07 September 2009

Lacrimogena

Ca il iubesc, e evident. E puiul ciorii- cel mai frumos/ destept si toate cele din cati sunt :D, papusa mea vie care continua sa ma surprinda :-). Insa doua sunt momentele in care ma topesc toata:

1. Dimineata, cand ma duc la el si rade tot, a bucurie pentru o noua zi... bucatica de om la el in patut, fericit ca ma vede.

2. Cand plange de durere si il iau in brate- nu sta ca de obicei tantos, curios sa vada lumea din jur, ci se lipeste tot de mine, sufletel mic- mic, chinuit.

5 comments:

Ceska777 said...

Asa-i ca sunt momente pe care le vrem incuiate in suflet forever? Si nu cred ca se pot uita....o sa fie mai greu sa ni le reamintim peste 20 de ani cu niste baieti mari cat usa......

Unknown said...

Manca-i-ar mama de frumosi!:))))))))))))))))

alina said...

:) sa fii tot asa, fericita!

mariamirabela said...

Asa e, asa e! Si a mea tot puiul ciorii este.

Si asa cum zice si Ceska imi este teama ca voi uita prea repede. Zilele trecute m-am surprins gandindu-ma ca nu-mi mai amintesc cum lovea in burtica. Senzatia aia delicioasa dupa care ma topeam! Si nu-mi mai amintesc nici cat de mica era cand am adus-o de la spital! :(

Zu said...

@Ceska777: si cand te gandesti ca eu acum ii pup piciorusele :-))...

@Laura: :-)) multumim frumos.

@alina: multumesc, ramanand in regstrul lacrimogen: viata mea este mai frumoasa si mai plina ca oricand.

@mariamirabela: ai dreptate, chiar scriam undeva ca momentul nasterii si toata nebunia aia deja imi par din alt film... am senzatia ca fac asta de o vesnicie si mi-e greu sa-mi aduc aminte cum era "la inceput" (adica acum 7 luni, pfff :D). Noroc cu blogul :-)...