16 October 2009

Fa ce spune copilul

In linii mari, asta e teoria mea/ noastra de crestere a odraslei. Il ascultam pe el.

Nasterea lui ne-a luat prin surpindere, a fost aproape cu o luna mai devreme, luna in care eu imi propusesem sa lecturez despre nastere si cum e "in primele luni", sa amenajez camera lui (norocul nostru ca apucasem sa cumpar toate cele necesare exact cu un weekend inainte) si sa studiez in detaliu cum se deschide caruciorul si cum se monteaza scaunul auto (sau alte chestiuni similare). Yep, right. Nu aveam nici bagajul de maternitate facut... si, una peste alta, am nascut intr-o camasa de spital, desi acasa aveam trei camasi nou-noute...

So, am venit acasa cu o mogaldeata pe care atarnau toate hainutele, speriati amandoi, incapabili sa punem macar un scutec sau sa ii facem baita... si fericiti, insa nauciti complet de taifunul care ne lovise. The very organized me eram complet dezorganizata, stresata si in plina recuperare dupa operatie (ceea ce nu este fun deloc). Concluzia este ca am mers cu caruciorul cu rotile din fata blocate cateva zile bune (pana cand ne-a picat fisa), injurand "caruciorul prost :D, ca intre doua reprize de somn mai incercam sa aranjez cate ceva din marea de obiecte pentru camera copilului sau citeam instructiunile de folosire de la sterilizator, senzor de respiratie sau mai-stiu-eu-ce...

Singurul lucru pe care l-am facut bine inca de la inceput a fost sa ne ascultam copilul si sa incercam sa ne mulam dupa ritmul lui de crestere.

Intai cantitatea de mancare- aproape ca s-a dublat dupa ce am ajuns acasa. Ne-am speriat, nu stiam ce sa facem , ne-am invartit in cerc, dar am crescut-o, daca asta vroia copilul... iar mai tarziu doctorita ne-a explicat ca e normal sa aiba o curba de crestere abrupta, la cat de mic era... Cu somnul la fel: manca la trei ore, l-am tinut pe linia asta. Am facut un program fix si incercam sa-l respectam. Intelesesem ca ulterior renunta ei la masa de noapte. Contrar asteptarilor noastre, bebe a vrut sa renunte la cea de la 24.00, nu la cea de la 3.00- nu se mai trezea sa manance. Ne-am uitat lung unul la altul, ne-am foit, sucit, il trezim, nu-l trezim... chestiunea s-a repetat si am lasat-o ca el, sa vedem unde ajungem. Apoi am incercat sa mutam nou descoperita ora de masa de pe la 2.00 catre ora 3.00, unde ii era locul... Din aprope in aproape: hai la 2.15, hai la 2.30... hai- hai... si tot asa. El dadea tonul si noi il urmam.

Incetul cu incetul a renuntat la toate mesele de noapte, evident, cu datul programului peste cap si haos cateva zile: noi faceam ca el si incercam sa il aducem la program... Mergea- bine, nu mergea- modificam programul. Au fost si zile ingrozitoare, cand totul era dat peste cap si bebe se transforma intr-un mic monstru si Bu ma gasea seara jumulita toata si scotand flacari pe nari, insa am trecut si peste astea. Rabdare si tutun :D. Il ascultam pe bebe, el dicta, noi intrebam doctorita si apoi aplicam. Asa a facut si cu masa la 4 ore- nu mai avea chef sa se trezeasca. De obicei se scula la fiecare ora de masa, parca avea un ceas, subit... nimic. Ok, oare asta inseamna ca e timpul sa-i decalam orele de masa??? Hai sa incercam, sa vedem daca ii place... Si i-a placut :D.

Mai apoi nu a vrut mar copt. Am asteptat cateva zile si apoi am revenit. Nope, NU. Ok, i-am pus cruce si am trecut la altceva... Cu apa, nici asta nu a vrut initial. Am revenit peste o luna- doua, e ok, acum bea apa... Cu ridicatul in genunchi si apoi in picioare- eu credeam ca vor veni mai tarziu. Nope, copilul meu asta a vrut. A inceput sa se chinuie, sa munceasca sa se ridice in patru labe, sa se enerveze incercand sa avanseze (doar ca nu stia cum sa faca sa si mearga in patru labe)... daca am vazut ca asta vrea, l-am ajutat: i-am aratat cum si l-am lasat sa exerseze. Citesc in carti ca pe la 10 luni o sa se ridice in picioare, pe la 8 abia sta in fundulet fara sprijin... ???. Am zis ca asta e, merge in patru labe, macar o sa am o perioada de liniste pana cand se ridica si in picioare. N-am avut. Acum se cocoata sprijinindu-se pe toate mobilele. Ok, am stat in spatele lui sa nu cada si l-am lasat, daca el asta e pornit sa faca, inseamna ca e pregatit. Vad ca vrea sa si mearga, nu stie cum sa o faca singur. Mi-e teama insa sa nu fie prea devreme, mi s-a spus ca o sa invete sa mearga gresit, pe varfuri... dar nici sa-l opresc nu cred ca pot, incerc sa merg pe directia lui si o sa vedem unde ajungem. Plus ca acum topaie ca o broasca, vad ca ii place la nebunie si si avanseaza putin asa :-))...

Pe de alta parte, despre autodiversificare am citit o groaza, vazut si filmulete si tot. Suna interesant. I-am dat si lui de cateva ori: pepene galben, piersica, banana, cartof fiert... nimic. Nu-l intereseaza. Daca ii pui la gura se stramba :-)) monumental, am ras cu lacrimi. Dar ok, e clar, copilul meu nu vrea sa se autodiversifice. Mai incercam, cand o sa aiba chef o sa imi arate... De vorbit: a lansat niste me-uri si ma-uri, plus un mama accidental si gata. A trecut la ba, ghe si ghi. Acum vad ca a renuntat si la astea... Sa vedem ce urmeaza.

Am si eu manii: jucariile educationale; cititul; teoria ca ok, ne iubim, ne jucam, dar eu sunt mama si tu copilul; in orice moment al vietii lui copilul trebuie sa stie ca noi il iubim, neconditionat. Incerc sa il incurajez catre astea fara sa-l fortez. Nu am nevoie de un mic geniu care sa recite poezii si sa stea smirna la masa, vreau doar sa ma asigur ca se dezvolta armonios, frumos, in ritmul lui, care o fi ala... :D. Dar ne spune el sigur, noi il ascultam.

12 comments:

Andreea Badran said...

Ati luat cea mai inteleapta decizie!Bravo!
Ne vedem duminica la intalnirea mafiei?

Sabina said...

toti copiii merg la inceput pe varfuri, nu te ingrijora. la un moment dat va invata singur cum trebuie sa paseasca. cat despre toate celelalte, numai de bine. nu prea sunt eu de acord cu programul de masa, dar hei, fiecare mama face cum ii discteaza instinctul.

Zu said...

@Andreea Badran: nu eram convinsa insa mi s-a confirmat, bebe iti cam indica ce si cum :-)... Da, vin si eu duminica, sper sa fie vreme mai buna, pfff.

@Sabina: aha, da, eu fac ce zice bebe insa ce e in capul meu... :-))... acum ma tot bantuiau idei cu mersul asta, multumesc de info. Pe mine m-a ajutat programul de masa foarte mult, mai ales ca "l-am alaptat cu biberonul" :D, dar cred sincer ca sunt metode si metode si depinde mult de firea parintilor si a copilului, ce li se potriveste.

Ana said...

scrie mi pe mess despre acest mers pe varfuri "gresit"
ana

mariamirabela said...

Bravo, Zu, mai citesc pe la tine, pe la Degetica, pe la Bogdana, pe la Simona si mai invat si eu din mers.

Eu am citit mult inainte de nastere, acum mai putin si tare mi-as mai dori sa mai citesc despre primele luni, cele doua carti pe care le am le-am epuizat deja.

Am citit la tine cum a fost in primele luni, la Ada si la Capreleirinucai.

La inceput eram cam oarba la ce-mi spunea copilul, poate in virtutea formatiei profesionale foarte exacte si pentru ca stiam din carte ca asa si pe dincolo. Cand a inceput sa dea cu virgula am inceput sa o iau cu presupusul: c-o fi, c-o pati, ca asa si pe dincolo. Dupa ceva timp am invatat sa nimeresc dorintele copilei. Adica eu asa sper, cine stie ea ce zice. Inca mai sufar dupa ordine si rigoare: mancat la ore fixe, culcat la ore fixe, dar incerc (eu) sa ma adaptez.

capreleirinucai said...

e normal sa mearga pe varfuri la inceput! asa cum a zis si sabina! sofia a mers pe varfuri muuuult, si a mers si tarziu, la 14 luni, deci nici macar nu e legat de varsta la care face primii pasi. cu autodiversificarea nush ce sa zic, probabil depinde de copil, la noi copilul a preferat piureurile, si inca pisate fin, nu cu bucatele cum am vazut la alti bebelusi de pe la 8 luni incolo. acum abia vad ca ii place mai mult mancarea bucatele pe care sa o ia cu mana si pe care sa incerce lingurite/furculita din cand in cand. si are aproape doi ani.

@mariamirabela, am mai vrut sa-ti spun si altadata si n-am indraznit, da' hai ca-mi fac curaj: tu chiar esti insapaimantator de organizata, sincer ma bucur de fiecare data cand scrii despre cum te schimba viata cu degetica, cred ca mai putina strictete, rigurozitate iti prinde foarte foarte bine.

Zu said...

@ana: :D will do, nu prea mi-a mai iesit statul la laptop in ultimul timp, din pacate nu e o actiune multitasking (gen vorbitul in timp ce plimb copilul sau discutiile la telefon in timp ce gatesc :-)))...

@mariamirabela: Te inteleg perfect, si eu sunt "control freak" la origine si nu ajung mereu la starea aia de zen in care sa "just go with the flow" si "da, mama, las balta orice intentii aveam pe ziua de azi si facem ce vrei tu. Sunt la dispozitia ta..."- stare la care cand ajungi lucrurile par sa se linisteasca subit, pfff.
Iar pentru nelamuriri, just ask, sau sugereaza teme de detaliat :-)... Raspund cu placere pentru ca stiu foarte bine cum e sa te invarti in cerc- ok, nu sunt experta dar nici nu am pretentii de..., povestesc doar experienta mea, daca ajuta...

@capreleirinucai: multumesc, m-am mai linistit cu mersup pe varfuri. Oricum, saptamana viitoare ar trebui sa primeasca o jucarie, mmmm, nu stiu cum sa-i spun: din cea pe care o impinge copilul, inlocuitorul premergatorului... (are sens??? :D), sa vedem cum e cu aia.
Si eu am o prietena cu un baietel de aproape doi ani care tot asa, abia acum a inceput sa manance solid si sa refuze piureurile.

Andreea Badran said...

Philip nu vrea inca nimic mai solid ... totul numai pasat, mai ales cand e vorba de pranz sau masa de fructe de dimineata. Altfel, rontzaie tot ce-i iese in cale, mananca mere, pere, struguri, roade biscuiti si piine, dar cand e vorba sa-l pui in scaun si sa-i pui mancarea in fata, scuipa tot ce are alta consistenta decat terciurile lui pasate.
Cat priveste mersul pe varfuri, si Philip a mers putin pe varfuri la inceput. Asa ca stai linistita, cred ca mai toti copiii merg asa o perioada. Pana descopera cum sa calce pe talpa intreaga. Si dupa aia sa te tii ... Succes!

Sabina said...

cred ca de antemergator spui, zu... am cautat si noi sa-i luam insa pe net sunt nesimtit de scumpe. am inteles de la alte mamici ca-si face toti banii, mai ales daca e si centru de activitati. la noi ar fi inutil...a inceput sa mearga.

Zu said...

@ Andreea Badran: Interesant ce spui, odrasla nu vrea inca sa rontaie nimic, dar nu prea am incercat pe langa masa :D.

@Sabina: da, cred ca ala e. Noi l-am castigat la un concurs, acum il asteptam cu nerabdare. Si eu am auzit ca e bun, iar premergatorul nu ma tenteaza asa ca...

alina said...

pana pe la 1 an si-un pic, copilul stie cel mai bine. :)
si ale mele au mers amandoua mai intai pe varfuri. :)

control freak - inca se mai zbate in mine in anumite momente, dar cred ca am incatusat bine fateta asta de personalitate. fetele au furnizat lanturile. :))

Zu said...

:-)) mi-a placut precizarea cu "pana la 1 an si-un pic".

Eu sunt control freak si timida, ha!- sa vezi distractie la trecut obstacolele astea (numai cand ma gandesc la alergatul pe la gradinite si scoli ma apuca durerea de cap).