Boscorodeli nocturne

N-am somn. Nu de bine ce ma simt ci taman invers: de naspa ce imi e. Asa ca dupa o tura prin casa, o cana de ceai si un Paracetamol am aterizat aici. De disperata ce sunt. Pentru ca ma doare in gat atat de tare incat am renuntat sa mai si vorbesc (asta in cazul in care aveam cumva de gand sa mai si turui singura prin casa in miez de noapte, de nebuna). Nu, serios, am ajuns sa ma duc la Bu si sa dau inteligent din aripi. Chestia e ca se plictiseste repede sa interpreteze asa ca ajungem la un mic turn Babel. Fiecare abereaza pe limba lui. Anyway, in disperare de cauza am recurs la un remediu din copilarie: mama imi pregatea o compresa cu spirt pe care o punea la gat. Imbatabila. Nu a dat niciodata gres- gatul meu se incalzea ceva fantastic, eu adormeam linistita si cand ma trezeam, pac, hocus-pocus-vindecatus! Well, ok, nu chiar asa dar pe acolo... Si imi aduc aminte precis ca dilua spirtul cu apa ca sa nu ma "arda", iar daca totusi mie mi se parea prea mult o rugam sa mai puna putina apa. Ei bine, initial am facut si eu la fel, apoi am ajuns chiar sa torn spirtul direct pe prosopel, fara sa il mai diluez, dupa care am pus chiar spirt cu ghiotura, pe principiul "acum sunt mare, I can take it" si nimica nimicuta, doar o amarata de incalzire patetica a gatului, nimic de proportiile necesare vindecarii mult dorite... Jale mare. Ce naiba fac astia cu spirtul? Il subtiaza, ca pe Cola de la dozator??? Pai la zeama asta de spirt eu ce ma fac???... Asa ca acum miros a spirt si ma simt la fel de nasol. Nici bebe nu o sa ma mai recunoasca de mama la asa damfuri... Da, pentru ca ne-am apropiat brusc, teribil de brusc astazi. Eu o luasem cu binisorul, ma gandeam sa nu-l tin inca in brate dar hei, pentru ca totusi este o realizare ca nu mai am febra, stateam cumintei in aceeasi camera. El dormind in scaunelul mobil, eu alaturi, butonand la laptop sa-i comand odorului o salteluta- centru de joaca. Dupa care a inceput sa se simta ceva in aer, o miscare imperceptibila... cutremur???... sau vecinii de sus??? Prima concluzie a fost ca e doar o impresie, vecinii de sus se zbantuie, asa ca am varat capul la loc in laptop. Insa cand a inceput sa se zgaltaie camera m-am napustit la piticot, i-am desfacut centura, l-am luat in brate si m-am postat sub grinda. Pac-pac-pac, pe pilot automat. Ce carantina??? Ce virusi, nu-l ating inca si alte alea... duse pe apa Sambetei... cand a aparut Bu din birou noi eram deja sub grinda. Iar bebe??? Luat asa pe sus, s-a trezit brusc, a cascat ochii mari, a procesat nitel si cand s-a prins ca e la mine in brate (i-o fi si mirosit a mine, ca pe atunci nu aplicasem inca metoda cu spirtul) s-a cuibarit mai bine si si-a varat nasul in faldurile jachetei mele, adormind linistit la loc. Si asa a ramas urmatoarele aproximativ 20 de minute in care eu, inca stresata de ideea de cutremur, nu m-am simtit in stare sa-l pun jos asa ca am patrulat prin casa, discutat cu Bu, vorbit la telefon cu Bro' si cu tata sau privit stirile cu el dormind dus la mine in brate.