună la toţi copiii. Ne văd pe noi că le folosim aşa de des şi chiar dacă nu au culori apetisante, devin dintr-o dată mult prea interesante. Ei, până când va face pasiune pentru fete, eu vă doresc să fiţi sănătoşi şi veseli.

Dino said...

Mult inainte! Spor la dintisori .
Cred ca e atat de simpatic atunci cand i se face somn :X

Zu said...

acum am vazut comentariile, nu mi-e clar de ce... :-)) multumesc frumos, acum am ajuns la iaurt cu banane, in incercarea de a scoate bananele . Si da, cand ii e somn si se cuibareste in bratele mele imi e atat de drag...

There was an error in this gadget