01 October 2009

Siiiiiiiiigur ca da...

Bebe e mai bine, tratamentul pare sa functioneze so far. Iar de vesel... e vesel nevoie mare... Evident insa ca in goana asta dupa el, sa ii fie bine, am uitat sa ma ocup de mine si, yep, acum m-am imbolnavit eu. Siiigur ca da, trebuia sa se intample si asta, nu???

Ma doar in gat de mor si ma simt molesita, super fain cand ai un copil care vrea musai sa mearga prin toata casa, tinut de doua manute. Da, caposul merge de cateva saptamani (sustinut), parca tot mai bine cu fiecare zi si cand nu tropaduim impreuna se agata de tot ce gaseste ca sa se ridice: de la canapea, la scaunele din bucatarie si pana la genunchiul meu... E topit de fericire, chiuie, zambeste cu gura larga, topaie din picioruse... se bucura de mama focului cand il ajut sa se ridice si plecam la plimbare. Am facut deja kilometrii intregi si coloana mea cam cedeaza...

4 comments:

zmeura said...

ce repede a trecut timpul. a inceput sa mearga! super baiat!

Musli said...

trece repede timpul cand ai un copil acum ii tii in brate ca il doare buritca de la colici acum il tii de manute sa danseze si sa topaie... cam asa este cu nepotelul meu in curulet singur nu vrea sa stea dar sa se plimbe sustinut este placerea lui

alina said...

Ai grija de spatele tau, ca e o perioada lunga. Si din entuziasm te trezesti cu coloana franjuri! :)

Zu said...

:D da, nici mie nu imi vine sa cred cat de mare s-a facit. Stiu ca e mic... insa nu mai pot sa spun ca e "bebelus", e deja un "omulet".

Si cu spatele... pfff, e greu. Nu imi dau seama cat dureaza pana cand isi da drumul singur, cum se intampla asta...