Pe 6 iulie a facut cinci luni. La doua zile de la botez, marele eveniment. Ce pot sa spun: e o placere sa sa il urmaresti si sa interactionezi cu el:
- deja se rostogoleste pe burta cu o usurinta uimitoare, insa inapoi nu stie, asa ca ramane blocat pe burta, balanganindu-se usor. Mai si adoarme in pozitia asta.
- apuca tot ce vrea, cu mare dexteritate
- insista sa manance masa de seara cu un deget in gura, pe langa biberon, chestie care il amuza teribil pe Bu
- daca se vede in oglinda rade, gangureste si chiuie
- zambeste des, extrem de des, laaarg
- a invatat sunete noi- sta la mine in brate si incepe parca sa "se tanguie" pe o voce inceata si cu ceva tonalitate usor nostalgica
- este extrem de inventiv, ma uimeste: ridica protectia de la pat si isi baga capul sub ea si doarme asa; ajunge cu capul in zona fara protectie a patului si se infige in gratii; scoate maini si picioare printre gratii; ii plac textilele de mor si orice paturica, hainuta etc prinde si-o pune in cap (in incercarea de a o "gusta")... ce sa zic, am decis sa-i baricadez patutul asa ca am mai cumparat o protectie ca sa fac modificari, insa pana atunci ma gandisem eu ca daca nu ajunge pana la gratii e bine asa ca am pus niste paturici rulate bine-bine pe o margine si pe alta a patului, sa se loveasca de ele. Aiurea... omuletul le-a luat si si le-a pus in cap :-))...
- mananca de zor orice ii dau, lacom :D. E sociabil si zambaret desi, mai nou, se sperie foarte tare de sunete bruste, imediat incepe sa planga (???)
5 comments:
E o evolutie absolut normal pentru 5 luni (frica de zgomote, rostogolire pe burtica fara retur pe spate, si ce bine ca papa orice!) dar pentru ca e evolutia puiului vostru de om este extraordinara, nu se compara cu nimic sa traiesti aceste momente alaturi de le, asa-i?
Sa-ti traiasca. Lui Andrei au inceput sa-i iasa dintisorii. Brrrr.
@ sedlatsek: ai dreptate, e o bucurie continua sa-l urmaresti- stiam ca o sa fie frumos, dar nu mi-am imaginat ca o sa fie ATAT de frumos :-)
@ Laura: multumim, dintii ma sperie si pe mine, inteleg ca e maraiala multa- asa e?
Ooo, da! Retraiesc prin cuvintele tale emotiile mele de acum 1 an. Mariuca mai are putin si face 1 an jumate' si e incredibil. In fiecare zi spun acest cuvant si de fiecare data ma refer la altceva.
Mie nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul si cat de mare se face- mereu am tendinta sa-i cumpar haine mai mici, in capul meu tot bebe mic e :-))
Post a Comment