14 April 2009

The bad, the worse and the worst

In ordine aleatorie, numai vesti sucite lately:

Computerul a picat, am avut o viziune sumbra cu toate pozele piticului disparute pe vecie... A fost enervant fara computer, l-am reparat acum (schimbat si ceva componente insa, hei, nu am pierdut fisiere!!!) si inca mai este enervant pentru ca trebuie sa instalez o groaza de programe si sa fac tot felul de setari pentru ca totul sa fie din nou pe gustul meu... pfff. Dar sa zicem ca e bine, putea sa fie mai rau...

Botezul se amana la infinit, tragem de el ca de o peltea... Din varii motive (toate justificate) am ajuns cu el in iulie si, ce chestie, a picat taman cu o zi inainte de concertul Manowar. Si did I tell un ca nu facem botezul la Bucuresti??? Yep, o sa fiu o mama nebuna care alearga de la botez la concert :D...

Turns out ca am avut preeclampsie. Partea proasta este ca e probabil sa am si la o eventuala viitoare sarcina. Iar asta sucks big time pentru ca este un risc destul de serios. As far as I know, nu exista tratament concret ci doar incercari de a tine situatia sub control, dar practic solutia finala este scoaterea copilului, indiferent de cate saptamani are. Adica, de obicei, inainte de termen. Asta spus pe scurt, evident ca deciziile se iau la momentul respectiv in functie de situatia concreta, insa rezumatul nu suna ok and me not happy. A, si evident ca preeclamsia este faza premergatoare eclampsiei, dar sa nu intram in detalii, suficient sa spun ca nu agreez ideea de a mai trece prin ce am trecut. Mai ales ca de data aceasta am avut un noroc fantastic si totul a fost bine, atat pentru bebe cat si pentru mine. Din ce am auzit de la doctori, nasterea mea a cam provocat agitatie in spital si mai toti mi-au declarat ca se pregatisera pentru un bebe intr-o situatie mult mai grava. Nu ma plang, bebe e super ok si a avut chiar scorul APGAR 9 (inteleg ca nu se da 10 la cezariana), doar ca viitorul meu e putin mai tulbure, brusc.

7 comments:

alina said...

E adevărat că nu e roz, dar se poate naște și cu istoric de pre-eclampsie, sarcina monitorizată la sânge și totul poate fi super ok.

Zu said...

Ai dreptate, stiu ca se poate insa pur si simplu e o veste greu de inghitit. Mai ales cand am avut o sarcina super ok, fara nici un fel de probleme pana cu doua zile inainte de nastere. O sa mai dureze nitel pana cand diger ideea. Iar riscul ma cam sperie, trebuie sa recunosc.

Andreea Badran said...

Dar cum ai aflat asta cu preeclamsia abia acum? Cum de nu ti s-a spus inca de atunci? Sau abia acum ne-o impartasesti noua?

mariamirabela said...

Off, ma gandeam eu ca asta trebuie sa fi fost, dar mi se parea ciudat sa ai o sarcina super normala si in doua zile sa se duca totul de rapa!

Eu zic sa respiri adanc si sa fii optimista, data viitoare vei sti de ce sa te pazesti!

Zu said...

Eu am avut o sarcina super ok (minus chestiunile inerente, gen senzatia de balena esuata pe uscat :D), nu am avut probleme majore, nimic... Tensiunea mi-o verificam aproape zilnic pentru ca aveam eu un fix- auzisem de o sarcina pierduta din cauza tensiunii marite asa ca mi s-a pus mie pata sa o tin pe a mea sub observatie. Nu a existat alt motiv: nu am avut niciodata tensiune marita si nici doctorul nu ma suspecta de asa probleme (iar restul familiei a zis ca nebuna e nebuna, as usuall si m-au lasat in pace :-)). Doctorul imi lua tensiunea la fiecare sedinta si daca i-am spus ca mi-o verific si acasa, a ramas ca daca imi creste peste 14 cu 8 sa il sun. Iar asta nu s-a intamplat decat cu doua zile inainte de nastere. Consultatia anterioara avusese loc in ianuarie si totul fusese foarte bine, urmatoare era pe 12 februarie., iar undeva intre cele doua lucrurile s-au deteriorat fara ca eu sa imi dau seama... pentru ca semne nu prea au fost: doar acum ca ma gandesc, da, au existat cateva dureri de cap si usoara stare de greata, insa slabe si foarte putine. Ce poate ca trebuia sa-mi dea de banuit este faptul ca fatul se misca mai putin insa citisem ca se mareste si are mai putin spatiu de miscare asa ca nu banuiam ca e ceva grav, eram totusi usor nelinistita/ nerabdatoare sa merg la doctor, sa il vad pe bebe la ecograf.

Asa ca toate s-au precipitat din momentul in care mi-a crescut tensiunea, desi nici macar atunci nu puteam banui ca nu este doar un puseu. Mai ales ca a doua zi toate revenisera la normal. Norocul a fost ca imi verificam eu tensiunea aproape zilnic (micul meu pitic :D) si ca doctorul ne-a trimis sa facem acea ecografie. Dupa ecografie toate au luat-o razna, am ajuns la cezariana etc. etc... si noi nu am avut ocazia sa discutam in detaliu cu doctorul, ce s-a intamplat- el ne-a spus cate ceva insa atunci mai mult ne-am bucurat ca am scapat ok si ne-am concentrat toata energia asupra copilului, sa il aducem la niste dimensiuni mai normale...

De aceea nu am putut discuta toate cele cu doctorul decat acum cateva zile, la controlul de sase saptamani, iate de ce pentru mine vestea este inca proaspata si inca nu am digerat-o complet. Asta mai ales in perspectiva unei alte sarcini dar si pentru ca eu am incasat destul de greu toate evenimentele... totul s-a intamplat extrem de rapid, fara semne prevestitoare... in doar doua zile am cazut din pufisiori si norisori cat eram de lata si m-am izbit din plin de asfalt :-)...

mariamirabela said...

Multumim mult, Zu, pentru toate explicatiile detaliate, acum este mult mai clar ce s-a intamplat. Iti sunt recunoscatoare pentru ca ne-ai povestit ce s-a intamplat exact si poate ar trebui sa fiu si eu putin mai "garda" si sa nu mai stau ca si tine pe pufishori si norishori. Desi niciodata nu stii ce inseamna se misca mai mult sau se misca mai putin. Este relativ..

Zu said...

:D Nu vreau si nici nu cred ca e cu adevarat cazul sa ma vaicaresc, pana la urma totul a iesit bine, chiar excelent (si bebe si eu suntem bine, el nu s-a nascut prematur si nici nu a avut nevoie de perfuzii/incubator/ceva tratamente speciale, se dezvolta foarte bine...). Am stat in salon cu cineva care avusese tensiune 24, asa ca eu cu tensiunea mea 14 sunt mic copil :-))...

Insa daca e sa dau un sfat unei viitoare mame, well, bazat pe experienta mea cred ca merita investit intr-un aparat de masurat tensiunea. Cu siguranta nu dauneaza cu nimc sa o verifice zilnic...